Da, tu. Ăla care vii înarmat până-n dinţi, plin de sudălmi şi mârlănii, că aşa ai auzit tu la tine la Urlaţi că se domină o femeie. Indiferent că nu e în raporturi de tras de şireturi cu tine.
Tu ai chef de război. Dar ca să existe un război, e nevoie de doi participanţi. Eu nu sunt cel de-al doilea, că nu am chef de asta. Drept care, la a doua replică în care insişti în poziţia “ţărănoi prost, vreau să te domin cu falsă autoritate de gigi-duru”, ai ban-block-ignore, că nu ne întindem la discuţii neinteresante.
Problemele tale sunt problemele tale, nu ale mele. De cele mai multe ori, nici nu au legătură cu mine, ci strict cu dificultăţile tale de raportare la univers.
Dacă ţii neapărat să ne înjurăm şi să-mi consumi timpul cu asta, ai deasupra un banner cu un număr cu suprataxă. Ne înjurăm, dar pe cheltuiala ta. Ia să vedem, cine cedează psihic primul?
Există situaţii în viaţă în care omul ajunge să fie atât de disperat încât să considere că nu mai are ce pierde. Şi, astfel, apar comportamente de genul celor descrise în articol. Ba mai mult, când un asemenea om depăşeşte momentul respectiv, el însuşi se va întreba “cum am putut să fac aşa ceva?”.
probabil. mi s-a întâmplat să mă contacteze după luni de zile userul Vasile Gogu pe Facebook să-mi ceară scuze că m-a înjurat pe blog.
Şi în mod bizar, Vasile Gogu se aştepta ca eu să ştiu că el e Sulik69, care a dat acum juma de an trei comenturi hateristice, şi încă douăsprezece în ban. Se şi miră. “Cum, nu te-ai prins cine sunt?” O, da. Scrie Sulik69 all over your Facebook citizen-face cu nevastă şi trei copii.
E foarte interesant cum ăştia se aşteaptă ca tu să ştii cine sunt ei.
Habar n-am cine eşti.
😀