E ăsta.
L-am descoperit pe wallul unei prietene de pe Facebook, care o sharuieşte cu sfinţenie, ca pe cuminecătură. Apoi, am devenit dependentă. Am şi râs, m-a şi pus pe gânduri. M-a şi amuzat, m-a şi întristat.
Nu ştiu cât din el e ficţiune şi cât e pumn-în-mufă, dar e foarte citibil. Îmi plac teribil femeile astea care, pe măsură ce se maturizează, câştigă în empatie, curaj şi libertate interioară – cu alte cuvinte, ce-i face pe oameni să fie oameni, şi nu masă de manevră depersonalizată. Şi tanti asta mai are un har. Te lipeşte pur şi simplu de ecran. Vrei să vezi ce urmează. Vezi personajele şi acţiunile. E vie, excită şi incită.
Îmi place că e păcătoasă şi recunoaşte. Că nu pozează în sfântă, în eroina pulii, în flatulatoarea de petale. Nu se însiropează, nu se dă cu frişcă pe la verbe şi cu limonadă de pe adjective, nu-mi face pe culta şi pe interesanta, ci le scrie simplu şi pe bune.
Ce mai tura-vura, e un blog cu personalitate. Şi mă bucur că există. Bravo cui îl ţine.
O dragă, dar tu te afli ”in middle of the comunity of this blog” și de ce te-aș crede că este de curând descoperit?!
ce înseamnă “in the middle of the community of this blog?”
şi apoi nu înţeleg. de ce ai impresia că eu îţi ceream ţie să mă crezi? mă doare-n pulă ce crezi tu şi ce nu. eu am dat link la un blog care-mi place. cine vrea, se uită, cine nu, nu.
„L-am descoperit pe wallul unei prietene de pe Facebook”;
și Robinson Crusoe a descoperit insula, după un naufragiu!
Felul în care tu descoperi limba română în prezent mă lasă perplex în viitor, trecutul îți aparține.
Du-te bă în pizda mă-tii cu lecţiile tale nejustificate decât de prostia din capul tău.
Cam cât de retardat trebuie să fie un om să vină să se lege de un perfect compus perfect ok şi să-i dea lecţii de limbă română complet inutile şi inadecvate contextual unui scriitor?
Hai, ia pula. Ia-o şi suge-o grav. Ban!
ce comentarii frate :))))))
Iulicica suna- totusi -aiurea.
E o ţară liberă. Fiecare îşi alege ce pseudonim îl gâdilă plăcut la coarda sensibilă. 🙂
si ce treaba are asta cu talentul?????
Mie-mi place, e directa, profunda si coerenta.. Trece usor dincolo de zidurile dupa care ne-ascundem unii. Mersi frumos, pt ca mi-ai deschis un ochi..
Lorena, multumesc mult pt aprecieri si pt ca imi citesti blogul. Chiar sunt onorata, caci eu te citesc demult si imi placi rau. Deci textele din “Transferuri de personalitate” sunt fictiuni pure din capu-mi blond, mult background din experienta de ziarist plus un strop de talent scriitoricesc, acolo. Defel sunt o femeie serioasa, cu job serios si o fata de crescut. Numele blogului l-am diminutivat dupa numele ei, Iulia. Acu’ 4 ani, cand l-am deschis, nu stiam ce-mi va trece prin cap sa scriu. Multzam’ fain, femeie, inca o data. Vrusei sa te bag in lista pe Facebook, dar cica esti full :)) mai incerc
N-ai pt. ce. Chiar scrii foarte bine.
Si spune-mi, rogu-te, cine e prietena de ma share-uieste, ca s-o pup. Ca asa am ajuns nevolnica de mine le tine 🙂
https://www.facebook.com/littleblackswan1?fref=ts
Nu o cunosc, dar ii multumesc. Si multumesc si tie inca o data
încă o dată, nu ai de ce să-mi mulţumeşti. nu-ţi scriu eu textele. 🙂
Da, dar eu te consider o voce, nu asa. Chiar ma intrebam ce e cu avalansa de follow pe blog in ultima ora :))
:))
e geniala tipa!!!!! Bravo ei!
Mersi, draga. Noi ne mai stim din gradina blogosferei 😉
păi ea e.
Numele nu-mi spunea nimic. Ca sa vezi, domle…;)
păi dacă în loc să aveţi un cont Gigel Pulă şi să vă faceţi un blog Gigel Pulă (.com, .ro, .cevreţivoi) vă jucaţi de-a enigmele Otiliilor, eu ce să vă fac? :))))
😀
nu mi-s decisa inca sa-l trec pe numele real. blogul zic. sunt mica, ma, mica de tot inca. si mai sunt si din Banat, ma decid greu al naibii :))
Dar n-are legătură cu mărimea. Mic sau mare, eşti tu, cu nume şi prenume. 🙂
Mno, da, nu marimea conteaza, asa-i. m-ai pus pe ganduri. rumeg, deci exist 😀
:))
Sarut mana pentru blog.