Intru în scara de bloc. O stimabilă tanti în vârstă tocmai intră în lift. Mă întreabă:
-Urci cu liftul?
-Nu mulţumesc, merg pe scări.
La etajul 6, se deschide uşa liftului şi iese cucoana.
-Păi de ce n-ai venit cu liftul?
-Am precizat deja că merg pe scări, doamnă.
-Aaa, vrei să slăbeşti.
(Pe un ton bănuitor, de parcă mă acuza de trafic de droguri.)
-Da, mă citiţi ca pe o carte de colorat.
-Dar nu eşti foarte grasă.
Genul ăla de insultă împachetată în pseudo-compliment care te face să vrei să omori omul cu un topor scăpat din greşeală peste scăfârfie.
-Vai, mulţumesc, mă onoraţi, izbucnesc entuziast.
O văd că mă măsoară oarecum precaută: nu ştie dacă-s proastă sau curvă. Sau ambele.
-Şi crezi că bărbaţii merită să slăbeşti pentru ei?
(“Ă? Tanti, dacă urcatul scărilor ar fi fost o pretenţie masculină, luam liftul şi la budă.”)
-Da, doamnă. Merită şi să ne punem silicoane pentru ei. Şi botox. Şi acid hialuronic. Şi strap-on. Dublu.
-O să te dezamăgească unul şi-ţi trece.
-Pe mine? Niciodată. Mă scuzaţi, mai am de urcat câteva etaje. A zis iubi că la 3000 de trepte urcate mă ia de soţie.
Mă simt prost să ironizez bătrâni. Aş prefera să-i admir şi să-i respect pentru vârsta şi înţelepciunea lor. Mai ales când – şi dacă – se manifestă.
cred ca doamna a avut minima intelepciune sa nu te intrebe cum ai reusit sa ajungi la 6 in acelasi timp cu ea:)
Dacă mergi repede, ai aproximativ viteza liftului.
Hehe, asta imi aduce aminte de o faza din facultate. In drum spre un curs, in fata mea, mergea o fosta profa. Cum nu imi placuse deloc de ea pentru ca era cam nesimtita si rautacioasa, in special cu fetele, am zis sa merg mai incet, sa o evit. Nu stiu cum insa, i se rupe mapa din mana si ii cad o multime de hartii. Bunul simt m-a facut sa uit de parerea mea despre ea si sar sa o ajut sa stranga. La sfarsit, imi multumeste si imi spune ca sunt o fata foarte draguta, dar ca sa vin cu ea la sala, sa mai slabesc. Aveam 56kg.
:))
Ai cam exagerat. Nu toată lumea e complicată.