Stăteam io ieri, în toiul nopţii, şi, printre zece trolaje în zece locuri (de ăsta sunt în mod special mândră, că e teren nou şi încă n-am făcut scandal pe acolo până acum), citeam un articol despre Iri şi Moni.
Nu despre Iri şi Moni am de gând să vă vorbesc în prezenta postare (deşi ţin cu el la faza asta, forza Iri!) ci despre tonul şi modul de redactare al articolului.
CARE E CEA MAI FRAPANTĂ DIFERENŢĂ ÎNTRE UN ASTFEL DE TEXT ŞI UN ECHIVALENT ROMÂNESC? Ei, bine, lipsa totală a mirosului de tabloid. Lipsa totală a senzaţiei de gherţoială slinoasă. Eu, cititor, aflu ce e de aflat: o fată săracă se mărită cu un tip bogat, se foloseşte de banii lui şi îl lasă; povestea mă captivează, pentru că e relatată frumos; dar nici o clipă nu am senzaţia greţoasă de cloacă de jeg.
Cum se obţine un astfel de efect?
În acest text, eu identific următoarele arme:
–concentrarea pe (1) story şi (2) fapte. nu am ce să zic mai mult, că e clar.
–lipsa redundanţelor, a pauzelor de logică şi a speculaţiilor prezentate drept adevăruri.
-ziaristul e imparţial. nu încearcă să ne bage pe gât părerea lui despre personaje şi nu se bate pe burtă cu ele. . “fraierul, curva şi oierul”. Poate izul de bârfă de mahala al unui ziar este dat şi de chestiile astea. Presa, aşa cum o facem noi, aduce din ce în ce mai mult cu o şedinţă de administraţie a unui bloc din periferia Bucureştiului, unde poveştile sunt relatate trunchiat, că, na, bietele babe sunt senile, faptele sunt neclare şi insuficient verificate iar părerea despre personaje e rostită ţăţeşte, nenuanţat: “curva dreacu’, cum l-a supt pă ăla dă bani şi l-a lăsat. Siiiigur are pă altu’, ce-i proastă”?
–ziaristul nu încearcă să ne impună ce să simţim. “zi, fă, nu e dă tot căcatul?” îţi dă un cot complice fiţuicarul român, naturally born ţaţă. cel din exemplul dat are încredere că, dacă ne spune o poveste şi ne dă nişte detalii fără colorit emoţional, vom simţi şi singuri ce e de simţit.
–lipsa clişeelor. da, ei n-au avut 50 de ani de lemnificare a limbajului. şi nici alţi 20 de ani de purcificare a limbajului. de aceea, au încredere că interesul cititorului poate fi menţinut şi fără sodomizarea cuvintelor. şi fără idei fixe, fraze-stereotip şi alte subproduse ale gândirii.
–graţia. da, nenică, m-am săturat să citesc “târfa care l-a stors pă baştan”, vreau să citesc “Cinderella tale with a materialistic twist”. Vreau să mi se povestească lucruri cu graţie şi farmec. Vreau să îmi placă ceea ce citesc, să mă încânte alegerea cuvintelor, să zic: “uite, câtă iscusinţă, cât spirit”.
Toate astea la un loc înseamnă presă. Mă întreb doar cât o să mai dureze şedinţa administraţiei de bloc de la noi.
La noi apare si un titlu de genul : “BOMBA!!! Irinel a dat-o afara in pielea goala pe Moni”
Sau, şi mai mârlăneşte: “Monicooooh, îţi luaşi şi cada cu tine, fa?”
vb lu’ badea, poate copiii copiilor nostri vor apuca vremuri mai bune, biensur daca nu crapam toti acu’ cu cometa asta, sau in 2012 🙂
mi-l aduci de exemplu pe badea, tatăl spiritului de tabloid în tv? badea, ză ultimate gherţoi?
