Şi ce mă enervează

De câte ori se discută despre artă, vine câte un retard bătut grav în cap să-mi explice cum e să faci din căcat bici şi să trosnească gratis.

Băi, labagiilor, fute-v-aş mamele moarte cu o rangă-n gâţi: eu nu mă duc la un atelier de sculărie să-mi dau cu părerea pentru că nu mă pricep şi nu vreau să mă fac de râs. Poate ar trebui să luaţi exemplu.

Idioţii dracu’ handicapaţi, ARTA SĂRACĂ arată fix aşa, A SĂRĂCIE ŞI A LUCRU DRES MITOCĂNEŞTE. Ocazional se mai întâmplă să-i fete unuia mintea o idee simplă şi genial de ieftină, DAR NU E NORMAL SĂ DEVINĂ ASTA REGULA. Un film românesc contemporan realist şi plin de tomberoane e mega artă, o cinematografie plină numai de tomberoane pe bază de “n-avem bani” e o caliceală sinistră care sare-n ochi.

Nu mai aberaţi, fute-v-aş familiile voastre de retarzi, despre faptul că arta n-ar trebui să coste. Ba ar trebui. Plătiţi, în pizda mamelor voastre idioate, bilet la spectacolele şi concertele voastre preferate (să susţineţi, în morţii mamelor voastre, artiştii care vă plac şi care nu au cum să dea acelaşi randament dacă mai şi şterg mese opt ore pe zi la McDonalds), – că muzicile şi filmele le ciordiţi oricum de pe isohunt.

Vă văicăriţi că nu vă simţiţi reprezentaţi de Inna şi de alte hahalere? Promovaţi VOI, în morţii mamelor voastre proaste, artiştii care credeţi că vă reprezintă. Dacă băieţii de la voi din cartier au formaţie şi cântă mişto (DAR NU AU DESCHIDERE LA CASE DE DISCURI, PENTRU CĂ NU-S “în trendul oficial” şi nici BANI (se vede clar cuvântul?) de un videoclip profi, nu de o cârpăceală), măcar scrieţi despre ei la voi pe bloguri. Desigur, ca nişte loaze retarde, nu faceţi nimic. Doar nazuri, mofturi, fiţe.

Da, luzărilor, arta necesită BANI. MECENAT. SUSŢINERE. Iar în România ideea este teribil de prost înţeleasă. De aceea nu fac eu artă decât ocazional şi mă feresc ca de dracu’ să trăiesc din asta.