Literatura medievală şi sexul

Acum traduc o legendă medievală japoneză de 600 de pagini pentru Polirom.

Când mi-au oferit-o, prima mea reacţie (nemărturisită lor) a fost “Să-mi fut una!” Având din copilărie experienţa Beowulf-Cântecul Nibelungilor-Cântecul lui Roland, mă aşteptam la o gheială luuuuuuuuuuuuuuuuungă şi extrem de tristă, unde iubirea e fără speranţă, unde toată lumea unelteşte împotriva cavalerului-geniu-neînţeles şi unde nimeni nu are nici măcar o reacţie cât de cât umană.

Zicem noi de “Apus de soare” şi de filmele lui Sergiu Nicolaescu că sunt lăbăreli apoteotice, dar uităm că sunt tributare lungii tradiţii de lăbăreală apoteotică din literatura europeană. Serios: pentru câteva secole, literatura europeană şi viaţa reală n-au avut de a face nimic una cu alta.

Chit că mă aşteptam la asta, am zis că 1.800 de euro pot sta foarte bine în buzunarul meu. Şi am acceptat manuscrisul.

Ei bine, povestea medievală japoneză nu are nici în clin, nici în mânecă cu gheiala medievală europeană. Dar absolut deloc. Lipsesc cele două mari clişee europene:

a) Idealizarea. Oamenii din saga japoneză sunt eroi, dar mai şi mănâncă, fut, beau, sunt mahmuri, vomită, se ceartă, se împacă, glumesc, râd, cântă şi dansează. Ca oamenii.

b) Satirizarea exagerată. Tot ce era uman în Europa trebuia să cadă în derizoriu. Dacă X e fanfaron, de ce să nu îngroşăm şi să nu caricaturizăm şi să nu exagerăm penal şi grosier, hăhăhăhăhă ce ne-am mai râs? Dacă tot ne băşim, de ce să nu băşim tunete şi eventual să nu ne iasă şi fulgere din cur, ca să priceapă publicul referinţa culturală şi să râdă şi mai grosier, HĂHĂHĂHĂHĂ. Deci, Europa medievală nu avea cale de mijloc. Sau erai demn şi nobil şi băşeai petale de roze, sau erai hidos şi meltean şi râgâiai cascade.

Aici nu. Defectele sunt surprinse exact aşa cum sunt ele. Râzi, dar numai în măsura în care un defect real generează o situaţie reală. Comicul nu părăseşte nici o clipă zona verosimilului, a necesarului şi a suficientului.

Ceea ce face acest text medieval japonez o lectură extrem de plăcută şi de accesibilă. Că de exagerări (în ambele direcţii) m-am săturat ca de mere acre.

Buuuun.

Şi acum urmează partea cu sexul. În Japonia de atunci, sexul nu era “fructul interzis”, nu era tratat ca cine-ştie-ce-mare-chestie şi mai ales, nu genera etichete. Asta văd eu în această carte. Toţi fac sex, dar îl tratează ca pe ceva natural. Neexistând restricţii, nu există nici mituri. Neexistând mituri, nu există nici obsesii romanţioase sau scabroase. Relaţia om-sex este una perfect normală.

În Europa medievală, sexul, ca tot ce era uman şi natural, era supus represiei şi înlocuit cu norme morale. De aceea, el devenea o problemă atât de gravă pentru eroii “cântecelor”. De aceea, personajele feminine sunt de exact două tipuri: Doamna Castă şi Curva Penală, fără nuanţe, fără nici o legătură cu o femeie reală. Pentru că mulţi autori de “chansons” nici măcar nu apucau să vorbească măcar o dată, cu curiozitate reală, cu o femeie. Şi chiar dacă apucau: ele erau educate de mici să reprime tot ce era uman, “pentru că nu se cădea”. Nu văd nici o diferenţă între aplicarea unei astfel de educaţii şi tradiţia barbară a extirpării clitorisului. E cam acelaşi lucru, doar că pe plan spiritual.

Iar unii dintre noi au rămas medievali până în ziua de azi. Medievali în sens european, nu asiatic.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

70 Responses

  1. Rasta Man says:

    Mi-ar place sa citesc pe blogu-ti exemple din manuscris, adaptate la spatiul mioritic, (in cazul in care nu ai voie sa pui pe blog traducerea exacta). Spor la work 🙂

  2. alex says:

    nu te-ai gandit niciodata sa faci critica literara?

