Lecţioare utile de învăţat dintr-o săptămână de block pe Facebook

După cum ştiu aceia ce mă citesc, şi habar n-au aceia care îmi scriu de zor fără să arunce un ochi pe wall înainte, Facebook m-a pedepsit cu o săptămână de block. Am scris articolul acela – drept la replică pentru prinţesica răsfăţată care voia să-i reclame la OPC pe oamenii care debarasează mese, cum că opresc resturile de mâncare, iar mă-sa a coalizat toată comuna să-mi dea report. Şi le-a ieşit. Am primit o săptămână de block: la articole, la mesaje private, chiar şi la likes.
Cumplit.
E îngrozitor să vezi o glumă bună, sau o povestioară simpatică, şi să nu poţi răspunde măcar cu un haha. E ca şi cum ai fi murit, bântui printre ăia vii, reacţionezi în sinea ta, dar ei nu te văd şi nu te aud.

Şi iată lecţiile de derivat din această situaţie.

A) Nu te propti foarte tare în social media.
Am peste 20.000 de followeri pe contul personal, dar numai 500 subscriberi pe blog. Ceea ce, într-o lume normală, are sens.
Dacă dai subscribe pe blogul meu, îţi vine newsletter pe mail de câte ori postez ceva. Şi o să ajungi să-mi porţi ura pe care i-o port eu Simonei de la Elefant sau newsletterului Realitatea TV. Ambii suferă de hiperactivitate, ambii au impresia că more is more şi ambii te freacă la cap cu trei – patru mailuri pe zi.
Dacă dai follow pe peretele meu de Facebook, ştii că vezi marfa nouă pe peretele meu, dar fără să-ţi invadez intimitatea. Mă citeşti când ai tu chef, în pauză, şi nu-ţi vine mail de la Lorena Lupu, cu titlul “Secretele unui futai de vis”, să vadă nevasta şi să ţipe la tine că de ce ai tu cu Lorena Lupu secrete legate de futaiuri de vis.
Numai că problema asta mă face să depind de reţeaua socială într-o măsură mult mai mare decât e sănătos şi convenabil. Va trebui să vă invit nu neapărat să vă abonaţi – serios, nu vreau să devin Simona de la Elefant – ci să mă citiţi independent de Facebook.
Că iată.

B) Dă-i block prostului de cum îl adulmeci că e prost.

Prostul are mintea odihnită şi o disponibilitate interminabilă de a face rău. Că te înjură e mai puţin important. Grav e că, în nevoia lui de a nu lăsa să treacă nici o zi fără răutatea de rigoare, îţi dă report.
În viaţa mea n-am dat report unui om pe bază de morţi de mamă. E penibil, atâta timp cât şi el are mamă, iar respectiva are şi ea morţi. Am dat vreo trei reporturi şi toate pe bază de abuz grav de persoane sau animale, gore, sânge pe pereţi, de-astea. Dar se pare că prostul ţine neapărat să triumfe. Dacă nu cu vorbe, făcându-ţi rău.
Aşadar:
Dacă te prinzi din exact două replici că ai de a face cu un prost sau o proastă, retează-i piuitul şi dă-i block. Nu doar că îţi economiseşti timpul. Blocându-l, îi tai şi accesul la butonul tău de report.
Aşadar, în lumina noilor evenimente, dacă văd agresivitate în rubrica de comentarii, de acum încolo şterg şi blochez direct. Nu-ţi place să mă citeşti? Nu mă citi şi gata. Caută un autor iubibil, citeşte-l pe ăla, recompensează-i efortul cu apreciere şi pozitivitate.
Nu, nu mă intimidezi că ştii să înjuri. Te bat la înjurat la orice oră. Dar acum, că m-am prins că poţi să-mi faci rău real, din pură prostie şi răzbunare, o să stau cu degetul proptit în block de parcă ar fi poarta soarelui să poată răsări.

C) Cere numere de telefon de la prietenii şi colaboratorii tăi.

Sună a no – brainer, nu-i aşa?
Nu-i aşa.
În ultima vreme, n-am mai vorbit aproape deloc la telefon cu nimeni. Detaliile profesionale, amănuntele, glumele, conversaţiile amicale – totul era pe Facebook Messenger.
Câţi dintre voi cereţi numărul omului când aveţi să-l sunaţi, dar nu-l memoraţi, pentru că e acolo pe Facebook şi la o adică îi puteţi cere numărul şi mâine?
Proastă politică. Foarte proastă. Cea mai proastă.
Facebook, când îţi dă block că te-a raportat o ţărancă cu pământ sub unghii, nu-ţi dă timp de pregătire, să apuci să iei contacte de la oamenii cu care ai treabă.
Pur şi simplu: zbang. Ai block pentru că textul cutare a fost raportat că a ofensat nişte iuzeri. Sau luzeri.
Cere toate numerele de telefon de care ai putea avea nevoie. Poate chiar acum cineva îţi dă report. Citeşti textul ăsta şi până te întorci pe Facebook, eşti pa.

D) Lasă o adresă de mail la vedere.

Mailul e mai impersonal decât telefonul, poţi filtra imbecilii şi cerşetorii de atenţie, şi totodată e o unealtă incredibil de utilă pentru momentele când cineva încearcă să dea de tine pe mesageria privată şi nu poate, că tu eşti în block.

E) Nu uita să ai o pagină alternativă.

Când mi-a recomandat acum câţiva ani o fată să-mi fac pagina de artist Lorena Lupu, am întrebat-o care e rostul? Aveam destulă cititorime pe contul personal.
Ea mi-a explicat ceva generic, că aşa face toată lumea bună (non-argument din punctul meu de vedere), că aşa e obiceiul (non-argument) şi că paginile au tabele mult mai precise de măsurat impactul publicităţii plătite (ei, uite, abia ăsta e argument).
Pagina e utilă şi dacă iei block. Poţi ţine legătura cu aceia din comunitatea ta care vor într-adevăr să te citească.

Aşadar, dragi prieteni, just in case, pentru eventuale blockuri viitoare, la reporturile altor proaste cu ifose, vă rog eu din toată inima: daţi follow şi like paginii mele de autor.
Adică, aici.