Paşte, 2008. Seara fetelor vesele şi a pisoiului negru.
Tuta 3 (mama pisoiului): Am adus o sticlă de vin.
Tuta 1: Ce tare!
Tuta 2: Hai s-o desfacem!
Tuta 3: Aveţi un desfăcător?
Tuta 1: Da, imediat…
(Iese veselă, se întoarce bosumflată.)
Tuta 1: Nu cred că avem.
Tuta 2: Când cumpărăm vin, punem băiatu’ de jos să ni-l desfacă.
Tuta 3: Cina fără vin e ca nunta fără lăutari. Îl destupăm, chiar dacă stăm în cap. Daţi-mi un cuţit.
Tuta 2: Nu, că te tai…
Tuta 1: Uite, am găsiiiit desfăcător.
Tuta 3: Desfăcător?
Tuta 1: DA!! 🙂
Tuta 3 (dezamăgită) Ăsta e de conserve… nu ne scoate dopul din sticlă.
Tuta 2: Încearcă şi cu un pix.
Tuta 3: Adică, ce să fac cu pixul?
Tuta 2: Împingi în dop şi îl bagi înăuntru.
Tuta 3 (scărpinându-se în creştet) Ăhă… Daţi-mi totuşi un cuţit.
(Tuta 2 ţine sticla, Tuta 3 împinge. Nimic. Atunci, Tuta 3 se lasă cu toată greutatea pe cuţit, care se înfige parţial în dop.)
Tuta 3: Ar mai trebui un ciocan, poate intră mai bine.
Tuta 1: N-avem!
Tuta 3: Glumeam… Hai să mai împing.
Tuta 2: Nu vrei să încerci şi cu pixul?
Tuta 3: Unde puşca mea să mai bag şi pixul, când am băgat cuţitul??
Tuta 2: Dar nu trebuie să te enervezi…
Tuta 3: Bun, am înfipt-o. Acum tu o ţii şi eu trag!
(Poc!)
Tuta 1: Fată, se ciobeşte buza sticlei.
Tuta 3: Băga-mi-aş laba-n baba! Cred că tot împinsul rămâne soluţia…
Tuta 2: Ţi-am zis eu. 😀
Tuta 1: Hai, împinge!
Tuta 2: Nu vrei să încerci şi cu pixul?
Tuta 3: Măi omule, când cuţitul e deja înfipt în dop, ce să fac cu pixul? Să mi-l bag în fund?
Tuta 2: Era doar o idee, nu sări aşa.
Tuta 1: Hai, că a coborât dopul. Împinge!
Tuta 3: Îîîh!
Tuta 1: Aşa. Mai împinge!
Tuta 3: Îîîîîîîîîh!!
Tuta 1: Hai, încă puţin!
Tuta 3: Îîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîhhhh! Aoleeeeeeu! (În urma intrării bruşte a dopului în sticlă, cele trei tute şi pisoiul sunt stropiţi de un jet de vin. Iar dopul – cu cuţit cu tot – se duce la fund.)
Tuta 3. Aoleeeeu, mă striiiic!
(Cele trei tute se uită la sticla cu cuţit central, şi râd de se cocoşează.)
Tuta 3: Rachiu cu pară în mijloc am văzut, dar vin cu cuţit în mijloc… Ha-ha-ha!
Tuta 2: Vei, dacă nu m-ai ascultat, şi n-ai încercat cu pixul?
Tuta 3: Nu eşti sănătoasă. Dacă scăpam pixul în vin? Pasta e toxică…
Tuta 1 (practică) Gata, nu contează detaliile, bine că e desfăcută. (Toarnă vinul în trei pahare.) Hai, Hristos a înviat!
Poahahahaah, nu asa se face!!! Dopu de paga inauntru cu degetu mic, daca ai forta sau se scoate cu cutitul, infigandu-l un pic in dop si folosind un sistem parghie cu gura sticlei pe post de punct de sprijin.
O sa va impuste feministele, ca sa nu mai aiba barbatii argumente =))))
Nu am forţă în degetul mic, sorry. Iar la figura cu pârghia a început gura sticlei să pârâie într-un mod ciudat.