  3. blo says:

    :)) ohooo, imi amintesc cu nostalgie cotorul verzui, lat de vreo 6 cm al extraordinarei carti despre aventurile Cavalerului Amadis de Gaula. Daca imi aduc bine aminte, parca era in 2 volume. Nu mai tin minte actiunea, stiu doar ca era atat de zaharisita si de penibila, ca pana si eu, ca eleva de scoala generala, fara tzatze si cantarind sub 30 de kile, ma intrebam ce-i cu sinistrosenia asta.
    Asta si Kalevala, tot la fel de labarita, ocupau spatiu pretios in biblioteca mea. De Gaula am scapat la o curatenie, dar Kalevala nu stiu de ce, am mai pastrat-o. Ah, stiu, era o editie foarte veche, si mi-a fost mila sa o arunc.
    Iar povestirile japoneze sunt intr-adevar foarte misto, in general. Povestirile erotice chinezesti in schimb, sunt senzationale. Toate se termina tragic, cu moartea violenta a unuia sau a ambilor amanti :))

  4. valer says:

    Genji Monogatari?

  5. Lorena Lupu says:

    pe aproape. 🙂

  6. Plopescu says:

    Mie imi plac bestiutele mitologice japoneze (yokai parca se numesc?) In general povestile lor de groaza sunt al dracu’ de creepy. Imi amintesc de una care continea o doza sanatoasa de necrofilie. 😀

    Sunt perfect de acord cu ce ai scris legat de faptul ca am ramas medievali si in ziua de azi. Ma frapeaza sa vad cat de multe fete de varsta mea ( 20 si ceva) sunt crescute in acelasi spirit de reprimare si rusine fata de propria sexualitate. Nu credeam ca am sa intalnesc fete in ziua de azi care considera relatiile ca fiind “penibile” sau care vad sexul ca ceva dezgustator. Nimeni nu spune sa futi tot ce misca, dar seriously? Si tipele astea sunt la psihologie, vorba aia, o facultate umanista unde se intelege ca ar trebui:
    1) sa ai o viziune cat de cat realista si lipsita de pretiozitati romanticoase asupra relatiilor de cuplu.
    2) sa ai capacitate de autoanaliza, nu sa reprimi si sa refulezi. Cum dracu ai sa faci tu vreodata vreun bine daca nu te impaci cu propriile emotii si nevoi? Asta e regula numaru’ unu. In unele terapii nici nu ai voie sa profesezi pana nu ti-ai rezolvat proprii pitici pe creier (cat de cat0

    rant over.

    • Lorena Lupu says:

      plopescule, faza e în felul următor:

      poţi fi cea mai liberă femeie din lume, tot ajunge să te crispeze meltenismul halucinant al românului cu ceafa groasă, care te ia din prima “vrei să mi-o sugi?” şi te ia aşa exact din crezul medieval că femeia e strict un obiect destinat plăcerilor sexuale şi consimţământul ei nu contează.

      Medievalismul este acela care îi face în primul rând pe bărbaţi să eticheze fetele ca “fete cuminţi” şi “curve”, ceea ce le face pe multe dintre acestea să lupte din răsputeri pentru a încăpea în prima categorie, să beneficieze de un tratament respectuos. Poţi să mi-o treci pe piatra funerară, drept citat din scriitoarea Lorena Lupu: “Meltenismul masculin e principala cauză a eschivei feminine”. Lorena Lupu.

      Doi: Nu ajunge să vrei tu, mai trebuie să vrea şi ea. Or aici, puletele medieval român are o problemă de înţelegere a faptului că femeia are VOINŢĂ PROPRIE, şi că NU e NU.

      Îmi cita un amic o discuţie din tren între un ţăran şi o ţărancă:
      -Te fuţi, fă?
      -Nu mă fut.
      -De ce, fă, eşti fată mare?
      -Nu sunt fată mare.

      Răspunsul ei corect ar fi fost: “Mă fut, dar nu cu tine. Am dreptul să aleg, iar tu ai obligaţia să-mi respecţi alegerea.”

      Apoi:
      1. Explică-mi şi mie ce e aia “viziune realistă”?
      2. E mai uşor să refulezi o emoţie şi o nevoie decât să ai de îndurat consecinţele acceptării. De exemplu, oricât de mult mi-ar plăcea ca animal (adică strict fizic) un mârlan misogin, îi voi impune o mare distanţă, ca să mă asigur că nu mă trimite niciodată să-i cumpăr seminţe. Nu de alta, dar nu vreau să ajung la închisoare pentru crimă.

      • Plopescu says:

        Ideea mea era ca medievalismul de care vorbeai tu s-a infiltrat si in modul in care ne educam copii. Este acel mit invatat din familie cum ca lumea se imparte in curve si fete cuminti. Unele femei sunt invatate ca nu exista o alternativa. Adica nu poti fi o femeie cu demnitate si sa te futi in acelasi timp. Intr-o societate normala, situatia ar fi cam cum ai zis si tu, mă fut, dar am dreptul să aleg cu cine. Asta inseamna, logic, ca n-am sa-mi reprim complet nevoile fiziologice dar in acelasi timp voi avea demnitate si standarde in alegerea partenerelor.

        1) Cat despre viziunea realista, ar fi mult de zis. Un mic exemplu, basinile de genul: “barbatii e de pe marte, femeile de pe venus”. Adica datorita a nu stiu ce imense diferente dintre sexe, trebuie sa recurgem la tot felul de subterfugii ridicole pentru a face o relatie de cuplu sa functioneze, in loc sa fim asertivi si deschisi. Sunt cacatisuri din astea invatate in familie, “mituri” legate de relatii, sexualitate etc. De aia tiparele disfunctionale in relatii tind sa se mosteneasca.

        2) Aici ai dreptate, eu ma refeream la cazul extrem in care iti negi orice fel de nevoie sexuala (eu unul am intalnit cazuri)

        • Lorena Lupu says:

          1. nu, mă, ideea cărţii ăleia e că femeile sunt mai vorbăreţe, tu de pe marte tre’ s-o înţelegi că nevoia ei e să turuie o oră şi să nu-i zici “mai taci, femeie” că ea se va simţi rănită, iar ea, de pe venus, să priceapă că seara ta cu băieţii nu înseamnă că nu o iubeşti şi nu e cazul să te ţină chiar sub papuc, etc. deci cartea aia e chiar utilă. sincer.

          2. unul dintre ele sunt eu, în momentul ăsta. zilele astea m-au hărţuit în exces nişte idioţi şi, sincer, sunt în anorexie sexuală.

  7. Traduci din japoneza? Sau adaptare englezeasca? Eu tot astept Eiji Yoshikawa despre legenda Heike. Dar cine stie cand. Aia e?

  8. Sau ce tot imi imaginez eu? Pillow Book s-ar potrivi mai mult 😛

  9. A, si alea doua stereotipuri, idealizare si ridiculizare. Alea erau valabile inca de la greci. Aveau si un scop bine determinat. Nu avea rost sa arati in creatii artistice oameni normali, “umani”, pentru ca pe aia ii vedeai in fiecare zi si peste tot. In schimb ei incercau sa arate cum trebuie sa fie omul sau cum nu trebuie sa fie. Tragedia, acolo aia buni o duceau rau. Comedia, aia rai o duceau bine.

    • Lorena Lupu says:

      da, ştiu. dar e grav ca două stereotipuri ale unei naţiuni să influenţeze în halul ăsta cultura unui continent întreg. dovada cea mai clară că şcoala dăunează grav sănătăţii, dacă e făcută mecanic.

      • Lotus says:

        Nu cred că este strict influenţa a două naţiuni. Cred că este ceea ce ne reprezintă (sau ne-a reprezentat) ca şi continent. Dar chiar şi acum, când există un libertinaj atât de mare, sexualitatea continuă să fie privită de către mulţi ca fiind ceva urât şi vulgar. Inclusiv numărul mare de expresii vulgare cu conotaţie sexuală este în opinia mea un indicator în această direcţie.

      • Alea nu cred ca pot fi luate ca stereotipuri in modul peiorativ contemporan. Cele doua au fost modelele, iar pe intervalul dintre ele au fost posibile restul dezvoltarilor. Si mai bine asa, mai organizat.
        Faptul ca noi, sau medievalii, le-am preluat gresit, e vina noastra, sau a medievalilor.
        Si inca un lucru interesant. Grecii erau destul de permisivi sexual, dar, printre ei, au aparut stoicii, care erau mai batuti in cap. Si, colegul meu, sciencefictionpavel, a preluat de acolo tot ceea ce nu ne place noua si de atunci suntem sexual falimentari.

