În general, când un om îi spune altuia, îndeobşte femeie, dar nu exclusiv, ce mult o (îl?) place fără machiaj, în mintea lui, tocmai a emanat un compliment. Dar eu încă nu am întâlnit femeie, şi mai ales femeie pasionată de makeup, pe care această adunătură de cuvinte, în exact această ordine, să n-o scoată instant şi violent din sărite.
Ca să aveţi criteriu de comparaţie, bărbaţi, gândiţi-vă cam cum aţi strânge-o de gât pe una care vă zice ce bine vă stă fără hobby-ul vostru definitoriu, fie el pescuit, gaming, maşini, băut profesionist sau orice altceva. Reacţia instinctuală e: “Dă-te-n morţii tăi de târfă borâtă, ca tine găsesc o mie, dar pescuitul / jocurile / maşinile / vodca e viaţa mea!”
Aşa şi femeia când tu vii să mănânci căcat că o placi fără machiaj. Chiar dacă e subalterna ta la muncă sau gazda care îşi primeşte cu maximă politeţe musafirii, şi o să încaseze gogomănia asta grosolană cu un zâmbet, te asigur, că timp de câteva secunde, îşi va crea mintal o imagine cu tine întins cu mâinile încrucişate şi lumânarea pe frunte, iar imaginea îi va stârni un miniorgasm intelectual.
“Dar Lorena, tu în poza aia PARI nemachiată”.
Între a părea şi a fi, distanţa e ca de la cer la pământ.
La un moment dat, am jucat Povestiri din Miserupia la Sibiu. În Povestiri din Miserupia, APARENT nu port makeup. Dar când m-a văzut gazda mea cum mă pictam de jumătate de oră cu diverse, şi rezultatul era o iluzie a unui chip curat şi pur, fără vreo nuanţă care să trădeze cantitatea de produse cu care tocmai îmi boisem faţa, face: “Băi, Lorena, te-ai transformat dintr-o tipă de 7 într-una de 9, şi nu mă prind cum.”
Ăsta e rolul makeupului de zi, zis şi natural. Să pună accent pe anumite trăsături ale feţei şi să pună umbră pe altele, să creeze ILUZIA frumuseţii. Cu accent pe ILUZIE.
Iar lucrul ăsta e pasiunea mea. Îmi consider faţa o pânză albă, pe care pictez ce am eu chef în ziua respectivă, sau, dacă am o temă, pictez conform temei.
Poate că alte femei nu au o relaţie atât de intensă cu machiajul lor şi le pasă ceva mai puţin când aud nerozia asta strigătoare la cer. Dar din câte am experimentat eu – şi am experimentat căcălău – “Îmi placi fără machiaj” duce la scoaterea ta din lista mintală de “oameni cu care am ce discuta” şi trecerea ta în cea de “idioţii inutili bătubili în cap cu un bocanc sănătos de munte”.
Poţi alege să nu fii ţăran imbecil. Poţi alege să nu fii detestabil dintr-o singură frază. Dacă tipa nu şi-a pictat un al treilea ochi în mijlocul frunţii, ţine-ţi părerile tale legate de machiajul ei pentru tine.
Iar dacă şi l-a pictat, oricum nu-i pasă ce crezi.
Ești agresivă în mod nejustificat.
Comparația cu hobby-ul preferat nu este corectă. O comparație corectă ar fi următoarea: iubita mea îmi spune: „Ce frumos îți stă și cu alte haine decât cele de pescar/parașutist/etc!”, în condițiile în care până atunci nu m-a văzut decât în haine de pescar/parașutist/etc. Iar eu nu nu văd ce motive aș avea să mă supăr.
N-am nimic împotriva machiajului, nu sunt adeptul „să lăsăm lucrurile așa cum ni le-a dat natura” și prefer fetele epilate. Dar n-aș zice că machiajul creează iluzia frumuseții. Frumusețea ți-o dă în primul rând fizionomia. Machiajul mai amplifică sau peticește pe ici pe colo, poate în proporție de 5%. Locul 1 la un concurs de Miss n-o să fie luat de fata care și-a cumpărat cea mai scumpă trusă de make-up. Hai s-o luăm așa: dacă natura a fost mai darnică cu A și mai puțin darnică cu B, atunci A nemachiată tot mai frumoasă decât B machiată va fi. La fel cum o babă machiată tot mai zbârcită decât o tânără este. Și nu văd ce bărbat ar prefera-o pe B. Machiajul are un rol, dar mic. Face și el ce poate.
Odată am trecut, alături de o prietenă, pe lângă taraba unei fete tinere, într-o piață. După câțiva pași am întrebat-o pe prietena mea: Ai văzut ce frumoasă era tipa care vindea? Mda, dar nu era machiată, nu se îngrijea… mi-a răspuns ea. Ea, o altă fată, observase că respectiva nu era machiată! Eu nu observasem, și te rog să mă crezi că nu sunt imbecil cras.
Am înțeles din articol că tu ai o relație specială și intimă cu machiajul, și când e vorba de relații intime, mai bine să nu ne băgăm. 🙂 Dar să știi că nu-i obligatoriu ca și bărbații să aibă aceeași relație cu machiajul. Al tău sau al alteia. Ideea e că dacă un om vrea să-ți spună că el te consideră atât de frumoasă, încât machiajul pălește în fața ta, sau pur și simplu să-ți spună sincer că ești frumoasă într-un moment în care tu nu ești machiată, pentru că el așa te vede, și nu-și găsește neapărat cele mai inspirate cuvinte, nu merită făcut imbecil cras.
Ochi in mijlocul frunții…n-ar fi rea o așa moda. Nu-i mai frapant decât cerceii aia de fac gaura mare in lobul urechii. Nu că ar fi o chestie comuna, dar faza cu ochiul ar putea fi. Sau o moda prin care sa ne urâțim intenționat! Ce tare ar fi!! Nu cum au fost mode când celor care le adoptau li se părea frumos, carismatic și altora urat. Nu! Să adopți ce ți se pare ție urat! Sunt sigur că o să apară așa ceva, posibil la o generație care nici nu s-a născut.