Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost.
Scrisorica de azi spune aşa:
***
Dragă Lorena,
Urmăresc de mult ceea ce publici și mi-au plăcut de fiecare dată părerile tale rezonabile și echilibrate. Am și eu o problemă, dar îmi fac curaj de vreo câțiva ani să o prezint “public”.
Sunt căsătorit de 20 de ani cu o femeie, care am constatat într-un final ca este asexuală. Foarte mult timp nu am știut că există această orientare sexuală și am pus problemele care derivau din asta pe seama timidității ei, a mediului (înainte de a avea apartamentul nostru propriu, am locuit în cămin, apoi am avut un apartament închiriat în comun cu alte persoane, apoi în comun cu părinții ei, deci nu era mediul ideal în ceea ce privește intimitatea), apoi a mea (am zis că poate nu sunt destul de bun ca bărbat, deși ea niciodată nu s-a plâns sau nu a dat vreun semn care să indice acest lucru). Odată ce am aflat de asexualitate, treptat, am pus cap la cap toate întâmplările și a reieșit clar că exista posibilitatea ca ea să aibă aceasta orientare și nici măcar să nu știe. Am discutat, în timp, cu ea și a admis că acest lucru este posibil.
Așa cum cred că știi, asexualitatea se manifestă ca o lipsă a nevoii de activitate sexuala, ca o nevoie primară. Asta înseamnă că persoana în cauză se poate bucura de actul sexual, dacă se întâmplă, dar nu va fi niciodată interesată să preia inițiativa sau să iasă din sfera de confort, special pentru acest lucru.
În cazul meu, fiecare încercare de a o “cuceri” este de multe ori blocată de “nu este momentul acum”. Acesta este pentru mine un refuz categoric iar ca să îl ocolesc, trebuie să pregătesc momentul cu mult timp înainte, ceea ce implică eliminarea spontaneității, precum și atât de multă energie consumată, încât, la urmă, nu mi se mai pare nimic interesant pentru a mă bucura si eu de moment.
Acum, problema este că noi, exceptând aceasta problemă, suntem familia ideală, avem încredere unul în altul și ne sprijinim reciproc. Am încercat să discut cu ea problema concret. Când îi explic nevoile mele, spune “te înțeleg, iartă-mă, o să încerc să fie ok”, dar apoi, totul este neschimbat. Am ajuns la concluzia că îi cer ceva ce ea, practic, nu îmi poate oferi, așa că mă simt și vinovat când o doresc. Sunt luni întregi când nu facem sex. Țin să specific faptul că, în cei peste 22 de ani de relație, nu am înșelat-o niciodată.
Ar fi mai multe posibilități de a aborda problema: să o înșel (exclus, asta ar însemna să îi distrug încrederea în mine, clădită și cultivată în ani de zile, pentru că până la urmă, tot se află, să fim serioși), să luăm în calcul o relație deschisă (nici asta nu este o posibilitate viabilă, pentru că nu ar accepta așa ceva și nici eu nu știu dacă aș fi întru totul ok) și, a treia posibilitate, cea pe care am și ales-o, este să fac față situației așa cum este ea și să continuăm viața ca și până acum, dar acest lucru este din ce în ce mai greu, deoarece mă simt tot mai neîmplinit (până acum a fost tot timpul speranța că problemele se vor remedia într-un fel sau altul, când ne vom cunoaște bine unul pe altul, când ne vom stabili la locul nostru, dacă voi avea destulă rabdare cu ea…)
Aș fi curios să cunosc și punctul tău de vedere, dacă se poate.
Cu drag,
X.
***
Dragă X.,
Hai să-ţi spun un secret despre femei: toate suntem asexuale când nu suntem atrase de bărbatul care vrea să facă trebuşoara cu pricina.
Ştiu că e genul de veste cu care nu îţi place să-ţi începi dimineaţa, dar e posibil ca soţia ta să nu te placă foarte tare în acel mod.
Ea face parte dintr-o generație de femei care nu și-au ales bărbatul ca armăsar năbădăios care să le rupă în orgasme. Când au ales un potențial soț, l-au ales să fie responsabil, serios, să aibă o slujbă bună, să fie tată grijuliu pentru viitorii copii. Criterii din astea gospodărești. Educația aia de modă veche te făcea perpetuu rușinată de orice undă vagă de plăcere feminină, așa că acesta e factorul pe care nu l-a luat deloc în calcul. Nu și-a pus problema că, printre altele, căsătoria presupune să doarmă în același pat cu tine în tot restul vieții.
Dacă o femeie e fericită, susținută și ajutată în relație, de obicei, sexul se cam întâmplă de la sine, nu trebuie să simți că sari ca acrobatul prin cercuri de foc doar pentru a vedea și tu niște păsărică. Asta, dacă există și din partea ei atracția sexuală de care am vorbit mai sus. Excepție făcând anii de după o naștere, dar după 20 şi ceva de ani de relație, probabil că nu e cazul vostru. Mi se pare dubios că, la atâția ani după căsătorie, muncești pentru a ajunge la sex de zici că ești un puștan care o scoate la primul suc pe o duduie virgină.
Eu te pot sfătui doar din perspectiva mea, iar perspectiva mea e următoarea. Tu spui că îi oferi acestei doamne tot ce poate oferi un soț soției lui. Inclusiv îți susții riguros partea ta de muncă domestică, sau plătești o tanti. Nu de alta, dar uite un mod în care dispare sexul în cuplu e așa: ea a făcut curat singură în toată casa pentru că el a fost la meci cu băieții. Cine vine odihnit și cu ea erectă de la relaxare? El. Cine îi șuieră cu frustrare printre dinți să și-o taie și să și-o bage în c? Ea. Nu există nimic mai antisex decât un bărbat care lasă femeia să se chinuie singură cu curățenia, apoi mai și vrea păsărică.
Apoi, el e isteric că n-a avut parte, ea e isterică că numai ea face treabă în casă și de aici, campionatul de certuri fără finalitate sau finalizare se declară deschis.
Bun. Să zicem că tu ești un bărbat responsabil și conștiincios, care înțelege că are tovarășă de viață, nu slugă moca. Tu îți faci partea ta din tot ceea ce definește nevoile ei. Dar ea nu poate sau nu vrea să înțeleagă nevoia ta de sex.
Eu aș explica frumos și politicos că, în aceste condiții, am nevoie de o relație deschisă. Pentru că NU SUNT satisfăcută sexual, iar acest lucru mă frustrează foarte tare, atâta timp cât consider că fac tot ce ține de un partener loial și devotat să-i ofer tot ce are ea nevoie, dar nevoile mele nu sunt îndeplinite.
Obiectiv, nu poți lua o femeie cu japca. Nu o poți manipula și șantaja, dacă ești un om care se respectă, pentru că tu vrei dorință autentică, nu sentimentul că ai corupt o persoană să se culce cu tine, sau că o face din obligație. Nu cred că există nimic mai înjositor pentru un om cu onoare.
Cum ne e clar și mie, și ție, că tu nu mă dorești, că nu am cum să te fac să mă dorești și că bat de douăzeci de ani la uși închise, din acest moment suntem într-o relație deschisă. Tu nu poți să înțelegi că sunt o ființă sexuală și că am nevoie să simt că sunt dorit, iar eu mă simt ca ultimul cerșetor să mă tot milogesc de tine să mă f***. Ești liberă de orice așteptare pe acest plan, iar eu sunt liber să-mi găsesc plăcerea fizică cu cineva care mă dorește.
Așa aș pune eu problema. Fără să cer voie, pentru că, în secunda în care tu nu mă f**i, permisiunea ta pe acest plan devine irelevantă.
Dacă pui problema așa, nevastă-ta va avea două mutări de șah disponibile.
a) „Aoleeeu, nu pot să cred!”
Ce nu poți să crezi? Că am și eu nevoie să fiu f***t? Nu te pot constrânge, m-am săturat să mă milogesc pentru orice labă semientuziastă ca ăla cu basca în față de la gura de metrou și vreau și eu o interacțiune cu o femeie care se bucură că simte p*** în ea.
Căsătoria merge înainte ca și acum, singura diferență e că voi fi și eu un bărbat împlinit sexual. Momentan, sunt nef… din cretacicul târziu.
Efectul secundar poate fi chiar faptul că, pusă față în față cu noutățile, va încerca să se mobilizeze în pat așa cum nu o face cât timp e atât de sigură pe tine.
b) Dacă nu e atrasă de tine, poate chiar o să se bucure că deschizi subiectul. Da, boss, găsește pe una care să îți dea ce vrei și atunci scăpăm de stres și tu, și eu.
Cred că o astfel de discuție îți clarifică și ție niște direcții, și măcar știi ce ai de făcut. Nu are sens să tragi de oameni care nu te vor. Iar dacă tu și nevasta sunteți în acest punct excelenți prieteni, puteți păstra asta pe mai departe, în timp ce tu îți găsești satisfacția sexuală cu o tipă dispusă să accepte situația. Poate fi și o escortă căreia îi ceri girlfriend experience. Să nu riști după aia să o sune bocind pe nevastă-ta că vaaai, ea s-a îndrăgostit de tine și că vrea să divorțați, și uite, mai e și gravidă.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Îți place contentul pe care îl primești zilnic pe acest site? Susține-mă să îl pot crea în continuare.

20 de ani? jeez, nici el nu e pe craca lui de se chinuie de atata timp. nici nu pot sa-mi imaginez cum poti sa stai atata intr-o casnicie de acest fel.
poate are un kink cu denial.
“toate suntem asexuale când nu suntem atrase de bărbatul care vrea să facă trebuşoara cu pricina.” – cu asta nu pot fi de acord cu tine Lorena. Chiar exista asexualitate și femeile cu aceasta orientare nu merită invalidate. Au fost destul frecate la icre cu texte de genul “Lasă că-ți trece când vei găsi p* potrivită, poate chiar a mea hă hă”. Oricum chiar dacă soția este asexuala nu înseamnă că nevoile lui trebuie ignorate, iar sfaturile tale legate de opțiunile lor sunt de bun simț.