nu neg ca-i ghertoi si nici nu afirm ca-i vreun exemplu de urmat. dar chestia aia la el am auzit-o si cand citezi pe cineva e bine sa precizezi sursa. it’s fair play zic eu 😛
asta era vb lui stefan cel mare. badea o fi împrumutat-o, în compensaţie. 😛
Profund si complet diferita abordarea anti-tabloid. Parca iti mai vine sa pui mana pe un ziar daca ar fi sa fie asa si ale noastre.
deci, o realitate, cât ar fi ea de urâtă, poate fi tratată AŞA.
sau: ete a dreacu zdreamptza, vrea rolls. ce faaah, nu-ti mai place pe bancheta de 1310 ?!
SUPER. Exact asta am remarcat şi eu citind articolul şi aveam de gând să postez un comentariu legat de asta imediat ce termin de citit, după care am văzut că ăsta e de fapt subiectul articolului tău. Pur şi simplu se vede talentul şi diferenţa de la cer la pământ între un astfel de articol şi orice ziar românesc online pe care l-am citit eu până acum. De unde se vede ce înseamnă articole scrise cu picioarele sau pentru trafic şi nu pentru cititori, sau scrise de voluntari. Netul este încă într-o fază incipientă iar românul estem hoţi. De unde rezultă că se poate reuşi şi pe net dar atunci când lumea o să înţeleagă că e mai importantă calitatea decât cantitatea şi gunoiul. Sunt convins că în presa scrisă (pe hârtie) există şi la noi astfel de talente, doar că eu nu citesc prea mult presă aşa că nu pot spune că am indentificat deja personaje.
şi imaginea aleasă cu cei doi e superbă, în ton cu articolul.
problema e ca in romania nu prea au mai ramas ziaristi. iar aia care au ramas is marginalizati cine stie pe unde.
acu patronu de presa nu are nevoie de ziaristi, ci de ziarizdi. si ziarizde. pupincuristi ordinari contra cost (acu mai ieftini ca acu fo 2 ani), spalatori de cadavre la orice ora. sugatori de penis, cu sau fara batista, dupa cum se exprima atat de plastic si adevarat unu din sefi.
fara nici un misto, io sunt in stare sa scriu articole mai bune ca cel putin jumate din pupincuristii care lucreaza in presa (chestie verificata, chiar am scris). si nu-s ziarizd, is inginer.
da daca folosesti un minim de bun simt, e imposibil sa nu iti iasa un articol mai reusit decat gunoaiele de azi.
ori, asta le-a disparut carpelor care lucreaza prin presa noastra: bunul simt elementar. care si l-a vandut, care si l-a inchiriat, pe bani mai multi sau mai putin, da au facut-o. si grav e ca ne iau pe noi de cretini.
iar cel mai grav e ca, dupa ani de zile de spalat pe creieri zilnic, multi chiar devin cretini.
răspunsul ăsta, cel puţin, îmi dovedeşte că ai scrie cam tot ca ei.
@lorena
cel putin io nu iau bani pe scrisul asta, si nu ma dau lebada deontoloaga, nu-i asa?
si p.s. asta nu era un articol de ziar, era un comentariu pe un blog. stiu, nu conteaza, papa e papa si-n chiloti 😀
a, corect, nu iei bani. dar e un comment în care încerci să mă convingi că eşti mai bun. 😀
vreau sa-ti fac capu mare 😀
da uite, stii si tu ca un comentariu pe blog il scrii in cateva secunde, maxim minute, iar la un articol de ziar, mai ales daca e mai dolofanel, muncesti o zi, zile sau saptamani / luni (anchete).
daca te intereseaza, iti dau niste link-uri pe la diverse cretinitati, unele din ele chiar penale, comise de diversi “ziaristi”, si pe care le-am comentat la timpu lor. ca sa stim despre ce vorbim, si ca in orice caz nu sunt atat de cretin ca aia. 🙂
si dupa aia sa-mi zici tu daca am dreptate sau ba.
