Sunt o măciucă isterică nemăritată

Iar avem ştiri cu popi. Popii, adică reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ. Popii, care, în această măreaţă calitate, nu au altă treabă, de dimineaţa până seara, decât să reprezinte blândeţea şi bunătatea Domnului în raport cu pălmaşul de rând, cel care munceşte, tot de dimineaţa până seara, să producă cele necesare, inclusiv pentru cutia milei reprezentantului lui Dumnezeu.

Eu am scris în repetate rânduri că NU înţeleg ce ai căuta într-o biserică, dacă eşti femeie. Când religiile clasice, şi religia ortodoxă în special, adoră să spună femeilor că trebuie să fie “smerite”, “supuse”, “ruşinate” – ruşinate de ce? uite aşa, pur şi simplu, că există – şi, ca elemente tolerate de Dumnezeu în marea lui bunătate, să muncească de dimineaţa până seara, să nască următoarea generaţie, să sclavagească s-o crească şi să nu aspire, Doamne fereşte, spre vreo formă de împlinire personală şi profesională, sau măcar pentru remuneraţie pentru munca lor. Numai c**ele cer bani.

În timp ce sfinţii bărbaţi sunt lăudaţi pentru FAPTE, şi Biblia le şi descrie personalitatea, sfintele femei se remarcă prin a) faptul că au născut câte un bărbat important b) faptul că au dat tot ce au avut şi s-au dus să moară sărace.

Sincer, NU mă interesează să fiu parte a unei religii care ridică în slăvi doar disponibilitatea de a te nega pe tine ca om şi de a fi prostul tuturor, şi nu înţeleg de ce nu-şi fac femeile propria religie, una care să le spună că Dumnezeu le iubeşte aşa cum sunt şi că sunt libere să facă tot ce vor.

Şi cu toate acestea, majoritatea persoanelor prezente la orice slujbă sunt femei. Puţinii bărbaţi care apar, mahmuri după febra de sâmbătă seara, sunt aduşi cu sila de mame, bunici, neveste. De ce? De ce finanţează milioane de femei o religie care ridică în slăvi numai bărbaţi, şi mulţi dintre aceştia le dispreţuiesc şi le insultă pe faţă?

Ştirea recentă e cu un preot, Calistrat, care a bătut o femeie. O enoriaşă. Una care aducea constant bani în bugetul bisericii lui. Într-un discurs, a şi livrat explicaţia: “măciucă isterică nemăritată”.

Măciuci suntem toate. Nu prea avem ce face, într-o societate care nu ne ajută cu mare lucru în aspiraţiile noastre, ci, dimpotrivă, ne insultă în mod repetat pentru orice aspiraţie individuală, trebuie să ducem lupte pe care nu le alegem, doar pentru dreptul de a exista.

Isterice? Probabil că suntem toate. Dar e amuzant să ne facă isterice exact bărbaţi care nu-şi pot controla comportamentul în public, cum ar fi reprezentanţi ai lui Dumnezeu care dau în femei. Dacă eu sunt isterică într-o zi, măcar o fac pe persoană fizică. Nu reprezint nimic altceva decât un om oarecare, într-o zi mai neinspirată. Bă, da’ popa? Popa care îşi ia banul lunar pe faptul că e omul divinităţii, şi care nu face nimic altceva? Să dai tu în femei şi tot tu să le faci isterice?

Râde ciob de oală spartă.

Iar partea cu nemăritata e cireşica de pe tort, şi iată de ce.

Într-un univers sănătos cu capul, singurul interes faţă de viaţa intimă a unei persoane îl poate avea un potenţial iubit / o potenţială iubită care te întreabă dacă ai pe cineva, ca să ştie că nu intră în încurcături şi nu se trezeşte cu mesaje sângeroase pe telefon.

În rest, pentru Mariţa de la butic, nea Gică poştaşul şi Preafonfăitul Oligofrenie, starea ta conjugală pur şi simplu nu e un subiect valid. Ţi-am plătit pliculeţul de 3 în 1, Mariţo? Am dat contravaloarea coletului, nea Gică? Am cotizat la cutia milei, tovarăşu’ Oligofrenie? OK, e tot ce vă interesează şi ia hai marş în rest, că nu sunteţi comisia de validare a vieţii mele personale.

Deci, de ce e problema lui Oli…, ăăă, Calistrat faptul că madam era nemăritată?

Tot în mentalitatea femeii ca slugă găsim răspunsul.

O femeie nemăritată e o femeie care are tupeul să trăiască pentru propria persoană şi propriile vise, nu să-i facă toată ziua poftele unui gigel. O femeie nemăritată e cam cum era pe vremuri un rob eliberat. Un element subversiv şi periculos pentru tradiţie. Poate le vin altor robi idei că pot să muncească şi să trăiască pentru ei înşişi, şi atunci, cine ne lucrează gratis ogorul, în timp ce îl abuzăm pentru orice mică eroare şi orice semn de nesupunere?

O femeie nemăritată e liberă să facă tot ce doreşte, cu cine doreşte, şi cu nimeni, dacă nu doreşte. Ca un bărbat. Şi dacă se eliberează de mentalitatea retrogradă, riscă să remarce că e chiar incitant şi provocator să îţi trăieşti viaţa liber, să îţi iei propriile decizii şi să faci tot ce vrei, în limita legii, desigur.

De aceea s-a temut biserica mereu de femei nemăritate, le-a afurisit şi le-a marginalizat. Unelte care ies din sertarul în care le pune bărbatul şi gândesc cu capul lor? Nasol.

Propun să asumăm ca pe nişte medalii de onoare aceste jigniri şi să le purtăm cu fruntea sus. Da, sunt o măciucă isterică nemăritată. Sunt un sceptru.

Sigur, dacă eram doamna agresată fizic, eram la IML să solicit constatarea urmelor de violenţă fizică, iar luni de dimineaţă, depuneam dosarul la tribunal. Dar nu sunt ea. Pentru că eu evit bisericile cum evită vampirii usturoiul.

Foto:

***

Tu poţi da cafeaua care să ţină acest condei în viaţă. Contribuie la cutia nemiloasă. Aici.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.

Foto: Yelkrokoyade — Travail personnel