În spirit pascal, am putea spune că unul dintre cei mai iubiţi fii ai lui Dumnezeu s-a întors spre părintele său. Papa Francisc, suveranul pontif, a fost răpus de boala cronică la plămâni şi, se spune, de întrevederea teribil de neplăcută cu J. D. Vance exact în ziua învierii Mântuitorului.
Fie că eşti o persoană religioasă, fie că nu, trebuie să admiţi că e tragic faptul că un om bun, un model moral pozitiv, dispare dintre noi, în timp ce toate gunoaiele care s-au cocoţat la cârma marilor puteri par să se bucure de o sănătate perfectă.
- A fost primul pontif latino-american.
Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Flores, un barrio din Buenos Aires, capitala Argentinei. Familia lui a emigrat din Italia în cel de-al doilea război mondial, în semn de protest faţă de abuzurile regimului fascist al lui Benito Mussolini. Iar Jorge a primit de mic o educaţie bazată pe valori democratice şi respect faţă de drepturile omului.
Acest lucru, şi faptul că a fost martor de mic la sărăcia şi nevoile oamenilor, l-au făcut să pună întotdeauna accentul pe milă, înţelegere, sprijin şi iubirea de aproape.
2. A fost un copil inteligent, cu aptitudini ştiinţifice şi tehnice.
Pasionat de chimie, Jorge a absolvit Escuela Tecnica Industrial Hipólito Yrigoyen şi are o diplomă de tehnician chimist. Înainte să o apuce pe calea divină, a lucrat ani în şir într-un laborator. A crezut, dar a şi cercetat.
3. A apucat-o pe calea Domnului după ce a supravieţuit unei boli lungi şi grele.
Orice familie de italieni, dar şi majoritatea familiilor sud-americane consideră religia un pilon în viaţa comunităţii şi în educarea copiilor, prin urmare, Jorge a fost dus la biserică de mic. Dar momentul când a decis să îmbrăţişeze credinţa şi să-şi schimbe cariera a fost după ce s-a vindecat de o boală cumplită: la numai 21 de ani, a suferit de o formă extrem de gravă de pneumonie cu chisturi pulmonare. S-a şi ajuns la o operaţie dificilă, în cadrul căreia i-au excizat o bucată din plămân.
Momentele când se zbătea între viaţă şi moarte au fost cele în care a simţit chemarea divinităţii.
4. A trăit o intensă poveste de iubire ca tânăr seminarist.
Admis în 1955 la seminarul Inmaculada Concepción, Jorge a fost aproape de o concepţie relativ maculată, când s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată – căreia nu i-a dat niciodată numele. Catolic fiind, marea iubire era în contradicţie cu jurămintele de castitate aferente preoţiei. Şi din acest motiv, întrebându-se dacă va putea într-adevăr să reziste tentaţiilor, a ales să-şi petreacă primii ani de după absolvire predând literatură şi psihologie la liceul catolic Colegio de la Inmaculada Concepción, înainte să jure ceva ce nu ştia sigur dacă poate să respecte.
Acest episod i-a dezvăluit, totodată, cât de mică e diferenţa dintre sfânt şi păcătos şi l-a făcut să-şi judece semenii cu mult mai puţină asprime.
5. A ales întotdeauna austeritatea.
Jorge s-a distins prin merite deosebite în calitate de preot şi a tot crescut în funcţie, până în momentul când, în 2001, Papa Ioan Paul al II-lea, el însuşi un spirit bonom şi reformist, l-a numit cardinal. În calitate de cardinal, Jorge a uimit lumea când a renunţat la locuinţa de lux şi maşina de serviciu aferente funcţiei, şi a ales să trăiască într-o garsonieră mică, dotată cu strictul necesar, şi să călătorească utilizând transportul public, motivând că, în calitate de slujitor al Domnului, a făcut un jurământ de sărăcie. A continuat să trăiască la fel de auster şi după ce a ajuns papă, refuzând mereu locuinţele sau hotelurile de lux şi maşinile de firmă.
6. A refuzat colaborarea cu dictatura
Între anii 1974 – 1983, Argentina a fost condusă de junta, o grupare militară teroristă care a instaurat o formă de dictatură sângeroasă cunoscută ca Guerra sucia. Ca orice altă dictatură, şi aceasta a recrutat preoţi informatori, pentru a detecta eventualii rebeli. Între aceşti ani, au fost ucişi în jur de 30.000 de oameni, oponenţi ai dictaturii. Inclusiv scriitori, artişti, jurnalişti, sindicalişti şi oricine avea o coloană vertebrală.
Jorge a refuzat orice formă de turnătorie, a adăpostit în proprietăţile bisericii persoane persecutate de junta, şi, la un moment dat, şi-a dat propriul act de identitate unui fugar care îi semăna fizic, pentru ca acesta să poată părăsi ţara. Se opunea suficient de blând şi de discret să nu poată fi atacat el însuşi ca duşman al regimului, dar fără să cedeze un milimetru.
7. Şi-a ales numele papal în onoarea Sf. Francisc de Assisi.
Francisc de Assisi a devenit faimos în 1219, când s-a dus în Egipt să încerce să-l convertească pe sultanul al-Kamil şi să negocieze încheierea celei de-a cincea cruciade. În urma acestei întâlniri, sultanul a acceptat prezenţa ordinului franciscan pe teritoriul Egiptului şi i-a permis să viziteze Ierusalimul; şi pe de altă parte, a acordat concesii creştinilor pe care i-a învins în Cruciadă. Genul acesta de curaj în a deschide dialog cu persoane considerate de opinia publică duşmani de moarte l-a transformat pe Francisc de Assisi în legendă, iar viaţa lui trăită în modestie, bunătate şi binefaceri l-a transformat în sfântul patron al Italiei.
8. A propus şi a promovat Anul Milei
Cu bula papală din 2015, Francisc a lansat ideea unui An al Milei, între 8 decembrie 2015 şi 20 noiembrie 2016. A deschis Uşi ale Milei în toate catedralele şi marile biserici catolice, oferind tuturor păcătoşilor şansa de a obţine iertarea prin confesiuni, lepădarea de păcate şi comuniune. Această iniţiativă a făcut zeci de mii de persoane din toată lumea să revină la religie, după ce fuseseră îndepărtaţi de fanatismul şi asprimea preoţilor cu o atitudine mai conservatoare.
Ca o încununare a Anului Milei, Francisc a lansat Ziua Mondială a Săracilor, o zi a carităţii şi a altruismului, în care i-a îndemnat pe credincioşi să înţeleagă şi să empatizeze cu lipsurile îndurate de semenii lor?
9. A militat împotriva pedepsei cu moartea
Sub îndrumarea papei Francisc, biserici din toate ţările în care pedeapsa cu moartea era încă legală au dus campanii de abolire a acestei pedepse, cu argumentul că viaţa e sfântă, iar condamnarea la moarte e un atac împotriva demnităţii umane. Biserica Catolică a colaborat în acest sens cu ONU, continuând o politică de promovare a drepturilor omului iniţiată de Papa Ioan Paul al II-lea.
10. A cerut iertare pentru abuzurile trecute ale bisericii
Francisc a fost printre pontifii care admit trecutul de brutalitate şi abuz al bisericii catolice. Astfel, în iulie 2022, a făcut o călătorie apostolică în Canada, exprimând regret, părere de rău şi ruşine pentru toate crimele înfăptuite de membrii bisericii catolice împotriva populaţiei indigene şi copiilor indigeni concentraţi în „școli rezidențiale”.
***
În calitatea lui de conducător al unei Biserici care și-a folosit de multe ori în istorie puterea pentru abuz și manipulare, Francisc a fost omul care a încercat să repare trecutul și să promoveze empatia, iertarea și bunătatea ca valori fundamentale. În ultima lui zi de viață, a polemizat cu vicele american J. D. Vance, opunându-se noilor tendințe dictatoriale și abuzive ale politicii americane și, în mod special, împotriva deportărilor în masă ale imigranților fără trecut criminal. Numai că, spre deosebire de sfântul său patron Francisc de Assisi în dialog cu sultanul, omul nostru a nimerit urechi surde și creier cât aluna.
Dar dacă Argentina lui natală s-a descotorosit de teroarea celor din Guerra sucia, nu e greu de crezut că și Statele Unite se vor elibera de teroarea portocalie.
***
***
Să împărțim o cafea, în amintirea unui om minunat.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say