La CinemAddicts de anul acesta, mergem pe cinematografie română veche. Primele două filme au fost “S-a furat o bombă” al lui Ion Popescu-Gopo şi “Moromeţii” lui Stere Gulea. Săptămâna asta avem un alt film de geniu, cea mai desăvârşită pastişă a dictaturii, numai bună de văzut mai ales de liceeni neştiutori care-şi aud bunicii debitând “Ce bine ierea pă vremea lui Ceauşescu” şi riscă să-i şi creadă. Vorbesc de “Reconstituirea”, filmul lui Lucian Pintilie.
Aveam o datorie faţă de colegul meu de proiect Mihai Fulger, care a susţinut singur dialogul cu liceenii cât am fost eu la Timişoara, aşa că mâine voi prezenta eu singură “Reconstituirea”.
De ce am ales noi filmul lui Pintilie să fie al treilea din proiectul nostru? Pentru că are meritul major al SUBTILITĂŢII.
Există multe filme – satiră, majoritatea realizate după 89. Cele mai multe sunt extrem de grosiere în intenţii şi băgate în ochi. Satira din Reconstituirea e inteligentă şi complexă tipologic, surprinsă în elemente de un rafinament rar şi concentrată în forţa detaliului. Izvorăşte adeseori din contradicţia acţiune – muzică sau acţiune – vorbe.
Şi mai ales, redă modul monstruos în care autoritatea presează individul până când îl împinge la crimă; asta în timp ce pretinde că-l învaţă să se comporte exemplar.
Aşadar, dragi liceeni, vă aştept mâine la Reconstituirea. Cei de azi au detestat filmul intens – ca după aceea să deducem că de fapt au detestat realitatea socială pe care acesta o reflecta. A fost un dialog minunat. Abia îl aştept pe cel de mâine.
Da, “Reconstituirea” mi-a placut si mie foarte mult, e unul dintre cele mai bune filme romanesti facute vreodata. Poate cel mai bun.