Am un date, ce mă fac?

Discutam zilele trecute cu o prietenă. Ea îmi reproşa – vorba vine, reproşa; nu ai ce să-mi reproşezi în cum îmi ţin eu blogul câtă vreme doar îl citeşti, te îmbibi de fabuloşenie loreniană şi nu contribui cu nimic la povara lui – îmi făcea discreta observaţie că am mereu o tonă de sfaturi pentru bărbaţi, dar nu dau sfaturi femeilor. De exemplu, zicea ea, ea nu ştie niciodată cum să se comporte într-un date. Nu ştie ce să zică, ce să facă şi cum.

Eu nu am dat sfaturi femeilor, nu că n-aş şti, am zis eu. Dar oricum, toată lumea are de dat indicaţii preţioase femeilor, toată lumea caută să le spună ce să facă, de ce să mai pun şi eu o lopată de înţelepciune nesolicitată?

Pentru că merităm.

Bine. Păi, sfaturile mele legate de date ar fi următoarele:

A) First and foremost, relaxează-te. 

Nu are nici un sens să te duci la date mai zbuciumată decât un pacient al unei clinici de boli nervoase. Ăla e şi el un om, ca tine, posibil şi el speriat că o să spună şi o să facă tâmpenii, prin urmare, asumă-ţi că sunteţi doar doi oameni normali care merg să bea o cafea sau o bere absolut banală, nu vin extratereştri la voi la date să vă facă bip-bip-bip – hopefully – nu are loc a doua pogorâre a lui Isus, e o interacţiune normală firească, şi n-ai de ce să te agiţi.

Nu merge? Atunci, alternativa e să COMUNICI această timiditate. Aşa poţi face şi selecţia între bou – care o să facă mişto de tine – şi bărbat ok – care o să se chiar înduioşeze puţin că făptura lui efemeră te scutură din rădăcini fără ca măcar să te fi atins.

B) Nu ieşi cu tipi care nu-ţi plac. 

Una dintre cele mai enervante mizde pe care le cunosc avea pe unul care o scotea periodic în oraş. Ea avea numai remarci negative, văicăreli şi venin la adresa lui, dar CONTINUA să iasă cu el. Chestie pe care eu n-o înţeleg şi n-o voi înţelege.

Sau îl placi pe om, şi atunci te comporţi ca atare, sau îl urăşti pe om din baierele locului umbros unde aveai odinioară inima, şi atunci NU mai ieşi cu el. Dacă o faci pentru banii lui şi atât, în realitate n-ai nevoie de un boyfriend, ci de un job.

Nimic nu mi se pare mai urât şi mai jalnic decât să-ţi vorbeşti partenerul de rău. Îţi faci mai mare defavoare ţie. Pari bârfitoare, meschină, şi în plus, nimic nu ţipă “standarde joase” ca faptul că te complaci într-o relaţie care nu-ţi convine.

Şi, apropo de bani

C) Să ai mereu bani la tine, să-ţi plăteşti consumaţia şi eventualul taxi 

Nu ştii niciodată cu ce zgârcălău stai la masă, şi mai bine nu-i datorezi nimic, decât să-ţi scoată ochii a doua zi că, da, el ţi-a luat aripioare de la KFC, dar tu nu ai dat nimic la schimb.

Până îl cunoşti pe om mai bine, fii cu bitch shield-ul sus şi cu opţiuni de cope out rapid. Iar când spun cope out rapid, mă refer inclusiv la a sări în taxi şi a te căra urgent.

Pe la 20 de ani, când eram proastă de bubuiam şi ieşeam cu oameni strict pe baza frumuseţii lor – dacă e frumos, n-are cum să nu fie şi ok ca persoană, nu? – am avut un date absolut sinistru cu un bou atât de ţăran, încât nici n-au venit cafelele şi deja decisesem că I’d had enough. M-am ridicat în picioare şi am spus: Întâlnirea s-a terminat, eu plec.

M-a urmărit isteric, ţipând obscenităţi, până la taxiul pe care am reuşit după un lung moment penibil să-l iau. Sigur, între timp am format un strat solzos gros ca zece degete şi dacă urli la mine, mă-ta va plânge garantat prima; dar pe atunci, eram şi eu floricică sfioasă cu mare silă de scene publice.

D) Eternul şi obositul “Fii feminină” 

OKOK, suntem toate sătule de boii care ne spun să fim feminine, dar ascultă-mă. Eşti într-un date cu un tip pe care-l placi (altfel, conform B, stai acasă). E un tip civilizat şi decent, altfel, conform C, te cărai mâncând pământul. Tu creezi 60% din calitatea interacţiunii.

O repet. Tu creezi 60% din calitatea interacţiunii.

Zâmbeşte, glumeşte, distrează-te. Ascultă-l pe om, pune întrebări, angajează-l. E ca în sex: mentalitatea tradiţională e că bărbatul trebuie să “ofere plăcere”, dar cel mai bun sex e atunci când contribui activ la futut.

Nemaivorbind că, dacă tu contribui activ, îi mai tai şi lui stânjeneala specifică de bărbat care caută o gagică nouă, dar habar nu are ce să discute cu ea.

E) Exprimă-ţi delicat, dar ferm, reţinerile 

Unii încearcă să extragă sex extrem de repede. Mult mai repede decât ţi-e ţie confortabil. Şi un număr oarecare de femei ajung să se culce cu tipi pentru că n-au mai găsit argumente să-i refuze.

Sexul nu trebuie să fie sport de coerciţie, şi dacă tipul trebuie să bage insistenţă, e semn că încă nu ajunseseşi în punctul în care să vrei şi tu.

Sexul extras cu japca e ceea ce a pornit valul #metoo. Iar dimensiunile valului #metoo grăiesc volume.

Bagă-ţi în cap că nu datorezi sex nimănui decât când simţi şi tu că vrei, că ai control deplin asupra ta însăţi, şi dacă nu vrei, ai tot dreptul să nu vrei, fără “frigido”, “ipocrito”, “de ce ai mai venit dacă nu vrei” şi alte mârlănii similare.

Ai venit să cunoşti şi să descoperi un om, nu e nimic în neregulă cu asta, iar genul care dă cepul grosolăniei de cum îl refuzi e genul care, după zece ani, îşi bate nevasta cu coada de la topor. Nu vrei să pierzi un minut în plus cu aşa ceva.

F) Nu da frâu liber confesiunilor despre alţi masculi 

Nici ţie nu ţi-ar conveni să povestească el cum a făcut o labă de-a dreptul epileptică noaptea trecută pe un film cu călugăriţe care îşi bagă sfântul pocal în vagin, şi apoi a venit popa şi şi-a bătut penisul de faţa lor. Sau cum, când se masturbează, îşi bagă şi un deget în anus, să stimuleze şi prostata.

Sunt lucruri care se povestesc după ce s-a creat un anumit nivel de încredere, şi care, la prima întâlnire, când oamenii încă tatonează pe nisipuri mişcătoare, îl pot scârbi pe celălalt până la icter.

Vestea tristă e că acel nivel de încredere nu poate fi grăbit, şi în mod paradoxal, faptul că încerci să-l mimezi induce şi mai multă neîncredere. E motivul pentru care “cf frumoaso” de pe net va rămâne întotdeauna “seen şi atât”. Nu suntem în relaţii de “cf frumoaso”, nu încerca să le impui.

G) Nu-ţi face planuri prea mari 

O seară în oraş e o seară în oraş şi trăieşte-o ca atare. Bucură-te de moment, fără orizont de aşteptări. Dacă, în loc să râzi de gluma omului, stai încordată şi te întrebi dacă te mai caută, îţi sabotezi singură frumuseţea clipei. Poate să nu te mai caute niciodată, dar ai avut o seară reuşită.

Cu cât proiectezi mai multe speranţe pe om şi pe ce trebuie să facă el, cu atât împovărezi inutil interacţiunea. Omul ăla habar nu are de filmuleţul din mintea ta şi are exact zero obligaţii să se comporte cum ai vrea tu. Lasă lucrurile să vină de la sine. Dacă e cazul, vor veni, dacă nu, nu.

Probabil, şi dubiosul de care am povestit mai sus zbiera după mine pe stradă pentru că în filmul din mintea lui, eu mă înmuiam toată de la gherţoieli şi-i aterizam direct în penis. Nţ. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi un mod de a preveni dezamăgiri e să omiţi socoteala de acasă, pur şi simplu.

H) Şi totuşi, nu mă mai caută 

Un bărbat poate să nu mai caute o femeie dintr-o varietate de motive, multe dintre ele fără legătură cu ea. S-a întors fosta în viaţa lui. A venit mă-sa în vizită, direct din Văscăuţii de Deal. L-a anunţat tipa cu care făcea sex fără obligaţii că a rămas gravidă. Sau, pur şi simplu, e în acea fază a vieţii lui în care pur şi simplu vrea să testeze tot ce mişcă, şi dacă nu mişcă, să-i dea un ghiont.

Cea mai fabuloasă scuză de “nu te-am mai căutat” mi-a dat-o un rockeraş blond, Axl Rose lookalike, din Sfântu Gheorghe cu care mă vedeam eu prin a zecea. Ne-am reîntâlnit peste vreo şase ani, eu terminasem facultatea, el ajunsese om de afaceri cu o respectabilă burtă şi zero sex appeal. Şi l-am întrebat: “Strict pentru evidenţa mea contabilă, de ce ai dispărut ca măgaru-n ceaţă?”

Răspunsul m-a tâmpit. “Eram mult prea îndrăgostit de tine, mi se topeau genunchii când te vedeam şi nu mă simţeam destul de bărbat”.

Say whaaat? Asta e adaptare la minciuna consacrată cu “Draga mea, eşti mult prea bună pentru mine?”

Nu, nu. Chiar te iubeam ca un bou şi simţeam că mă pierd.

Sigur, n-am pus botul la vrăjeală, că nu suntem copii de grădiniţă. Oricum, e preferabilă adevărului: că erai urâtă şi proastă, fă.

Foto: pexels.com