E nevoie de sacrificii pentru a remedia deficitul bugetar, au zis ei. OK, am zis noi. Şi într-o lună, s-a găsit fără probleme cadrul legal pentru creşterea tuturor preţurilor, în timp ce salariile au rămas aceleaşi, pentru că nimeni nu le trimite firmelor clienţi noi din ceruri.
Pachetul 1, cel cu sacrificii impuse poporului simplu, a mers ca uns. Nimeni nu s-a pus contră, doar Haur comenta ipocrit pe margine, chit că şi Haur ar fi luat fix aceleaşi măsuri, sau altele mai feroce, să evite sancţiunile internaţionale.
Când vine vorba de pachetul al doilea de măsuri, cel cu sacrificiile elitei, brusc PSD pune frână.
Iese Bolojan public şi zice: Toate joburile sunt stresante în ţara asta, pentru că noi, românii, avem un talent aparte să ne stresăm inutil unii pe alţii. Hai să mărim vârsta de pensionare la magistraţi la 65 de ani. În fond, nu e ca şi cum cari cu cârca la 55, să te vaieţi că te doare la lingurică. Stai frumos şi comod pe un scaun frumos sculptat şi îţi foloseşti creierul şi experienţa acumulată odată cu maturitatea să iei decizii care afectează vieţile unor oameni.
Aş adăuga eu: la 55 de ani, după ce ai văzut bune şi rele în viaţă, te califici mai degrabă să iei o decizie justă decât la 30, când încă te duci după fentă ca ursul după miere.
Bun.
La două zile după, Radu Marinescu se duce la o televiziune şi zice: De fapt, noi în Minister nu am iniţiat acest proiect de lege, fiindcă motive.
Amuzant, când e de implementat impozitarea suplimentară la pxlime normală, nu apar motive, nu? Acolo ştiţi să fiţi operativi şi eficienţi.
Brusc, înţelegi şi frustrarea omului simplu care se apucă să voteze cu toţi retardaţii, când vede că elita încearcă iar să se fofileze de la partea ei de sacrificiu.
Jobul de magistrat e stresant?
Ia încercaţi să fiţi lucrători comerciali la magazin, unde vă aleargă un supervisor toată ziua. Ia încercaţi să fiţi medici şi să băgaţi gărzi de 12 ore, eventual la urgenţe unde nu aveţi timp nici să beţi o cafea. Ia încercaţi un call center, unde trebuie să înduri istericale la telefon de la toţi tâmpiţii şi să nu-ţi pierzi calmul, că altfel adio job. Ia încercaţi lucrători agricoli la fermă, cu 12 ore de muncă pe brânci, apoi vine o furtună şi-ţi tufe toată recolta. Ia încercaţi patiseri la covrigărie, să staţi opt ore să vă pârliţi mâinile în căldură. Şi dacă iau tot CAEN la rând, pot face un articol cât o zi de post.
Jobul de magistrat e printre cele mai elegante şi comode din ţara asta. Ai zero motive să te dai stresat şi ai zero motive să te dai obosit la 48 de ani. Nu eşti cu nimic mai obosit decât restul lumii, cu diferenţa că restul lumii nu are opţiunea să-şi pună palma în zona posterioară şi să se retragă la depou, că vin facturile şi mâine.
Şi Ministerul Justiţiei nu are de ce să tergiverseze demersul. Să se sacrifice şi elita, că noi, peonii, deja o facem.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say