Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost. Nu, nu mă interesează schimb lung de mailuri, pentru că timpul costă bani.
Scrisorica de azi zice așa:
Hey, Lore!
Îmi place foarte mult poșta redacției. Am și eu o întrebare: relațiile care au fost odată toxice se pot repara? E o fostă care vrea să ne împăcăm și nu sunt hotărât ce să fac.
X.
***
Dragă X,
M-ar fi ajutat mult să îmi dai mai multe detalii despre dinamica relației tale cu fosta, să îmi dau seama ce n-a mers prima oară și ce se poate face.
Așa, nu pot decât să tatonez generic.
Ca idee, și din experiență personală, pot spune așa: PRIMUL PAS, SINGURUL INDISPENSABIL, PENTRU REPARAREA UNEI RELAȚII TOXICE ESTE SĂ NU PORȚI PICĂ.
Asta, desigur, depinde și de volumul de rahaturi pe care ți le-a făcut respectiva persoană, și de nivelul tău personal de toleranță pentru rahaturi. Poți ierta cu adevărat, din adâncul sufletului? Dacă da, există o șansă pentru reparație. Dacă nu, e mai sănătos să îți asumi că tu pur și simplu nu ai cum să treci cu vederea trecutul și să cauți noi orizonturi.
Vedem acele cupluri care se împacă, dar cu o atitudine de tipul „Eu iert, dar nu uit.” Asta înseamnă că ranchiuna clocotește în continuare în aer, și orice mic gest care ar putea părea o ofensă e ca un băț de chibrit aprins după o scurgere de petrol.
Dacă nu simți că poți îngropa morții cu adevărat, definitiv, atunci mai bine vă vedeți fiecare de a mămicuței din dotare și îi spui fostei: „Sorry, iubire, dar s-au întâmplat prea multe măgării între noi și, pur și simplu, e mai sănătos să se joace fiecare la scara lui.”
Dacă, judecând retrospectiv, realizezi că nu ai mari nemulțumiri legate de ceea ce s-a întâmplat, și că îți provoacă bucurie sinceră să revezi persoana, e un semn bun că există șanse de rezolvare a conflictului.
Apoi, mai e un aspect: cât de mult e fiecare dintre voi dispus să evolueze ca om, pentru a nu ajunge din nou în situațiile iritante și frustrante care au dus la despărțire prima oară?
Da, asta presupune să discutați matur, calm, tot ce n-a mers. Și ce puteți face diferit. Poate că ea era certăreață când tu aveai nevoie de liniște. Discutați despre asta. Poate că tu te dădeai dispărut de cum se apuca ea de curățenie. Discutați despre asta. Poate că ea nu avea niciodată chef de s*x (pentru că tu te dădeai dispărut de cum se apuca ea de curățenie, lol). Discutați despre asta.
Și prin „discutați despre asta”, nu spun să ajungeți din nou să vă certați ca orbeții. Discutați despre asta constructiv, identificați soluții. Ea să-ți respecte ție nevoia de liniște, tu să pui osul la treabă când vine momentul de curățenie, etc. etc. Comunicați deschis, fără agresivitate și acuzații, și vedeți cu maturitate dacă puteți face treaba să meargă. Dacă reușiți să aveți o primă discuție matură și constructivă, care să se încheie pozitiv, e un semn bun.
Și da, pentru asta e nevoie ca amândoi să aveți un mindset de rezolvare a problemelor, nu de „cum fac eu pe interesantul într-un mod mai iritant”.
Asumă-ți ce ai greșit. Arată că înțelegi ce ai făcut greșit, și consecințele a ceea ce ai făcut. Asta ajută mult la repararea oricărei relații.
De exemplu, mulți aleg să rupă definitiv relația cu părinții care i-au abuzat în copilărie, tocmai pentru că părintele neagă cu înverșunare abuzul și pretinde că „ba da, ți-am dat tot ce ți-a trebuit și nu ți-a lipsit nimic.” DACĂ VREI SĂ ȘTII CE MI-A LIPSIT, ÎNTREABĂ-MĂ, NU MAI DA TU VERDICTE PE NEVOILE MELE.
Nimic nu alimentează frustrarea și ranchiuna în relații ca pretenția unui combatant sau a unei combatante că știe mai bine decât tine de ce ai nevoie, ce-ți lipsește și ce e cazul să vrei. Asta se numește popular „câștigare la belciuge”, și științific „tentativă de control abuziv”, și e primul semn că nu ai nici o șansă să funcționezi sănătos în acel cuplu.
So: fă întâi o introspecție și vezi dacă tu, personal, poți trece de ranchiună, apoi șezi la o cafea și vezi dacă puteți crea un mecanism sănătos de comunicare și cooperare armonioasă. Dacă „da” și „da”, casă de piatră. Dacă minimum un „nu”, toate cele bune, mi-a făcut plăcere să ne revedem și multă sănătate la neamuri.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.



Se adaugă câțiva ani de uitare peste lipsa de caracter, se netezesc cu peria de sârmă asperitățile discuțiilor în contradictoriu, un pic de ulei de compasiune la părțile care scârțâie, mici reglaje ale poveștilor prietenelor ei despre el și viceversa, o relație veche nou-nouță „nu bate, nu troncăne și nu înghite ulei”….
Ar fi putut scrie “Cum ma impac cu faptul ca imi plac femeile nebune?”.