vorbesc de d-astia de la irealitate, hanteni, cotidiotu, ev zilei samd, nu de la “urletu poporului” din Cocotatii din Deal.
trimite-mi-le pe lorena.lupu@atticamedia.ro.
fac şi eu pe blog rubrica săptămânală Tuzgura presei şi o să am material de pornire. Desfiinţarea printr-o postare e mai eficientă decât trolajul.
ok, o sa iti trimit link-urile.
n-am vrut sa le bag fara sa te intreb, ca sa nu zici ca vreau trafic 😀
“Cinderella tale with a materialistic twist”——EXACT! lovit la gioale cum ar zice Jiji,.Cum ziceam zilele,trecute,avem un caz de genul femeie saraca si desteapta si barbat bogat si prost.
lovit la gioale, dar cu artă. despre asta vorbesc.
In fotbal nu ai voie sa lovesti la gioale ,cu arta sau fara arta.Lovitul la gioale cu ARTA e specific mediului artistic si POLITIC ca deh! trebuie sa stii unde, cand si cum sa lovesti!
Subscriu la aria politica(la artistic nu ma pricep).
Si mai tin sa mentionez ca, cat timp nu esti direct implica in politica, urmaritul actiunii la circul de la TV, este o mare pierdere de timp. Totusi, scuz persoanele peste 60 de ani, pentru care chestia asta devine un mod de relaxare(chit ca proasta, dar macar au o scuza).
European Parliament member for Romamnia Gigi Becali, however, disagreed.
“It’s not the press that affected them, but the height difference — 185cm (6 feet 2 inches) and 160 centimetre (5 feet 3 inches), and their ages, 53 and 23,” he said Wednesday.
Eu apreciez si ce a zis Gigi – scurt si la obiect domne.
De gustibus.
Mie textul mi se pare incolor, inodor, insipid, de parcă ar scrie despre descoperirea unei subgrupe noi de viermi inelaţi.
Şi ce să caute aici eleganţa? Se scrie despre divorţul lui Djuvara, al ui Raed Arafat, al surorii patriarhului?
Având în vedere calitatea personajelor implicate nu poţi scrie decât pe un ton de vidanjă.
Şi oricum, având în vedere climatul general ,vrem să fim distraţi, vrem să se arunce cu rahatul în ventilator, aşa măcar uităm un pic de cum cresc preţurile.
“Calitatea personajelor”? Dar tu cu ce eşti mai bun decât ei, să îţi permiţi tonul de vidanjă?
la ieșirea din sala de ședință, irinel columbeanu le-a declarat ziariștilor aflați de față că ai noștri și-au dorit mai mult victoria. soția sa monica, vizibil dezamăgită de sentință, a încercat să evite jurnaliștii. o sursă care dorește să își păstreze anonimatul susține că monica l-ar fi felicitat pe irinel, promițîndu-i însă, revanșa în recurs: “nu am reușit să ne mobilizăm, dar toți învățăm din greșeli, nu ne vom da bătuți și sperăm ca irinuca să fie a noastră.
contactată telefonic, irinuca a tranșat laconic: cacapapapipibebe
este inadmisibil așa ceva! ați auzit și dumneavoastră: vecina verișoarei de spița a șaptea a mamei monicăi columbeanu spune că irina, fiicca soților columbeanu, ar fi spus în fața camerei că că mama ei o bătea. ați auzit! o avem în studio pe doamna carmen harra, parapsiholog. doamna hara, ați văzut materialul. ce este de făcut doamnă? vi se pare normal să o bată? mulțumesc doamna harra! domnule marica – domnul marica este lider sindical – va avea vreo șansă monica columbeanu să participe la manifestațiile din stradă, domnule marica? credeți că va afecta acest scandal credibilitatea sindicatului? ați văzut materialul! scuze că vă întrerup, domnule marica, dar îl avem în direct pe gheorghe hagi. domnule hagi! domnu hagiiiii! mă auziți? sînteți tatăl a doi copii – v-ați bătut vreodată copiii? s-a întrerupt legătura, revenim cu invitații noștri – domnule marica, dacă mai horcăiți vă tai microfonul!
@ lore
“tu ce cu eşti mai bun ca ei”
Depinde pe ce criteriu. Morala comună e un termen cam vag, forumul interior e cam subiectiv. Probabil şi Bercea Mondialu’ se consideră tare-tare bun, mai bun ca o grămadă de lume.
Oare tu cum te consideri faţă de Sexy Brăileanca? Sau faţă de Alina Mungiu, Raluca Stroescu, mama lui Ştefan cel Mare 🙂 ?
În fine, hai să luăm ca etalon opinia cetăţii.
El, un individ năpăstuit de natură, dar favorizat de vremurile tulburi de după revoluţie, îmbogăţit dubios, etc. Îşi cumpără nişte cărniţă proaspătă, de care altfel nu ar fi putut avea parte. Iar ea s-a gândit că mai bine îl suportă pe piticul ofilit decât n-şpe ore de muncă infectă şi prost-plătită la vreun patron. Până aici nici nu-i chiar aşa de condamnabil.
Până la expunere, ridicarea poalelor în cap, afişarea tranzacţiei s-o vadă toată naţia.
După ce boborul a avut parte de etalarea respingătoare a perechii, e normal să vadă divorţul în termenii de: cine câştigă, curva sau scârbosul?
Btw, de ce ţii cu el? Eu m-aş fi aşteptat invers, din solidaritate feminină. Apropo, eu ţin cu ea – din ură socială, să nu mă înţelegi greşit 🙂
eu nu pot face ce face sexy brăileanca şi reciproc. idem cu alina mungiu, etc.
dar normal e să le relatez faptele fără să adaug adjective în plus.
şi acum, să vedem: tu cum ţi-ai descrie viaţa, în trei fraze?
Vezi cai tradus gresit Grace ca gratie. Grace e o tipa din vecini, nai de unde so sti tu.
Trei fraze, asta-i compunere impusă?
Fără adjective în plus – cine decide cantitatea admisă?
La fel de bine poţi face pâine/mămăligă fără sare – se poate mânca, dar …
Nu-i o relatare pentru tribunal sau academie, nici măcar pentru posteritate, iar dacă mă gândesc bine şi Procopius din Cesareea a băgat “adjective” la greu într-o lucrare serioasă – cred că de aia s-a şi transmis. Fără picanteriile despre Teodora nu s-ar fi citit aşa intensiv.
Şi nu văd de ce jeleşti două creaturi supervulgare care şi-au ridicat de bună-voie poalele în cap şi s-au oferit spre băşcălie.
trei fraze, ca să văd cu ce eşti tu mai bun decât iri şi moni.
adjectivele devin inutile, când faptele vorbesc de la sine. ele ar trebui să fie sarea, piperul, şofranul, mărarul şi pătrunjelul.
nu e cazul să compari jurnalismul cu cronici istorice. e ca şi cum aş compara eu hip-hopul cu baletul.
şi nu le jelesc pe aceste două creaturi supervulgare, ci halul în care ne exprimăm. atât.
Câţi cititori ar avea în România textul pe care l-ai link-uit? Genul ăla de cititor lacom, care se duce la tarabă, smulge ziarul, plăteşte în fugă şi citeşte în tramvai cu poftă… Problema e că întâmplarea n-are story, nu că textul nu e bun. Avem de-a face cu o făcătură veche, de “presă tabloidă” care se blochează într-un clişeu etern. Şi emană e o plictiseală de genul… aşa şi? Ce-i cu asta? Jurnalismul pleacă de la fapte interesante, nu un câine muşcă un om, o târfă lasă un milionar… N-ai cum să faci jurnalism pe chestia asta, tot aşa cum nu poţi face peşte prăjit din carne de porc. Nimeni n-a aşteptat o poveste de dragoste adevărată, pentru că a fost neveridică de la bun început. Şi cam toată lumea a prevăzut un divorţ cu “strigături” şi cu un plod nevinovat la mijloc. Iar banii se dovedesc un factor care nici măcar nu intersectează chestiunea, decât, poate, în gura copilului: “Vreau să-mi cumpăr o altă mami.” Ăsta e produsul finit. No family, no happiness, maybe another mommy to buy. Poate ar fi mai interesant episodul II, în care Iri îi cumpără copilului “o altă mami”, se-ntoarce Moni, începe cafteala între muieri, Iri apare aplanând situaţia azvârlind o tuflă de euroi pe covor şi o pun toţi de-un menage a trois, cu aia mică în rol de cenzură transcendentă…
păi uite că dacă ne uităm în textul lu’ Associated Press, are un story perfect.
că nu ştiţi voi să recunoaşteţi un story – e partea a II-a.
Şi de când fac concurs de concizie literară cu fericitul cuplu? Oricum, i-am descris pe undeva mai sus în vreo cinci fraze, dacă insişti.
Dacă un istoric îşi permite să comenteze miştocar atunci de ce ar fi mai pudic un ziarist a cărui funcţie e de a distra?
A, treaba unui jurist ar fi probabil să spună reclamantul în vârstă de, căsătorit la data de, posesor de jacuzzi des frecventat, pretinde că pârâta a făcut asta şi aialaltă şi a şi postat un filmuleţ pe youtube. Dar nu-mi imaginez cum de un ziarist ar trebui să scrie aşa leşinăcios.
azi e ziua în care eşti prost? nu concurs de concizie literară, concurs de calitate umană. am zis să te descrii pe tine, nu pe ei. pe ei i-ai descris – de unde deducem minim 3 defecte: eşti invidios, bârfitor şi te mănâncă-n cur de alţii.
Dacă baletul este o artă relativ sobră, unde o bufonadă e binevenită, hip-hopul e una explicită prin definiţie, unde mai bufon nu poţi fi decât cel mult scoţând pula pe scenă. SUNT SPECII DIFERITE, NU COMPARA MERE CU BURGHIURI.
şi nu am zis mai sus înşiruire de fapte ci relatare. story.
Totuși: Moni și Iri sunt subiect de tabloid 100% (adică mondenități, nu temă de interes public, social, cultural etcetera), ca atare, se scrie despre ei în stil tabloid, unde regulile citate de tine nu se aplică. E perfect normal. Dacă ar fi fost englezi, ar fi fost umpluți de zoaie in The Sun și Daily Mail, niște fițuici atât de mizere că Libertatea pare un forum al Academiei pe lângă ele.
Problema la noi e de fapt alta: nu există o separare clară între tabloide și presa “serioasă”, de informare generală. În mod normal, un subiect ca divorțul Columbenilor nu ar trebui să apară altundeva decât în tabloide Deloc, poate doar ca notă marginală de 3 rânduri. Aici e buba, nu că ziarele scriu scârbos despre ei. N-ar trebui să scrie nicicum, dacă nu se numesc Libertatea sau Cancan. The Guardian nu prea abordează pățaniile lui Katie Price, răsfățata tabloidelor engleze, nici măcar într-un mod mega-elegant.
Că Associated Press a scris un articol lung și tendențios despre Columbeni mi se pare mai degrabă un derapaj din partea lor decât un exemplu de urmat. (“Din ciclul Țara arde și baba se piaptănă: Amărăștenii ăștia de români n-au nici după ce bea apă, dar le arde de mondenități.”)
Altminteri: dacă aș ține cu cineva în divorțul ăsta, aș ține cu ea. Oricât de infectă ar fi o femeie tânără și frumoasă care se căsătorește pentru bani, vina îi aparține 90% babalâcului bogat pentru că a vrut să-și cumpere tinerețe și frumusețe și a crezut că în felul ăsta poate lupta cu propria îmbătrânire. Și tot el e și singurul câștigat de fapt: indiferent cu câți bani se alege ea, a fost nevoită să se culce cu un decrepit pentru asta.
da, corect, ziarele serioase nu se ocupă de subiecte sordide. şi da, corect, şi “ziarele serioase” de la noi sunt tot tabloide. în schimb, uite cât de decent ştiu să scrie despre un subiect de căcat şi ce material mişto poate ieşi – e tot ce am zis.
Altminteri: ăsta putea să o fută o dată şi gata. putea să o fută şi s-o ţină în pivniţă. putea s-o fută la un loc cu un harem de alte fete, cum făcea hefner cu iepuraşii, la cât era de sărăntoacă, ar fi acceptat. ai fi mirat câte fete de teapa ei se culcă cu decrepiţi şi mai siniştri pentru f. f. f. f. mult mai puţin. uite numai eu cunosc vreo 4 turci graşi şi urâţi la mine-n cartier care fut superbităţi mai frumoase decât Moni. Şi le tratează ca pe cârpe.
dar el nu a făcut asta. i-a oferit statut social, o carieră, o siguranţă, o educaţie, plus libertate totală. tot ce îşi putea dori o femeie. măcar pentru astea şi merita respectat. Zic.
Oamenii sunt de două categorii: superficiali şi profunzi. Este adevărat că în principiu cei superficiali voi bârfi de dimineaţa până seara în timp ce cei profunzi vor avea alte ocupaţii sau subiecte de discuţie. Însă, datorită mediatizării, toţi vor cunoaşte chestiunea cu irinel şi monica. Aşa că fiecare dintre ei va avea o opinie pe subiect.
Eu nu văd de ce persoanele de bun simţ şi inteligente, adică din categoria a doua, ar trebui să evite cu orice preţ subiectul mona+iri în discuţiile lor. Dacă îi vei întreba, îţi vor răspunde. Însă aici vei vedea diferenţa dintre cele două categorii. Nu în subiectul abordat ci în felul în care tratează acel subiect.
De unde concluzia mea că tabloidul este definit nu numai de subiectele alese cât mai ales de modul în care le tratează. Iar din punctul meu de vedere un ziar serios are tot dreptul să trateze orice subiect, mai ales unul atât de mediatizat, doar nu o să îi impunem o cenzură. Diferenţa de clasă reiese din CUM tratează acest subiect, ori articolul de faţă îl tratează de nota zece, ceea ce pur şi simplu se vede de la primele lui rânduri.
cred că m-am îmbătat. deci, ce spuneai de zarişti şi fuţicari?
felul în care sînt scrise ziarele ţine foarte mult de stilul de viaţă.
te trezeşti dimineaţa, un băiat îţi aruncă din fugă, de pe bicicletă, ziarul, în timp ce tu stai pe şezlog, în pridvor, cu halatul pe tine, sorbind dintr-o cafea. recunoașteți imaginea, nu? ați văzut-o în filme.
te trezești dimineața, îți faci în grabă toaleta, nu apuci să îți bei cafeaua, nici măcar nu îți iei micul dejun, te urci în mașină, în metrou, în tramvai, unde un băiat cam de aceeași vîrstă își pasează un ziar în grabă, poate apuci să stai jos pe banchetă şi să citeşti în grabă. recunoaşteţi şi imaginea asta, nu?
cei care îşi pot permite astăzi să cumpere un ziar sînt cei care nu au (sau nu îşi fac) timp să-l citească. sînt tot timpul pe fugă, iar mulţi dintre ei găsesc tot ce îi interesează pe internet. nici nu trebuie să intre pe link. evenimentul este comentat live pe mess sau pe bloguri.
în cluj se petrece un fenomen care pe unii s-ar putea să-i perie. pe la apus, ciorile de la groapa de gunoi din pata rît se întorc în oraş să doarmă în parcuri şi pe blocurile înalte. ca în hitchock. vreo jumătate de oră, pînă se așează, ţi-e frică să treci pe sub stolul gălăgios, ca nu cumva să îţi pice vreo căcărează în cap.
nu departe de unde stau, la o alimentară pe colț, remarcasem de ceva vreme, la o anumită oră, seara, aceeaşi imagine, dar în loc de ciori, 30-40, poate 50 de bătrîni, foarte gălăgioși, jerpeliți, un pic agresivi umpleau trotuarul că nu puteai să treci. așteptau ceva. a trecut un timp pînă am aflat și motivul. m-am nimerit chiar la ora la care veneau “băieţii” (tot pensionari, tot jerpeliţi) cu adevărul de seară. în momentul ăla, începea bătălia. își smulgeau unul-altuia ziarele, se băteau pe trei, patru, cinci bucăți, după care plecau fericiți, cei cu o pradă bogată, și triști, cei cu cîte un singur ziar.
nu știu dacă ați văzut adevărul de seară. e un fel de teasing pentru ediția de dimineață din ziua următoare, cu cîteva articole locale, expediate scurt. semi-tabloid.
am întrebat un bătrîn la coadă, în alimentară, de ce trebuie să ia atîtea ziare, la care mi-a răspuns scurt: “păi avem bătrîni bolnavi”.
concluzia mea este că, pentru a citi un ziar, trebuie să avem un alt stil de viață. din păcate, e aproape imposibil în românia, cel puțin în orașele mari. internetul a omorît ziarele. ziarele bune costă. dacă vrei să citești un ziar de calitate, să citești ceva interesant, trebuie să plătești. în românia, ziarele sînt ieftine. ziarele din românia sînt replica fidelă a cititorilor lor. cititorii, hămesiți și jerpeliți ca niște maidanezi de pripas, după 20 de ani de tranziţie, creează ziarul, nu invers. ziarele sînt scrise de analfabeţi fără coloană vertebrală, fără principii, fără viziune, fără nimic. nu știu ce o să fie peste 20 de ani.
frumos, da’ pune şi tu paragrafe când scrii atât de mult. cruţă-mi ochii, aşa cum şi io îi cruţ pe ai tăi.
le-am pus, da’ la mine paragrafele se umplu de sine cînd le scriu și nu mai arată a paragrafe
Sunt nedumerit in privinta “trolajului” tau. Te referi la chestia ce* o fac trollii?
*pe care. dar eu am o variantă personalizată de trolaj, care se numeşte “trolaj pertinent”. e trolaj doar prin zeflemea şi insistenţă.
Lore, dacă pe alţii nu i-ar mânca în partea dorsală Columbenii nu ar apărea la ştiri.
Iarăşi, dacă ar fi nişte amărăşteni trăitori din trei sute de euroi pe lună lumea nu s-ar bucura de răul lor. Vezi eloii şi morlocii, doar că pe moment devorarea e doar mediatică.
Tu zici că nu ştim să recunoaştem o relatare bună. Fie.
Dar dacă relatările despre divorţ din mass-media ar fi în stilul ăla insipid pe care îl admiri atunci ar fi crescut vizibil productivitatea în birouri şi în bucătării. Pentru că prea puţini ar fi gustat genul tău de relatare.
Şi nu-nţeleg de ce ai luat-o în stilul ăsta aşa de personal. Parcă ţi-ar părea rău de ei.
Uite o autodescriere succintă: plătitor de rate, de impozite şi – din când în când – privitor la Badea. Cu ăsta ce ai?
Şi referitor la faza cu turcii cei naşpeţi: Monicuţa s-a priceput la marketing. Sau a avut ursitoare mai competente decât cadânele din cartier. Nu foarte, că de acuma o s-o ia în jos.
Dar o curvă, bine sau prost plătită, bine sau prost tratată e tot o curvă. Şi e semn de cumplită prostie să te aştepţi la altceva.