şi primul semn al inteligenţei e să ştii să râzi de tine însuţi, când e cazul. 😉
Eu am avut o experienta asemanatoare,doar ca ma aflam pe deal cu o prietena.Si dupa ca au ramas infipte doua pixuri in dop,ne-am dat batute.Daaar…am gasit o piatra,am lovit cu sfiala stcila si a iesit un soi de pahar.De baut tot l-am baut!:)
*sticla,scuze.
Ei veeeeeezi, noi am rămas cu ea intactă. 😀 . Suntem adevărate! (Şi acum, când îmi amintesc sticla cu cuţitul vertical în mijloc, râd comemorativ de-mi dau lacrimile.)
si noi am ras atunci foarte mult.poate ne-am si imbatat dar cred ca rasul avea si alta cauza.si trebuie sa fim apreciate pentru ca am fost…inventive.Noroc cu piatra,noroc cu cutitul!
(ce ma mai amuza si “parerea ta asteapta sa fie OK”)
continutul pixului nu e toxic. continutul meu, in speta, al mintii mele, e foarte toxic. mi-a zis nevasta azi. nce little story.
aş putea aduce nenumărate exemple de condeie toxice, dacă mi-aş pune mintea. 🙂
interactiune totala, acilea. n-am mai dat de asa ceva. ochi si urechi non stop? http://blog.360.yahoo.com/blog-L05dR583cqpQNi4q6.6sNSA-;_ylt=Aj_WWfhC20weudT8bvWn6Oq0AOJ3?cq=1
Nu nonstop, dar acum lucram la ceva. 😉
Lool Cine-a-nfipt cutitu-n vin =))
Ei vezi, la asta e bun un briceag de-ala cu de toate carat in bagaje … poate poate o fi nevoie de el 😛 Cred ca ma duceam la vecini sa caut un desfacaretz, da’ a iesit mai bine asa, ca ati avut un motiv in plus de ras 😛 bravo voua =))
Uite, ca dovadă a deşteptăciunii noastre unice şi incomparabile, nici nu ne-a trecut prin cap ideea cu vecinii. 🙂
Cat de mic era cutitul sau cat de mare era sticla, de a reusit sa intre? Sau nu era cutit? …Scalpel? 😛
Era cuţit din acela subţire şi cu mâner frumos, din “setul pentru musafiri”. Iar sticla era o sticlă normală de un litru.
cu cheia se împinge dopul cel mai bine 🙂
Pe alţii i-am văzut cum băteau sticla la fund, şi dopul ieşea cuminte prin faţă. Mie nu îmi iese. 🙂
las ca eu am stat cu o conserva patru luni in frigider si muream de foame. nu stiam sa o desfac =)) culmea e ca nici dupa ce am primit desfacatoru tot nu stiam 😐
:)) desfacatorul se cheama tirbuson si faza cu batutul sticlei la fund chiar merge. Iti trebuie un prosop si un perete solid. inpachetezi prosopul cat de cat, cu o mana il tii contra peretelui si cu cealalta lovesti peretele, prin prosop, cu fundul sticlei, orizontal :D. Daca e de pluta nu ar trebui sa va chinuiti prea mult cu tehnica asta. Mai greu daca era de cauciuc 😀
@gia: :))
@boy next door: păi nu fundul sticlei îl ţii orizontal, în acest caz, ci sticla însăşi. Nu? Dacă ai ţine fundul sticlei orizontal ar însemna să ţii sticla verticală. 😉
@alţii (se ştiu ei): se pare că mitocănia crasă a anumitor comentatori mă va forţa să nu public istorioare hazlii.
vă spun ultima oară: dacă vă mănâncă rău degetele şi tastatura, şi vă arde cheful de a trânti o mârlănie – e semn că blogul ăsta nu e locul potrivit pentru voi. Plimbaţi-vă pe alte bloguri, care vă tolerează lipsa celor şapte ani de acasă. Dacă aveţi o părere, fie găsiţi o modalitate civilizată de comunicare, fie renunţaţi să v-o mai expuneţi. Iar de acum încolo, la primul comentariu de urangutan, v-aţi dus direct la “spam”. E minunat pentru mine să filtrez tabăra de cititori a acestui blog.
misto ce sa mai…profund de’a dreptu ;):d
“Parerea ta asteapta sa fie OK”
=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
sa asteptr bre..ca n’asteapta in strada :)))
Îmi pare rău, Larisa, că părerea are de aşteptat, dar la câţi idioţi mă bântuie – sincer, nu ştiu ce-am făcut să-i merit – nu am altă opţiune. Faceţi o campanie de educare a populaţiei şi scot şi eu moderarea de la comentarii.
parca is povesti vanatoresti:) .. eu am patit ceva asemanator.. eram in sauna cu prietenii si dopul sticlei era de cauciuc deci fazele cu degetul sau batutul in perete au picat din start. aveam in schimb o surubelnita in cruce..
Tehnica: – se scoate de la o masa de lemn un holsurub si se infileteaza in dopul sticlei apoi se trage cu ajutorul unui prosop.. holsurubul trebuie sa ajunga inapoi in masa..
bunicii mei sunt din Cotnari 😀 si prima data m-am imbatat pe la 9 ani.. nu din vin ci din visinele din damingeana cu visinata:).. am ceva experienta dar uite ca tot timpul se poate descoperi ceva nou
Şi eu m-am îmbătat prima oară tot de la vişinele din vişinată. :))
haha, nu sunteti singurele… mie mi s-a intamplat de multe ori. nu aveam niciodata tirbuson, mereu il scoteam cu un cutit. de fapt il bagam in sticla 🙂 si cand am avut tirbuson, nu stiu din ce era nenorocitul de dop… pt ca s-a rup tirbusonul… 🙂 dar e mai bun vinul dupa o lupta crancena 🙂
Există o relaţie greu de definit între fete şi sticle de vin. 🙂
Da nu cred ca neai spus cum il cheama pe motan.
Ba eu cred că toţi ştiţi cum îl cheamă pe motan. 😀
Ba se cheama ‘desfacaretz’ 😛
Mie nu mi-a reusit figura cu visinele…Oricum, eu am (sau macar avea) toleranta destul de mare la alcool si mi-a luat cativa ani buni de incercari pana am reusit sa ma imbat. Si cand in sfarsit mi-a reusit figura, tuica mi-a venit de hac. De-atunci am jurat sa nu mai pun gura pe asa ceva. Nici nu mi-a placut gustul, dar reactia a fost ce m-a indepartat. Vin nu pot bea, mai ales vin rosu…in Ro aveam vin alb, sec, in fiecare an, ca avem vie la Sarica-Niculitel. Dar in general nu prea ma ating de vin si bere. Prefer un gin (Bombay Sapphire e o nebunie), o tequila (cu scortisoara si portocala in loc de sare si lamaie) sau un whisky parfumat. Si am baut odata o afinata asa de bunaaaaa…n-am mai gasit asa buna.
Bine, clientii mei se uita la mine ca la urs cand le zic ca mai beau poate de 2 ori pe an alcool, si atunci il beau pentru gust. Au trecut vremurile cand ma prefaceam ca sunt tanara, haha. De fapt, mi-am facut damblaua, am reusit sa ma imbat, dupa aia mi-a trecut. Asta e, n-am avut stofa de alcoolica 😛
Lorena, sticlele normale de vin au 75cl. Se pare ca ai dreptate cu relatia dintre vin si femei… 🙂
Ma mira numarul mare de oameni care nu par sa fi trecut prin situatia descrisa de tine. Cred ca in ciuda aparentelor, imaginea este destul de comuna. Fara cutitul infipt in dop. 😀
Ai invins raceala sau inca te mai lupti cu ea?
Mda… Am trecut şi eu prin faze asemănătoare, deşi nu-s tută. Mai degrabă tut. Deschid întotdeauna sticlele de vin cu degetul mijlociu, bun prilej de vorbe şi de ipoteze pentru asistenţă. “Hai, Mişu! Hai cu degetu’! Ce e, mă, nu intră! Păi dacă nici cu degetu’ nu mai pooooţi!” Abia când intră dopul, pot să-mi umflu bicepşii şi să o fac pe macho. Asta ajungem cu toţii, la un moment dat: desfăcătoare de sticle.
:)) Imaginea formata in minte cu cutitul in sticla e criminala.
Ati fost delicate. Daca tot s-au spus povesti de-astea vanatoresti mai sus, hai sa zic si eu una. Stii ce se intampla cand dopul nu vrea sa intre in sticla, iar tu apesi atat de tare incat crapa sticla la fund de atata presiune ? Doua chestii se intampla imediat: covorul se imbiba de vin (ca sticla e pe covor ca sa ai sprijin bun), iar casa se umple de miros de vin (tragi aer in piept si mai bei putin…). Apoi te duci jos si mai iei o sticla si ceri la vecin un tirbuson 🙂
Io am beut bere, am mancat oua, dar am o intamplare cu ele….mmmmmmmmmm, si in rest am fost cuminteee
Ceea ce conteaza intr-adevar este rezultatul. Daca ati reusit sa desfaceti sticla fara sa o spargeti, inseamna ca ati castigat batalia 😀
ce inseamna tute ?
tute nu ţuţe ? … vorbesc serios , nu stiu ce inseamna .
de fufe am auzit , sunt un soi de fete , pitzipoance , dar de tute niciodata .
Anthea: eu nu am reuşit niciodată să mă îmbăt. mă opresc instinctiv când simt că o iau pe ulei.
Crash: ba să avem pardon, există sticle normale de 75 cl, şi sticle normale de un litru. Din câte ştiu eu, Murfatlar îşi oferă multe din produse la sticle de un litru. Şi alte podgorii, la fel. Înainte de a sări cu o ironie “teligentă”, take a look around!
Mişu: Ce viziune pesimistă asupra vieţii. 🙂
Răzvan: Păi astea nu-s poveşti vânătoreşti, sunt poveşti vinătoreşti. 😉
didi: ce întâmplare? nu ne lăsa aşa, neterminaţi.
răzvanşerbu: braaaaavo! iată un om care ştie să sesizeze esenţialul. mii de pupici cu lipici!
un scârbit: frate, cum citiţi voi cu toţii blogul piţipoancei, şi îi preluaţi limbajul, mai rar! (nu am nimic cu blogul respectiv, ca dovadă că îl citesc şi eu, am în schimb ce am cu calitatea comentatorilor lui, şi cu modul în care lumea extrapolează ce citeşte acolo, şi aplică în stânga şi în dreapta, fie că e cazul, fie că nu. ca dovadă că maimuţa din om rămâne veşnic vie. 🙂 )
iar “tute”… era f. simplu să deschizi DEX-ul, sau să dai search pe dexonline, şi-ţi spunea aşa:
TÚTĂ, tute, s.f. (Reg.) Persoană care vorbeşte vrute şi nevrute; prostănac, tont.
Si eu ma opream cand simteam ca e cazul, dar aia a fost intentionata. Stiam ca e cazul sa ma opresc dar am ales sa nu ma opresc. Altfel… dezvoltasem o toleranta la alcool de asa natura incat dupa o bauta in oras cu baietii, trebuia sa am eu grija sa ajunga cu bine acasa…Si asta fara sa ajung la punctul cand sa simt nevoia sa spun ‘stop’. Si fara mahmureala dimineata, si band aceeasi cantitate ca si ei, sau mai mult (a fost o ocazie cand am baut cam vreo 5 shoturi de tequila si am avut 2 sticle de vin pe masa: una de vin rosu pt ei 3 si una de vin alb pt mine, ca de, eu nu beau vin rosu 😛 Cu cat e toleranta la alcool mai mare, cu atat e mai greu sa te imbeti. Aia nu inseamna ca de fiecare data beam cu scopul de a ma imbata. Doar ca nu mi s-a intamplat pana n-am facut-o intentionat. Si dupa aia ajuns la obiceiul de acum. Poate beau o data sau de 2 ori pe an alcool si atunci e numai pentru gust si companie, si nu exagerez… 1 pahar, doua poate…Anul trecut am baut cred ca de 3 ori 😛 2 pahare de whiskey, un Guiness (sau ala intra la mancare?) si un pahar sau doua de gin (si nu pun la socoteala lingurita de rom sau whiskey sau gin din salata de fructe sau inghetata). Altfel.. n-am inteles niciodata placerea de a te imbata. Nici inainte sa imi reuseasca figura, nici in timp ce, nici dupa, sau in loc de. Gustul e important pt mine.
Cat bei si de ce sunt alegeri. Daca ai vrea cu tot dinadinsul sa te imbeti, poti 😛 Doar ai grija ce toleranta ai, daca spitalul si spalaturile stomacale nu fac parte din plan 😛
Dar pentru astia care nu se stie de unde sare iepurele.
anthea: eu sigur aş fi unul din ăia cu spălături stomacale. 😉
dadatroll: aşa, şi?
Ce te aprinzi, Lorena! 😀
Nu mi-ai raspuns la intrebarea despre raceala.
Normal că mă aprind, în momentul în care văd o cârcoteală doar de dragul de a cârcoti. Cui foloseşte? Informaţii noi nu aduce, deci publicului larg nu-i foloseşte. Pe tine te descalifică, pentru că te face să pari genul de individ care calcă pe alţii în picioare în încercarea de a părea deştept – deci nu-ţi foloseşte. Iar pe mine mă îndepărtează de tine, şi mă face să îmi pun întrebări în privinţa ta – deci nici mie nu-mi foloseşte.
şi sincer, chiar nu am chef în momentul ăsta să discut issues de sănătate cu tine.
Sa spui cum il cheama pe motan pentru aia cei care nu stie.
Cine nu ştie nu are decât să răsfoiască blogul mai în urmă şi să afle.
Nu spun ca n-ai avea dreptate. Ce scriam cu cateva comentarii in urma despre glume, ironii si modul serios de a scrie? Am pus si niste emoticoane maslinoase in textul care te-a deranjat… Nu era carcoteala ci doar o gluma, se pare nereusita. Cat despre desteptaciunea mea, ea e relativa pentru tine atata vreme cat singurele lucruri pe care le stii despre mine sunt niste comentarii si faptul ca ma duc la teatru din cand in cand! Despre sanatatea ta chiar imi pasa, acesta fiind motivul pentru care te-am intrebat.
Există glume şi glume. Dacă o glumă e aiurea, poţi pune zece emoticoane după ea, că tot aiurea e. Ce e aşa de comic în “sticlele standard nu au un litru ci 75 cl, hă-hă”. Parcă ar fi o mostră de umor nesărat, parodiat de dadatroll în categoria “teo la cafe deko”. eu nu am văzut prestaţiile acestui teo, deci nu mă pot pronunţa.
Iar deşteptăciunea… o să râzi, cât de mult se poate concluziona în urma unui comentariu. Se vede exact modul de a se raporta al unui om la o temă propusă. Atenţia, agresivitatea sau dimpotrivă tendinţa spre armonie, încercarea de a încorda muşchi sau dimpotrivă, flexibilitatea. Şi mai ales, inteligenţa. Tu de ce crezi că eu gonesc unii comentatori fără a sta pe gânduri?
Fara discutie, ai dreptate. Nu rad, stiu despre ce vorbesti. Si stiu ca stergi comentarii care vin de la oameni cu flagranta lipsa de inteligenta. Asta e clar. Ce nu stiu eu este ce vei face cu comentariile celor care, desi inteligenti, par diferiti de la comentariu la comentariu, care au sclipiri la un moment dat, dupa care cad in abisul prostiei, revenindu-si imediat urcand pe culmi. Cum ii tratezi pe acestia? Si de ce sa nu fiu sincer, cum ma tratezi pe mine, care am reusit cu cateva vorbe sa-ti castig respectul, dupa care cu alte cateva, sa te fac sa ma dispretuiesti?
îi tratez în funcţie de fiecare comentariu în parte. nu am cum să nu semnalez dacă mă deranjează ceva. Partea frumoasă e că în general, mulţi oameni se adaptează. Ei la mine şi eu la ei.
Deci sa sti ca nai dreptate. Teo de la Cafe Deko, daca facea gluma aia, nu asa o facea. El zicea: “Sticlele de un litru, bey, fraiere, nu au 750 de mililitri, HA HA HA, teai prins frate? (rasete si din sala)”