  10. Dieşi cum spuneai, papuşî, cî îi cu futaiurili la tatari?

  11. coramica says:

    Nu cred ca e rau sa fim un pic mai retinuti in materie de sex. Oricum, la ora actuala lucrurile s-au mai schimbat. Chiar si in carti e abordat mai liber sexul. Totusi, putina rezerva eu zic ca nu strica.

    • Lotus says:

      Mai exact, ce înseamnă să fii reţinut în materie de sex, în accepţiunea ta?

    • Zîşi ghini Cuoramicî! Io n-am fuost rieţînut ş-în luoc sî las Muolduova la unu sîngur, amu sî şiartî tăţ pi muoştieniri. Îi ca biela-manivielî di Muozviș uo mii șînsutii? Niștie rulmienț nu vriei?

  12. Torero says:

    doua ipoteze de lucru:
    1. nu pun la indoiala cunostintele tale despre literatura medievala europeana.
    2. nu imi dau cu parerea despre o carte japoneza pe care nu numai ca n-am citit-o, dar nici macar nu stiu cum o cheama si cine a scris-o.
    odata lamurite lucrurile astea, eu cred ca admiratia profunda pe care o simtim prin partile astea de lume pt. culturile asiatice, inclusiv cea japoneza, e exagerata. e bine sa iti deschizi mintea, sa inveti de la toti, dar in privinta asta, ca in multe altele, ii copiem pe americani. pe americanii de acum 30 de ani, normal, care-si dadeau seama ca o tara pe care o distrusesera in cel de-al doile razboi mondial ajunsese sa-i bata la cur si se mirau tare. si acum sa revenim la sexul nostru: ma bucur nespus ca in evul mediu japonezii erau super-naturali si mult mai deschisi la minte decat noi. oricum, le-a trecut. cine se uita un pic la cum e privita sexualitatea in japonia nu cred ca ramane cu o urma de invidie, cel mult cu mirare sau nedumerire. asa o fi cu societatile astea dezvoltate, ca oamenii au prea mult timp sa gandeasca si o iau pe aratura. oricum, eu nu i-as copia nici nu m-as exalta f. tare de ce misto sunt… ca tot veni vorba de melteni si misogini.

    • Lorena Lupu says:

      1. nici nu ai cum.
      2. corect. e de bun-simţ să nu îţi dai cu părerea despre ce nu cunoşti.

      odată lămurite astea, eu cred că am descris destul de fidel în postare sictirul iniţial (care nu are nici o legătură cu americanii, şerpii boa sau bicicletele; oricum, cine mă citeşte de ceva vreme ştie că mi se fâlfâie aprig de trenduri), şi fascinaţia ulterioară care a apărut STRICT din carte.

      deci, să începi să îmi povesteşti despre cum mă inspiră pe mine americanii să admir japonezi e uşor pe lângă. şi uşor deplasat.

      mersi pt. trecere.

    • Lotus says:

      “nu pun la indoiala cunostintele tale despre literatura medievala europeana”
      Atunci de ce ai mai postat asta? că nimeni nu te acuzase că le pui la îndoială. Adică, de ce simţi nevoia să te disculpi?

      “e bine sa iti deschizi mintea”
      Dacă tu consideri că ai mintea închisă, atunci da, deschide-o cât mai repede!

      Părerea mea este că un om inteligent este deschis faţă de toate culturile preluând selectiv ceea ce au ele mai bun şi nu se angrenează într-un meci de fotbal Occident vs Orient. Dar dacă totuşi vrei să faci o comparaţie de ansamblu, eu zic că în aspectele care ţin de UMAN avem multe de învăţat de la asiatici.

      • Lorena Lupu says:

        văd că devii mai bun ca mine la meseria numită cross-examination.

        După ce termini liceul, dă neapărat la drept. promiţi.

        • Dama cu pandalii says:

          Pula drept! Lasă băiatul să dea unde simte el că are înclinație! Dă, mămică, la IEFS, unde ți-am zis eu!

        • Lotus says:

          Dacă e ironică remarca atunci o accept, pentru că am răspuns în locul tău. Ştiu că ţi se adresase dar am simţit nevoia să îmi spun părerea având în vedere că e şi publică discuţia. Când am început să scriu, înca nu era postat reply-ul tău, probabil nu aş mai fi scris dacă îl vedeam, a apărut după ce am dat “enter”. Am terminat liceul de mult.

      • Torero says:

        draga Lotus,
        1. nu ma disculp, pur si simplu spun de la inceput ca nu vreau sa intru intr-o discutie de cine stie mai multe despre literatura medievala.
        2. da, intr-adevar consider ca am mintea inchisa, dar ma stradui in fiecare zi sa o deschid. nu-mi permit sa cred ca si reusesc, dar efortul merita.
        3. nu, nu este nici un meci, e greu sa compari culturi diferite si pana la urma nu exista buni si rai. dar acum nu inteleg eu: dupa ce zici ca nu e meci, decizi ca in aspectele care tin de uman avem multe de invatat de la asiatici. nu e contardictoriu pentru cineva care stie ca nu poate fi vorba de o competitie?
        e un aspect care tine de uman dreptul (recunoscut) de a gandi si a decide, chiar si asa limitat cum il cunoastem in Europa? democratia noastra imperfecta este o forma de organizare care inca nu exista in cea mai mare parte din asia, si cei de acolo o copiaza pentru ca ma gandesc eu ca o avea si ceva bun, nu doar dezavantaje. poate sa fie chiar o garantie a dezvoltarii, cu siguranta mai buna decat alte forme de organizare semi-feudale sau direct dictatoriale. deja nu mai are legatura cu subiectul, dar ramasesem cu nelamuririle privind “aspectele care tin de uman”.

        • Lotus says:

          2. adică faci un efort zadarnic dar care totuşi merită?

          de ce consideri că ai mintea închisă? foarte rar asta arată modestie profundă, de multe ori asta arată falsă modestie şi după mine în toate cazurile asta arată un dram de prostie, pentru că tu singur te identifici cu o condiţie inferioară.

          3. eu mă refer aşa: se poate să discuţi detaşat despre x versus y, dar mie mi s-a părut că tonul şi exprimarea ta denotau o anumită patimă, genul de discuţie de tip fan, suporter. dacă mă înşel no problem, însă eu în sensul ăsta am răspuns.

          hai să-ţi dau un exemplu de democraţie. în multe cazuri din viaţă un om inteligent valorează mai mult decât 100 de proşti. în democraţie, votul unui prost valorează cât votul unui inteligent. şi a treia axiomă: majoritatea oamenilor sunt prin definiţie mediocrii (adică de mijloc) în timp ce persoanele suficient de inteligente constituie o minoritate.

        • Lotus says:

          aşa este şi nici nu susţin dictatura. însă *ca şi model* ierarhizarea pe caste din India (pentru că s-a vorbit comparativ cu Asia) sau chiar şi aristocraţia nobiliară de la noi sunt mai aproape de realitate pentru că lucrurile sunt în realitate stratificate. adică pleacă de la premise mai bune. democraţia propune uniformizarea lucrurilor, ceea ce e din start greşit, dar nu vede nimeni. însă la ora actuală, în mod concret, o dictatură ar fi mult mai dezastruoasă. eu doar subliniam o idee…

          • Lorena Lupu says:

            iar eu doar discutam.

            în democraţie, tu şi eu ne naştem cu şanse teoretic egale de a deveni prinţi sau cerşetori.

            spun teoretic pentru că lucrurile depind şi de ce ni se dă acasă, nu ne naştem în eprubetă.

            mie, de exemplu, nu mi-ar conveni ca naşterea mea să fie un joc al hazardului atât de crunt ca în cazul castelor din India. De ce e vina mea că m-am născut copil de coate-goale?

        • Lotus says:

          da. aproape egale. uite, tu de exemplu eşti foarte frumoasă. cu ce e de vină X-uleasca că nu va avea acelaşi succes la bărbaţi? în ciuda şanselor egale şi a democraţiei în care trăim?… 🙂

          ideea cu democraţia este bună până la un anumit nivel, aşa cum ai enunţat-o tu. i’ll give you that.

        • Simuona Tachii îi mai frumuasî oliacî.

  13. Torero says:

    draga Lotus,

    exact, efortul merita chiar si fara sa-ti atingi obiectivul. cu varsta unul invata sa recunoasca ca are limite. nu e neaparat necesar sa se dea batut, dar sa-ti recunosti limitele e o dovada de onestitate intelectuala si nu e sinonim cu a te identifica cu o conditie inferioara. daca tu crezi ca ai mintea deschisa, nu pot decat sa-ti doresc ca asa sa fie.

    probabil ca ai dedus corect tonul mea. chiar fara sa vreau sa fiu suporter, ma simt mai aproape de un model cultural, chiar daca nu-l consider perfect si cred ca se pot invata multe si din alte modele.

    sunt de acord cu tine in privinta democratiei. de-asta nici nu e perfecta. e doar cea mai buna forma pe care am cunoscut-o pana in momentul de fata.

    faptul ca Lorena impartaseste idei pe care le considera interesante si ca noi ne permitem sa le dezbatem, mai mult sau mai putin la obiect :-), e pana la urma o consecinta a libertatii pe care o avem fiindca ne-am nascut intr-o cultura si nu in alta.

    • Lotus says:

      Din ce înţeleg eu, definiţia ta a libertăţii este aceea de privilegiu. Privilegiul de a putea să îndrăznim să dezbatem ceva pe un blog.

  14. blo says:

    @sciencefictionanton: honey, cand am zis ca am scapat de Gaula, n-am zis ca am aruncat cartea la gunoi sau ca am facut cornete de seminte din paginile ei. Si pentru simplul fapt ca am citit alea doua carti despre care am vorbit, cred ca ma calific din start undeva deasupra consumatorilor de kung-fu si pokemoni.
    Sa trag si eu concluzii si sa spun ca te uiti la porn cu femei cu tzatze mari, pentru ca ai penisul prea mic sa poti intretine in mod fericit o relatie cu o femeie care nu-i din cauciuc?

    • Lotus says:

      dar de ce trebuie să baţi în retragere? şi care ar fi problema dacă ai aruncat cartea? lasa-i să creadă ce vor, ce, depinzi tu de părerea lor? eu dacă vreau mâine arunc cartea lorenei din bibliotecă. pe care n-o am. care-i problema? e cartea mea, fac ce vreau cu ea… 🙂 nu trebe să mă justific faţă de nimeni. uite, eu consider că ai făcut o mare prostie dacă n-ai aruncat cartea aia. sigur o mai ai prin casă? pfuai… şi eu care mă pregăteam să te admir c-ai aruncat-o…

    • “Asta si Kalevala, tot la fel de labarita, ocupau spatiu pretios in biblioteca mea”
      La modul asta de abordare ma refeream in mod special.
      Poate am exagerat, ca te-am “certat”, dupa cum zicea Lorena.
      Dar ar fi bine sa te gandesti la urmatorul fapt: referitor la capacitati intelectuale poti sa-ti dai cu parerea bazandu-te pe afirmatiile facute de cineva. Dar despre marimea pulii mele nu poti sa iti dai cu parerea decat dupa ce as fi dispus sa iti ofer posibilitatea unei abordari empirice.

  15. Coix says:

    Vezi ca exista un super documentar – Pornography, The secret history of civilisation. Ii foarte tare si merita vazut, macar pentru amuzament.
    O idee care reiese din acest documentar este ca imaginea noastra despre sexul in evul mediu a fost inoculata in perioada victoriana, si nu prea are de-a face cu realitatea. Baietii erau foarte activi in domeniu.
    Dau inclusiv exemple de imagini pornografice, chiar si cu homosexuali, in ceva manuscrise religioase a vremii.
    Singura grija in perioada respectiva era ca pornografia sa nu ajunga la pulime, ca nu stiu ce sa faca cu ea.

  16. filotas says:

    hmm…cam generalizezi idealizarea in literatura medievala; sa nu-i uitam pe chaucer, pe boccacio, pe rabelais…
    apoi, sunt genuri si genuri…nu serveste la nimic sa-l prezinti pe charlemagne scarpinandu-se la coaie (desi cu siguranta ca a facut-o macar odata in viata), acele chant-uri aveau cu totul alt rol…

    • Lorena Lupu says:

      1. boccaccio şi rabelais sunt renascentişti

      2. înţeleg că dislexia este o boală necruţătoare; roagă un prieten să-ţi citească articolul. ăla o să-ţi citească despre două tendinţe pe care eu le descriam, idealizarea şi satirizarea în exces, dincolo de omenesc.

      3. n-am zis nicăieri că acele chanturi n-aveau alt rol, am zis că japonezii obţin acelaşi efect şi lăsând personajele să fie umane şi credibile. şi obţin şi o carte citibilă, concomitent.

      4. tu ai antecedente grave în trolaj pe-aici: atenţie la neatenţie că la prima abatere ai zburat.

  17. Vasile says:

    M-am tot scarpinat intr-o profunda stare de ebrietate materiala si spirituala si uite ce a iesit:evul mediu din Japonia nu era la fel ca evul mediu din Europa.In Europa catolicismul educa oamenii in sensul stiut:numai cu sotia si numai daca vrei sa faci copii(adica aveai voie sa faci sex fara riscuri o data la 9 luni).In Japonia sexul era o descarcare energetica a barbatului iar femeia era recipientul in care se colecta aceasta energie.PS:In Japonia de azi femeia nu este egala cu barbatul.Un punct in plus pe japonezi:mitologia falusului.

  18. animal00 says:

    “mitologia falusului”

    poi cand lipseste il bagi la mituri

  19. valer says:

    Între timp m-am prins că te-ai luat de “Roland”.

    Păi acolo femeile sunt secundare din câte mi-aduc aminte.
    Mie mi-a plăcut pentru că, în esenţă, cred că era vorba despre o viziune despre bătaie 🙂
    Bătaie cinstită, de dragul bătăii, fără şanse de câştig şi fără logică.
    Nu spun că mi-ar plăcea să fie război, recrutare generală şi să nimeresc peste un comandant în stilul contelui Roland.
    Dar pe hârtie arată fain.

    Iar cu Krimhilde ce-ai avut, doar face un compromis considerabil ca să-l răzbune pe bărbatu-său 🙂

    Cred că i-ai avut în vedere mai mult pe trubaduri şi iubirea idealizată, cavalerească.
    Nu mai ştiu pe unde am citit că genul ăsta de literatură s-a răspândit când bărbaţii erau prin cruciade, iar femeile agreau/comandau literatură suav-idealistă.

  20. Lorena, m-ai rupt. Din mai multe motive.
    1. Tema lucrării mele de licenţă (uşor futută din motive de lipsă de resurse suficiente) scormonea în literatura medievală europeană după arhetipul Fecioarei Maria. Era singura modalitate de a respecta prostia celor din facultatea-mamă, care ne-au impus că trebuie să fie subiect interdisciplinar (adică neapărat şi pe o materie de teologie). Bullshit.
    Tema mi-a inspirat-o Smaranda Vultur, la cursul de literatură comparată, vorbindu-ne despre erosul european al acelor vremuri. Reprezentări şi conţinut.
    2. Am apelat la o carte scrisă de un istoric antropolog franţuz despre Eros şi Thanatos. Cum au trecut aproape 11 ani şi n-am mai avut tangenţe cu tema, am uitat atît numele autorului, cît şi al cărţi. Dacă-şi aminteşte cineva care citeşte ce bălmăjesc eu pe aici la ora asta, mulţumiri anticipate.
    3. În cartea asta, se spunea, în principiu, că mitul lui Tristan şi Isolda este arhetipul erosului occidental. Şi că a rezultat din ciocnirea dintre cultura creştină, impusă cu forţa în Occident, în mare parte (de către conducătorii care visau la Noua Romă creştină), şi păgînismul reprimat. De-aici erosul idealizat, care nu se poate împlini decît după moarte. Şi caricaturizarea realităţii directe.

    Însă toate aceste lucruri s-au întîmplat pe un fond socio-ec0nomico-cultural care a împins efectiv oamenii spre aşa ceva. Iar asta-i o discuţie deja mult prea vastă.

    Japonezii îmi plac şi mie. Nici la ei nu lipsesc idealul şi grotescul, doar că… au un mod mult abstractizat în care le pun în scenă. În esenţă şi în idee. La nivel de limbaj, este esenţializat, da, şi de aici probabil senzaţia de mai aproape de real.

  21. Am folosit-o ca bibliografie la lucrarea de licenta, dar nu despre ea vorbeam mai sus.
    Scuze de poluare, Lorena, revenisem sa vad daca-daca….

  22. sciencefictionanton says:

    Philippe Aries? Era ceva carte despre amor sau sexualitate in Occident.

  23. dadatroll says:

    Dislexia ca dislexia dar sunt uni oameni care nu stie sa citeste.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: