Am o întâlnire. Ce fac?

Blogul ăsta e citit de oameni de toate vârstele. Printre ei, am câteva adolescente timide şi crispate, care îmi mai scriu de întâlnirile lor, şi îmi povestesc că nu prea ştiu ce să spună, ce să facă, cum să se poarte, cum să se îmbrace şi cum să fie. Dacă eşti din grupul ăsta, acest text e pentru tine. Dacă nu, nu mă interesează un comentariu cu “mersi, nici o noutate”, decât dacă ai contribuit pe paypalul blogului de la 500 de euro în sus.

Bun. Aşadar, un tip ţi-a propus să ieşiţi împreună la un suc. Tu eşti ultra-hiper-emoţionată şi mori puţin pe interior. Asta dacă îţi place omul. Dacă nu îţi place, recomandarea mea e să îl mai amâni, să îl cunoşti mai bine în contexte ceva mai neutre, pentru că o seară în doi cu o persoană care nu te atrage şi care se tot insinuează pe sub pielea ta e un calvar greu de descris.
Nu accepta invitaţii în oraş de la toţi lurkerii, rataţii şi distruşii, dintr-un motiv foarte simplu: e mai important să petreci timp educându-te, învăţând lucruri pe care le poţi folosi ulterior, perfecţionându-te, citind, ascultând muzică bună, exersându-ţi o vocaţie – orice, care să contribuie la personalitatea ta – decât pierzând timp aiurea cu un tip care nu-ţi spune nimic.
Totodată, dacă nu ieşi cu oricine, seară de seară, ca un animăluţ social disperat după companie, o să constaţi un fapt uluitor: brusc, lumea pune un preţ ceva mai mare pe faptul că eşti acolo. Oamenii o să aprecieze să iasă cu tine şi pentru factorul raritate. Una e să ieşi cu Vasilica, care e în oraş şapte zile din şapte, în fiecare zi cu altcineva, şi una e să ieşi cu o tipă specială care i-a refuzat pe toţi prietenii tăi. E “wow, coaie, cum ai convins-o pe asta să iasă cu tine?”.

Apoi, “dar, Lorena, cum o să mă port?”

Dacă eşti genul timid, stângaci şi inhibat, primul şi cel mai important truc e SĂ NU ÎNCERCI SĂ PARI ALTCEVA.
Nimic nu e mai dizgraţios decât o fată timidă, care forţează nota fals şi grosolan, să pară dezinvoltă. Izul de nenatural o să te trădeze. Şi cum oamenii sunt predispuşi să eticheteze la prima întâlnire, rişti să nu te alegi cu “timidă care bravează”, ci cu “gâscă proastă”.
Pe scurt, dacă eşti genul timid, stângaci şi inhibat, fii cum eşti tu. Adică timidă, stângace şi inhibată. Măcar ştie omul de unde să te ia. Pe bune. Multor bărbaţi li se pare mai sexy o timiditate asumată ca atare, decât o falsă dezinvoltură.
E ok să zâmbeşti mai rezervat, e ok să nu gesticulezi prea mult, e ok să nu dai drumul la zece guri. Nu face nimic din ceea ce nu-ţi vine.

“Dar dacă el e mai timid decât mine?”

Asta a fost drama adolescenţei mele. Eram timidă, dar sub timiditate, aveam o fermitate feroce, şi uram obrăznicia mitocănească, exact cum o urăsc şi acum. Drept care, mă îndrăgosteam de timizi sensibili şi se ajungea invariabil la “Vasile, poate trece cineva şi ne fute şi pe noi”, dacă ştii bancul.
Aşadar, dacă v-aţi găsit doi timizi, şi simţi că nu ai nimic interesant de zis, începe să pui întrebări. Dar nu interogatoriu de soacră. Foloseşte tonul blând şi dulce de fată timidă – care, pe bune, e mai sexy decât zece filme porno cu blonde făcând gât adânc – şi întreabă-l părerile lui despre diverse subiecte. Apoi, treptat şi lin, mută discuţia spre om şi roagă-te concomitent la ce Dumnezeu vrei tu să înceapă să întrebe şi el lucruri despre tine. Dacă o face, eşti pe drumul bun. Dacă nu o face, ai răbdare. De obicei presiunea pe bărbat e chiar mai mare decât pe tine, pentru că, spre deosebire de tine, el se luptă şi cu o erecţie complet neanunţată.

“Să iau iniţiative?”

Poţi, dar numai dacă ai un plan bine definit în cap. De obicei, când te scot în oraş, bărbaţii au câte unul, pentru că planificarea e în natura lor. Nu le bulversa acest plan, decât dacă ai ceva mult mai bun pe rol. Vezi scrisoarea asta a unei cititoare care l-a scos pe tip de pe scenariul lui, dar nici n-avea idei mai deştepte, aşa că seara s-a transformat într-un haos sinistru şi frustrant pentru ambele părţi.
Un alt avantaj, dacă urmezi planul omului, e că apuci să-l şi cunoşti mai bine prin prisma opţiunilor lui. Evaluezi mai just pe unde umblă, cum e privit de anturaj şi, ceva mai important, cum te tratează pe tine.

Desigur, dacă acest scenariu e “hai la mine să vedem un film” (ştim cu toţii ce înseamnă asta), iar tu nu simţi că vrei să faci cunoştinţă atât de repede cu filmul omului, spune-i exact asta: “Nu îmi doresc lucrul ăsta acum.”
Paradoxul bărbătesc e următorul: deşi le faci un bine mai mare dacă accepţi, te apreciază mai mult dacă refuzi. Habar n-am de ce. Cert e că nu trebuie să te simţi nici o secundă hărţuită, agresată, manipulată sau şantajată. Dacă se întâmplă lucrurile astea, te ridici frumos în picioare, spui “mulţumesc pentru suc” şi pleci.

Un om care te place mai mult pe tine ca persoană decât propria lui ejaculare pe seara în curs nu va încerca aceste manevre, ci va aştepta să vrei şi tu.
“Există din ăştia?”
Da, există. Şi sunt cei mai mişto bărbaţi.
Nu permite nimănui să te atragă într-un context care să-ţi inducă disconfort, prin sugestia că oricum nu vei găsi ceva mai bun. Ba da, vei găsi. Nu există sex mai minunat decât ăla din momentul în care ai construit nivelul de intimitate optim pentru asta şi nu există sex mai sinistru de prost decât ăla smuls prin şantaj şi ameninţare.

Aşa am auzit. Eu am un fetiş ciudat. OK, antifetiş. Chiar dacă la început îmi place un bărbat, dacă scoate arsenalul de manevre psihologice de căcat, singura pulă pe care mi-o bag în seara aia e cea metaforică, şi nu mi-o bag decât strict în ea de întâlnire.

Bun, revenind la temă. Eşti în oraş, îţi place, ce faci?

În primul rând, priveşte în ochii omului şi zâmbeşte.

Poţi să nici nu spui nimic toată seara, dacă ai un zâmbet adorabil şi îl asculţi pe om în timp ce te uiţi în ochii lui. Ştii vorba cu “dacă tăceai, filozof rămâneai.” Aveam eu un vecin în copilărie, care avea cele mai înţelepte şi încărcate de sens tăceri din lume. Abia când deschidea gura te împuşcai cu gloanţe oarbe. Aşadar, decât un val de gafe penibile, mai bine o tăcere profund filozofică.

În al doilea rând, ascultă participativ.

E fenomenal câtă lume habar nu are să asculte. De câte ori cineva îmi întrerupe o propoziţie, îmi vine să-i fut o palmă de să-i sară borşul.
Fii tu diferenţa într-o lume de cretini care nu ştiu să urmărească ce spun oamenii din faţa lor, şi ascultă tot ce are omul de spus. Sigur, din ce spune, o să-ţi vină şi ţie ceva de povestit şi tot aşa.
Ah, şi dacă are problema cu neascultatul, atrage-i atenţia finuţ: Scuză-mă, povesteam ceva. E atât de neinteresant?
Aşa cum e util să înveţi să asculţi, e util să induci şi în celălalt ideea că, dacă te-ai înscris tu la cuvânt, vorbeşte un om, nu scârţâie o uşă.

În al treilea rând, nu epata.

Nu cădea victimă trendului ăstuia enervant cu “hai să fim originali cu orice preţ.” Sunt câteva pizde de ambele sexe, reunite de o tendinţă absolut enervantă de a face melodrame de rahat, zi de zi, pentru că vor să pară speciali. Fii tu diferenţa. Fii omul normal, care îşi doreşte lucruri normale şi care are speranţe normale. Da, e ok. Normalitatea e foarte sexy şi confortabilă. Pe asta ţi-o dau parafată şi legalizată la notar, dacă vrei.

În al patrulea rând, nu încerca să pari libertina nesăţioasă, dacă nu simţi cu adevărat asta.

Când colegele mele şi eu eram virgine, ne plăcea să ne povestim îndelung una alteia cum şi cu câţi ne futem. Erau nişte detalii atât de naive şi de penibile, încât un adult ar fi râs şi cu anusul. Sau dacă ar fi fost ortodox verde habotnic, ar fi crezut că a intrat Satana-n noi, după posibilităţi.
Nu, frate. Eşti virgină şi e ok. La un moment dat o să ajungi să faci sex, ca toată lumea, dar vrei să se întâmple frumos. Nu să-i faci unuia pe emancipata, să vrea să ţi-o tragă în budă, iar tu să ai himenul intact şi să umpli buda ălora de sânge, să cheme televiziunile că uite, cineva a fost ucis cu bestialitate şi apoi evaporat ca prin minune, în buda lor. E inutil-traumatizant pentru toate părţile. Mai puţin pentru televiziuni care o să creadă că e o nouă urmă a Elodiei.

În al cincilea rând, dacă un om chiar te place, te place exact aşa cum eşti. Dacă te place numai dacă a, respectiv b, c şi d, mai bine lasă. Nici un om care te place cu adevărat n-o să-ţi bage pe gât cu sila a, b, şi d. Cel mult o să te roage frumos să le iei în considerare.

În al şaselea rând, nici dacă întâlnirea pare absolut perfectă, nu te aştepta neapărat să te sune a doua zi.
Sunt bărbaţi care-s extrem de buni actori. Chiar dacă au decis în decursul serii că nu eşti ce-şi doresc, o să te conducă frumos acasă şi o să te sărute de despărţire.
Apoi, nu te mai sună pur şi simplu.
E ok. Jocul are doi jucători, şi ai fi putut fi tu aceea care nu-l găseşte atrăgător. Important e să nu disperi foarte tare şi să nu faci o dramă din asta.
Înseamnă că nu v-aţi potrivit. Dar te ai în continuare pe tine şi, dacă ai făcut ce ţi-am zis la început, adică studiu, lectură, dezvoltarea unor aptitudini, în loc să vânezi compania masculină seară de seară, ai ce face frumos şi de acum încolo.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Irina says:

    Nici nu pot exista sfaturi mai bune:)

  2. Nautilus says:

    “În al cincilea rând, dacă un om chiar te place, te place exact aşa cum eşti. Dacă te place numai dacă a, respectiv b, c şi d, mai bine lasă. Nici un om care te place cu adevărat n-o să-ţi bage pe gât cu sila a, b, şi d. Cel mult o să te roage frumos să le iei în considerare.”

    În practică asta nu prea se întâmplă. (Cel mult în împrejurarea în care se vorbeşte în limbajul sătesc, în care există “om” şi “femeie”, adică femeile lor nu sunt oameni :P)

    Un mare procent din femei au obiceiul deosebit de stupid de a căuta şi scormoni cu ambiţia lui Sherlock Holmes după lucrurile care nu îi plac fraierului în cauză (indiferent care, unuia pot să nu îi placă morcovii, altuia bomboanele cu mentă, şi altuia bomboanele cu mentă când i se face oral, cum spunea legenda urbană care circula printre anglofoni). Şi să îi bage pe gât cu sila, ca la deepthroat, lucrul acela, săptămâni, luni, ani de zile, până când îl fac s-o ia razna ca Breivik. Dacă unul spune că nu îi plac morcovii, să îi aducă morcovi cruzi dimineaţa, morcovi fierţi la prânz şi aşa mai departe.

    Ortodocşii Tineri şi Cuvintele Ortodoxe aveau o explicaţie mai complicată şi contra-intuitivă pentru motivele acestei spălări pe creier.

    Restul, care ştim prea puţin să gândim ca un maniac religios, putem cel mult să îi spunem: “ştii, mie nu-mi plac deloc micii cu muştar, îi urăsc şi nu mă ating de vin roşu nici mort!!” 😀

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: