Avem videoclip

În secunda când mi-am văzut materialul masacrat de Antenă, acum un an, mi s-a făcut rău. Întreaga narațiune, modul în care construisem și definisem fiecare personaj în parte, crescendo-ul – totul fusese hăcuit într-un talmeș – balmeș fără cap și fără coadă, fără sens, cu intenția de a mai da încă un bocanc într-un om care, în acel moment, avea parte de hate de pe toate platformele posibile.

Motivul?

O reclamă.

Îmi oferiseră otrepele de la Antenă vreun contract similar din punct de vedere financiar, iar eu îi refuzasem, doar pentru a colabora cu studioul de videochat?

NU.

Cu alte cuvinte, lătrau ca javrele turbate un actor căruia nu îi plăteau sub nici o formă facturile?

DA.

Dar pentru mine, marea ofensă a acelui moment nu a fost faptul că gunoaiele ordinare se apucaseră să latre legat de spotul meu la videochat. Dă-i în morții lor de copii de bani gata, care nu știu cum e, ca actor freelancer, să te bucuri când vine un proiect nou.

Marea ofensă a fost că nu s-au mulțumit să latre strict legat de videochat, ci s-au apucat să masacreze odios și materialul pe care îl creasem special pentru a le onora invitația.

În mintea mea, apariția aia TV venea într-un moment în care circul online începuse să se liniștească și urma să ofer oamenilor altceva.

În mintea gunoaielor ăstora anteniste, era un mod de a reaprinde furtuna de c***t, cu prețul descalificării și minimalizării mele profesionale. Să ne amintim. Vorbim de trustul care a găzduit soți abuzivi și a luat-o la mișto pe soția care descria agresiunile la care e supusă și faptul că se teme pentru viața ei, și la scurt timp, individul chiar a omorât-o pe femeie. Vorbim de oameni pe conștiința cărora se află crime. Ce mai contează fair play-ul față de creația și profesionalismul unui actor?

Ei bine.

Pentru actor contează.

Aș fi înregistrat piesa și filmat clipul a doua zi. Echipa Standard Studio mă asigurase de tot sprijinul financiar pentru proiect. Ca să vedeți cine sunt oamenii de bună credință și cine jigodiile.

Numai că a fost covid. Pandemie. Restricții. Crizele mele de astm, care abia îmi permiteau să vorbesc, d-apăi să cânt. Dar astmul a fost tratat cu medicamente, restricțiile s-au oprit și, în sfârșit, s-au aliniat astrele să pot filma piesa.

CF.

Așa cum am scris-o, gândit-o și realizat-o eu.

Nu vreau să mă laud singură că e primul duet românesc în care același actor interpretează și băiatul, și fata, cu toate trăirile lor. O să vedeți cu ochii voștri.

Despre alergia mea cu bube la întrebarea “cf”, agasantă, redundantă şi iritantă, nu trebuie să povestesc. Dau statusuri suficiente pe tema asta.

Dar ca să nu ţipe gigei că ăvaaai, iar băiatul e personajul negativ, că uite aşa urăşte Lorena Lupu bărbaţii, am inversat raportul de forţe. În această poveste, obsedata e fata şi ăla sătul de frecuş la icre e băiatul.

Sper să vă placă.

De când l-am postat pe YouTube ieri seară, simt o linişte interioară cum n-am mai simţit din seara în care m-am uitat la bătaia de joc a Antenei. Nu mă amăgesc că o să latre destui kkţi cu ochi şi la piesa asta. Viaţa unei femei care nu se aliniază la norme în ţara asta eminamente agrară psihic înseamnă ură perpetuă din toate direcţiile şi m-am detaşat deja în privinţa asta. Dacă ura lor înseamnă ad revenue de la Youtube, să fie primită.

Dar pot dovedi oamenilor de bună credinţă că sunt un artist, nu gluma de om în care au încercat să mă deghizeze jegurile alea sinistre, lipsite de demnitate şi profesionalism.

Şi pot lăsa oamenii de bună credinţă să mediteze: cam de câtă lipsă de coloană vertebrală e nevoie să pleci de la materialul ăsta şi să ajungi la mizeria de editare a lor?

Cam de lipsa de coloană vertebrală de care e nevoie să încurajezi cu cinism violenţa domestică şi chiar crima, pentru views şi likes.

Iată clipul.