Cică un mail intitulat pompos “O propunere” de la un labagiu trist smerit român care semnează Mihai Temneanu (who the fuck are you anyway?)
Am vazut pe un site o mostra dintr-o carte de-a ta, “Batausu de campi”. Vroiam sa-ti spun ca nu e bine ce faci. De unde pana unde ai pretentia sa-ti vorbeasca Dumnezeu ? Nici macar unui om de pe strada nu-i poti pretinde ca ar fi obligat sa-ti raspunda la intrebari. De fapt nici pe tine singura nu te poate obliga cineva sa comunici cu o alta persoana. Daca tu insati iti revendici aceasta libertate, atunci “da-i voie” si lui Dumnezeu sa aibe aceeasi libertate in relatia cu tine. Apoi, ca sa poti comunica in voie cu Dumnezeu trebuie sa te ridici si tu la pretentiile Lui: in primul rand curatia trupului (adica sa duci o viata in sfintenie, departe de pacatele trupesti, fie ca e vorba de curvie, fie ca e vorba de imbuibare, fie de alte pacate ale trupului), alungarea si a gandurilor spurcate, gand smerit, si apoi multa rugaciune, ziua si noaptea – aceasta “reteta” este cunoscuta din veac si a fost reiterata partial de catre un pustnic – http://www.youtube.com/watch?v=ZqEDhKKPl-o , de la 4:17 in sus. Ia aminte la cateva fraze cheie rostie de acel om cuvios: “Nimeni nu te curata asa de bine decat rugaciunea”; “Inaltarea (adica mandria) a fost intotdeauna urata de Dumnezeu”.
Apoi, traind in acel mediu infect nu poti avea pretentia sa comunici si cu Dumnezeu. Citez o mostra:
“dadatroll spune:
octombrie 3, 2009 la 1:13 am
Pai am vazut cat e de low buget ca si vibratoru carel are in mana tipa aia din prima poza e tare subtire si e si alb pe deasupra. Cred ca si eleva porno va intrece.”
Cand te invarti si comunici cu niste oameni care au asemenea preocupari, cum poti avea pretentia sa comunici si cu Dumnezeu ? Nu stii ca, si daca ti-ai varsa sangele pentru el, fiind omorata de oameni in mod martiric, tot n-ai facut indeajuns. Ca altul e Sangele Stapanului, si altul e sangele robului.Deci schimba-ti si tu viata oleaca, traieste mai dupa voia lui Dumnezeu, si vei comunica si tu cu el. Poti sa incepi prin a te ruga mai mult decat o faci acum. Chiar daca rugaciunea e intr-un fel, o comunicare de la tine catre Dumnezeu, tot e buna, deoarece respiri in atmosfera Dumnezeirii si iti slefuiesti sufletul, cum spunea acel cuvios pustnic. Dupa ce ti-l slefuiesti cat de cat, Dumnezeu va ajunge o prezenta familiara, care te va ghida in tot ce faci, fie ca tre sa actionezi, fie ca tre sa spui ceva, fie ca gandesti ceva sau ca scrii. Dar mai mult decat atat, nu facem acestea pentru un ideal limitat (doar de a vorbi cu Dumnezeu) cu toate ca si acesta e un lucru mare si minunat. Dar privim in perspectiva: daca nu devenim prieteni cu Dumnezeu inca de aici, nu mai devenim niciodata. Cum spunea psalmistul David: “In iad cine se va marturisi Tie ?” Noi oamenii trebuie sa renuntam la pacate si sa ne alipim de Dumnezeu pentru ca nu este alta cale de a trai vesnic (a fi chinuit in iad nu se poate numi ” a trai”), si de fapt, fara Dumnezeu totul e pustiu, chiar si podul de iubire dintre oameni se realizeaza tot prin Dumnezeu, si voi cand va iubiti mama sau tata, tot prin intermediul lui Dumnezeu ii iubiti, fara sa va dati seama. Si cand ai facut sex prima data, acea rusine, acel tremur pe care l-ai avut era nu numai ca ti-era rusine de partener, ci, fara sa constientizezi, iti era rusine de blandetea atotprezenta a lui Dumnezeu, cum spunea ieromonahul Savatie Bastovoi.
Să ne mai întrebăm odată: băi, gaşcă de retarzi irecuperabili, văduvi de materie cenuşie, e atât de greu să faci disocierea dintre AUTORUL unei cărţi şi EROUL ei? Ce pula lu’ Necula ştii tu despre Lorena Lupu-omul, handicapatule, să dai prelecţiuni? Nu realizezi că dobitocii de calibrul tău sunt antireclamă la cele sfinte, pe calapodul “nu mergeţi la biserică, să nu ajungeţi în halul ăsta?”
Iar libidinoşenia infinită cu care îmi explici cum a fost când am făcut sex prima oară, de parcă ai fi fost şi tu acolo să faci o labă voyeuristică şi să ţii lumânarea cu cealaltă mână mă face să îmi vomit şi prima porţie de lapte matern.
Lorena, textul e scris la mişto – nimeni nu poate fi aşa tâmpit, s-a gândit careva cum să se distreze şi a scos compunerea de mai sus în stil mistic.
Ziceai ceva în postarea anterioară de Sibiu, capitală culturală – mai poţi detalia? îmi plac bârfele culturale.
Atunci jos pălăria în faţa efortului creativ.
Cu Sibiul, treaba fu simplă: jmenarii au invitat un grup de actori, Manole included, să facă un şou cultural într-un decor superkitsch şi superscump. Le-au promis o căruţă de euroi. Şi cum ăştia nu erau curve, să ceară banii înainte, ci artişti serioşi, i-au crezut pe cuvânt şi s-au dus să bage efort susţinut.
Logic că, în clipa în care şoul fu gata, li s-au înmânat contracte care ofereau sume infime faţă de cele promise iniţial. “Păi cum aşa? Parcă ne-aţi zis că…” s-au mirat ai noştri ca brazii. “Aţi auzit voi greşit”, le-au răspuns cu mecle de bastărkiton băetzii. Şi cam atât despre gentlemen’s agreement.
Păcat. La câtă obtuzitate a reuşit preacuviosu’ să afişeze, puteai scoate o treabă amuzantă, îl puteai face terci din două fraze subtile, impudice dar numa’ cât să roşească tot neamu’ monahal.
“Pula lu’ Necula” şi “labagiu trist”, în schimb, sunt exact doza de gigi becali care te aşază imediat lângă extrem-de-cucernicu’ la capitolul obtuzitate. Între o îngustime a minţii în fixaţii teologice şi o îngustime a minţii în fixaţii de cartier nu e nicio diferenţă, indiferent câţi nervi ai avut când ai scris.
Era un pistol cu umor încărcat acolo da’ ai tras cu el în stil “fata de la pagina 5”, aşa că a ieşit un steguleţ pricăjit pe care scria “iată-mă cât sunt dă caşto”.
“Îngustime a minţii în fixaţii de cartier??” 😀 😀 😀 Se pare că azi e ziua în care s-a mutat Caracalul la mine pe blog.
Mie mi-e drag Caracalul. La fel cum mi-e drag oraşul Calafat care calafat in turcă inseamnă pulă. Nu am vizitat aceste oraşe dar mă binedispune cum sună.
Nu, dragii mei, tipul de mai sus nu este un actor sau un caterincos. Am citit destule site-uri de cuvioşi si toti sunt spălaţi pe creier exact pe aceleaşi coordonate. Aproape că anticipez ce va spune.
Eu sunt anticreştină în primul rând din cauza oamenilor ca ăsta de mai sus. But again, asta e doar opinia mea. Nu trebe să fiţi de acord cu mine.
Lorena, spune-i cuviosului că eşti La Nouvelle Sappho. Să vedem cum beleşte ochii.
nu mă refeream la Caracal în general, ci la Caracal în momentul răsturnării celebrului car cu proşti.
prea cuviosul are dreptate.
n-am citit cu mare atentie dar suna f bine.
unde vedeti voi ca e limitat?
respecta niste principii,e ordonat si organizat.
ma face chiar sa-mi para rau ca nu l-am cautat pe Domnul.
Păi încă nu e târziu, fătul mieu. Domnul, în atotputernica-i blândeţe. ţine butic nonstop.
da,vom vedea ce e de facut.
Lorena, si eu cred in Dumnezeu,iar omul care si-a scris textul nu e limitat, desi aluneca usor spre fanatism.A gresit luandu-se de autorul unei carti total gratuit. Acolo, e vorba de un personaj dintr-un anumit mediu, cu o filosofie de viata, revolta, neputinta de a ajunge unde ar trebui. O intrebare: de ce mereu unii considera religia semn de limitare? Totusi, o lume desacralizata nu poate exista.Nici fanatismul nu e bun, dar nici cealalta extrema.
Răspuns la întrebare: pentru că reprezentanţii ei se poartă ca nişte vite lobotomizate.
Mai, am o singura reactie la comunicarea oitei Domnului: Haaaaahahahahahahaha etc.!!! Si singurul motiv pt care ma amuz atat de bine e ca nu a avut nimeni tupeul sa imi adreseze mie astfel consideratii. In acel caz, cred ca faceam moarte de idiot. Pentru ca desi inteleg ca pe unii oameni nu ii duce dotarea de la etajul superior prea departe, ma astept ca aceste specimene sa-i fericeasca pe apropiatii lor cu vorbele lor de duh si sa-i mai sara pe strainii neavertizati. Putine lucruri ma scot din sarite mai tare decat cei care nu ma cunosc, dar au pretentia sa-mi spuna cum sa-mi traiesc viata, iar la capitolul viata, putine lucruri sunt mai intime si mai ale omului decat eventuala sa legatura cu divinitatea. Si nici un preacuvios de internet din acesta nu are nici un drept sa intre cu bocancii in spiritualitatea altcuiva, ca altfel merita ce primeste…Cand naiba or sa invete si aceste oite ale Domnului (din tagma carora faceau parte nume mari, ca Torquemada…)chestia aia cu pacatul si prima piatra?
PS: Mai, Lorena, da’ stiu ca ai magnet la specimene colorate care urmaresc salvarea sufletelului tau 😀
@Creatrix- looool, pe bune? Si noi ne hlizeam de croati… da’ uite ca si noi avem-pentru turci 😀
Scrisorica asta mi-o imaginez servita Batausului in persoana de catre soborul babelor de la bloc, cu Dolly Bojoc in frunte 😀
App, tare raspunsul la intrebare; mi-aduce aminte de o chestie misto de pe net: “GOD IS GREAT. It’s his fan-club that I have a problem with”
“Totusi, o lume desacralizata nu poate exista”- de ce nu? am crede in ştiinţă, în laboratoare, am planta copaci, am face ce vrem si ce credem că este de cuviinţă, am fi LIBERI şi nu ne-am mai căca pe noi că mergem într-un loc cu foc şi cazane.
Eu cred că o lume fără religii,armate,granițe și oameni care nu gândesc cu mințile lor ar fi chiar cool. 🙂
Eeee! nu va enervati, e astenia de toamna.
Credinta inseamna mult mai mult decat foc si cazane. Daca totusi credem in ceva, nu inseamna ca nu suntem stapani pe noi.Ce te impiedica sa crezi in stiinta?Nimic. Ce ma impiedica sa cred in Dumnezeu? Tot la fel. Partea cu credinta e una absolut personala si e normal ca nu poate veni x sau y sa imi spuna ce sa fac, asa cum a facut autorul articolului.
Se pare ca a venit vremea sa va dau si voua o parte din “lecturile” mele suplimentare. Pat Condell’s Godless Comedy: http://www.patcondell.net/index.html
E de ascultat intreaga serie de video & audio podcasts.
Daca vreti sa il ascultati in format mp3: http://patcondell.libsyn.com/
Auditie placuta.
răcuşoara: culmea e că toţi “educatorii” ăştia folosesc aceste cuvinte înţelepte pentru a masca mesajul lumesc “te-aş fute”.
raluca: genial citat!
thecreatrix: i like foc, i like cazaneee! (uite un titlu de manea).
anonim: nu ne enervăm, ne hlizim de zor.
ciaclan denisa: cum spune citatul ralucăi: dumnezeu e minunat. cu fanclubul avem probleme.
cristian: hihi.
haha, ce sa spun?! Nu iau io asta in serios
De fapt, cred ca in acest caz, mesajul ar fi “te-as fute, daca nu mi-ar fi atat de rusine sa ma dezbrac in fata unei femele a speciei si daca nu mi-ar fi frica sa nu fac porn for God, care se uita la mine cand fac secs si-mi da nota 6,5, da’ nu e vina mea, ca era frig in camera…”.Jeesh, probleme psiho-sexuale much? :))
Eu zic ca nu e adevarat.
@ciaclan denisa stancutza: a spune ca “o lume desacralizata nu poate exista” inseamna sa negi capacitatea de fiintare individuala si sociala a ateilor, ceea ce, banuiesc ca recunosti si tu, e o mica aiureala.
Pai da…. te fut si ei la cap, daca altfel n-au acces 😛 Sa introduca astia in codul penal infractiunea de viol la creier, la icre sau la melodie
Cine e totusi “Lorena Lupu – omu’?” Ca sa se stie!
Disocierea autorului de opera nu e o treaba lesne de facut. Cele sfinte nu au nevoie de reclama.
un om şi el (sau şi ea). un om despre care Gigel nu ştie nimic. Dar despre care Gigel îşi permite să abereze complet pe lângă.
Iar disocierea autorului de operă se predă fix în clasa a doua. Operă: Ion Creangă – Amintiri din copilărie. Fragment: La scăldat.
Orice învăţător îţi spune că nu Ion Creangă a rămas în cucu’ gol, ci Nică a lui Ştefan a Petrei. Chiar şi la o carte declarat autobiografică.
Darămite la una scrisă de o fată subţirică din Ardeal, unde eroul e un muncitor zdravăn şi musculos din Rahova – nu e clar ca lumina zilei că e un banal exerciţiu de stil???
@v – nu neg nimic, am spus deja despre libertatea de a crede sau nu.
@Toti – pai da, nimeni nu are dreptul sa se ia de un scriitor, umbland la viata lui personala.Da, era un exercitiu de stil in roman, stiu. La ora actula literatura permite multe inovatii. Sigur, nu le poti accepta pe toate, dar nu trebuie sa le iei pe suflet si sa te legi de autor.
Nu te mai enerva atâta cu disocierea personaj-autor – nici eu nu prea pot face diferenţa, mai ales dacă scrii la persoana întâi. Şi tipul din Bătăuşu şi asistenta regizorului seamănă cu tine. Sau aşa mi se pare …
Bine, nu mă păleşte incapacitatea de disociere doar în cazul tău, hai să iau un exemplu ilustru. Şi “Război şi pace” are elemente autobiografice. Iar în ce priveşte “Sonata Kreutzer” toată lumea a fost de acord că-i autobiografică rău de tot.
dar bineînţeles că seamănă. păcat că nu răsare. 🙂
Asa de limpezi, inca dintr-a doua, asa cum le vezi matale, reproducandu-le intocmai si la fel dupa dna invatatoare, mai rar cineva! Admirabila indrazneala, dar eu sunt dintre cele carora ne e si putina frica, ne codim, ne indoim, ne miram, ne intrebam. Cu multumiri adevarate pt bagarea in seama.
vai, ce tari sunteţi voi! înţeleg că, mai nou, e jenant să-ţi fie clară o noţiune, nu-i aşa?
Ce admirabil e să vă fie frică de claritatea noţiunilor, dar să nu vă fie frică de a persifla gratuit un om! Frumos!
despre di(a)socierea autor-personaj:
ce parere aveti despre domnul precursor al suprarealismului,Guillome Apollinaire si despre personajul Mony Vibescu din ‘Les Onze Mille Verges’ ,tradusa in romana ‘Cele 11 mii de vergi’
Adolescenta mea nu a cunoscut scriitor mai scelerat(e drept,nu am citit f mult)
PS intr-una din zilele urmatoare ma voi delecta cu cele 2 povestiri ale Lorenei :p
G
bine, nu neagă nimeni faptul că fiecare erou al cuiva e o valenţă ascunsă a acelui cineva. dar de aici şi până a pune semnul egalităţii între erou şi autor e cale luuungă, luuungă.
sa zicem:)
Mie imi place batausul cum tot pierde cheia, o cauta pe maica-sa, toate pot fi simboluri
da, frate! aşa se citeşte o carte!
Oricum, mie intotdeauna mi s-a parut ca problema “cat de mult seamana personajul x cu autorul” nu prea e treaba cititorului. Uite, de exemplu, am citit o nuvela a unei tipe pe care am cunoscut-o la un fel de workshop, in Spania, si cateva chestii din “biografia” personajului se potriveau cu chestii din viata ei; si normal ca as fi fost curioasa=- povestea e autobiografica au ba? Still, mi-a fost pur si simplu jena s-o intreb pe femeie asa ceva; it’s violating her intimacy, I guess. Plus ca e cel putin percep distinctia asta intre realitate i fictiune ca un dat pe langa care daca umblii cu speculatii din astea ai stricat tot chichirezu’ .
Don’t you agree?
dacă nu eram de acord, nu mă umpleam de draci ori de câte ori se găsea câte un pulete sau o piţipoancă stupidă cu aere telectuale să analizeze cine-s oamenii din Rondo sau din Bătăuş.
Gluma de autobaza cu unicul scop de a te inveseli:
Totusi, urangutanu’ te-a identificat cu Batausu’, nu cu baba Nutica de la bloc, cu Marilyn Moroi, cu Urlati sau, Doamne apara si pazeste, cu baba din parc, aia pe care o viseaza Batausu’; (ma intreb cum ar fi aratat scrisorica adresata lui Urlati :)) )
.Motiv pentru care si eu il identific pe el acum cu un urangutan si nu cu un gibon, desi niciuna din aceste doua biete maimute nu are vreo vina.
Normal, numai ca nu toti oamenii se pricep la cautarea unor semnificatii, nu isi dau seama ca un strigat de tipul “bai, Dumnezeule”exprima revolta si ca ideea revoltei nu e de condamnat(personajul, daca a avut credinta, si-a pierdut-o, un fapt normal).Ei, acum, fiecare cum ii place.
Ma bucur ca au fost comentarii frumoase si ca nu ne-am certat, ca fiecare si-a spus punctul de vedere cu bun simt.O noapte cu vise frumoase va urez!
“thecreatrix spune:
octombrie 5, 2009 la 12:39 pm
Mie mi-e drag Caracalul. La fel cum mi-e drag oraşul Calafat care calafat in turcă inseamnă pulă. Nu am vizitat aceste oraşe dar mă binedispune cum sună.”
Stai prea mult cu mintea-n site-ul ala al lui Radu, de scoti asa perla.
Iamandi: te rog frumos, fără remarci de om cu probleme de hiperaciditate. FEMEIA GLUMEA! Ia du-te pe blog la Mircea Badea, ia la rând pasajele care imită stilul cocălăresc, ia-le ad litteram şi dă-i lecţii de gramatică. Să verificăm: o să pari un individ fără simţul umorului au ba?
@ răcuşoara
:))
Iamandi, pt liniştea ta, faza cu Caracalul mi-a povestit-o un amic din Cluj. Pe amic il cheama Marius. Ok acuma?
Prea dura reactia, hai sa fim mai buni, mai intelegatori ca maine-poimaine ne baga astia in pamant…
mă ofer să-ţi fac cacadou o miştrie întru slefuirea sufletului. oricum, pentru cine mai confuzezază naratorele cu autorele, fac cinste cu un manual de română de-a şasea.
cât despre Mihai Temneanu, eu zic că ar fi bine să scrii o carte în care el să fie personajul principal, să se întâlnească cu bătăuşu’ şi să îi spună toate chestiile alea în faţă. serios că ar fi un subiect bun de roman.
Nu pot sa cred ca am avut rabdare sa citesc ineptiile astuia, mai ales ultima pro(st)pozitie. Cat despre replica ta, am vazut ca altii au avut de comentat, eu zic “go for it!”, asa le trebuie si cat timp este vorba de tine nu vad de ce as avea ceva impotriva sa-i dai omului niste blesteme si o papusa voodoo.
Made me laugh anyway, nice 😉