Despre scrisul de mână

Ieri, a fost ziua internaţională a scrisului de mână. O zi pe care am sărbătorit-o în stilul meu caterincos, cu o glumă.

Nu știu cum scrie toată lumea atât de frumos. La mine, Ziua Scrisului De Mână e așa.

O postare distribuită de Lorena Lupu (@lorena.lup) pe

Şi una dintre reacţii m-a întristat. Nu, nu m-a supărat, nu m-a enervat, nu m-a jignit. M-a întristat, pur şi simplu.

Reacţia spunea ceva de genul: De ce există Ziua Scrisului de Mână şi nu Ziua Opaiţului sau a Spălatului la Lighean?

Comparaţia e ca bâta-n baltă. Sau ca oiştea-n gard, dacă vreţi.

Becurile noastre electrice, ecologice, LED, şi aşa mai departe, au înlocuit cu succes opaiţul; maşinile noastre de spălat de ultimă generaţie au făcut de mult timp ca spălatul la lighean să devină istorie antică.

În schimb, nici o tastatură nu va înlocui vreodată scrisul de mână.

Cine mi-a citit cărţile sau bucăţile literare mai ample ştie exact diferenţa dintre bloggerul Lorena Lupu şi scriitorul Lorena Lupu. Bloggerul Lorena Lupu e prompt în comebackuri, witty şi snarky; dar scriitorul Lorena Lupu e un cu totul alt nivel.

În ce anume constă diferenţa? Simplu. Bucăţile de pe blog le scriu pe laptop, repede şi la obiect; bucăţile literare le concep în parc, cu pixul pe caiet, le corectez îndelung, apoi transcriu pe laptop scena sau capitolul, după ce sunt mulţumită de ele.

Pe de o parte, când scrii de mână, ai altă conştiinţă a formării cuvântului. Îţi aloci tu ţie timp să ţi se nască. Pe net, te mai distrag Facebook, Instagram, Messenger, notificări, mailuri şi aşa mai departe. Şi câte un lăbar idiot căruia exact în secunda aia i se căşună să-ţi trimită mesaje private despre fix nimic relevant.

În parc, dacă bagi mobilul adânc în poşetă sau buzunar, sau orice alt orificiu disponibil, nu te poate deranja nimeni şi nimic. În fine, câte un alt lăbar, de data asta irl, care are impresia că ai ieşit la vânat pulă şi carneţelul e de fiţă. Dar şi ăştia-s relativ uşuibili.

Simplul fapt că scrii cuvintele cu mâna, că le palmezi şi palpezi forma, aroma şi parfumul, te face mai conştient de muzicalitatea şi frumuseţea frazei. Pentru că în esenţă, literatura e muzică. Marii romancieri nu se distingeau doar prin poveştile fenomenale pe care le născoceau. Ci şi prin cadenţa, bogăţia, surpriza, foşnetul, clinchetul, cascada cuvintelor.

În plus, pe toţi cei care scriem ne paşte pericolul clişeului, al truismului, al calcului lingvistic, al platitudinii pompoase şi al tentativei de a face pe simpaticul. E greu să te scrii şi să te supraveghezi în acelaşi timp, pentru că atunci când scrii, prioritatea ta e să spui povestea. Şi momentul în care cureţi povestea de acest balast e acela al transcrierii textului pe laptop.

“Şi nu e acelaşi lucru dacă-mi recitesc wordul sau articolul de wordpress?”

Nu chiar. Pentru că, aşa cum o va confirma orice autor, noi nu citim ce am scris, noi citim ce am vrut să scriem. De aceea apar typos grosolane, litere mâncate, anacoluturi şi alte erori.

Dar când te transcrii, te conştientizezi la un nivel mai profund. Nici un cuvânt nu mai e o băşină a creierului. E acolo pentru un motiv.

Şi oricâte inovaţii tehnologice va aduce umanitatea, adevărata magie va rezida întotdeauna în arta manuală. Valabil pentru orice business artizanal, şi, iată şi pentru scris. Literele pe care le modelezi tu cu mâna, nu le azvârli doar din vârful degetelor, literele pe care le desenezi, nu le izbeşti, literele cu care faci preludiu, nu one night stand; ele îţi dau condeiul.

Trăiască scrisul de mână şi bunul lui prieten, parcul Alexandru Ioan Cuza. Mna, că tot e ziua micii Uniri. Aşa se numeşte parcul în care mi-am gestat Hyde Park, Dona Juana şi cele mai bune texte din Trollywood.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. De cand am terminat cu scoala am uitat sa scriu de mana. Nici nu mi-e dor. Pe de alta parte imi place sa ard lumanari, candele etc (desi exista becuri) si imi place pictura (desi exista poze)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: