Cu câteva zile în urmă, pornind de la un mail al unei cititoare, am discutat tema vârstnicilor cu probleme degenerative psihice, care le afectează comportamentul în așa fel, încât aceștia devin violenți fizic, abuzivi verbal, periculoși pentru cei din jur și pentru ei înșiși.
Cu riscul creării unor discuții încinse în comentarii, mi-am exprimat părerea că da, să ai grijă de tata și mama e treaba ta de fiu / fiică, în măsura în care nevoile lor sunt normale și rezonabile. Dar că, în măsura în care nu ești îngrijitor calificat, nu îți poate cere nimeni să renunți la viața și cariera ta pentru a duce povara unei boli mintale incurabile oricum și că locul părinților cu astfel de afecțiuni e într-o instituție de specialitate.
Printre tanti supărate foc care m-au făcut nesimțită și ingrată, că rolul femeii e mereu să se sacrifice și să nu aibă niciodată priorități (ba mă scuzați, viața mea e mai importantă pentru mine decât să am statuie în fața blocului după moarte), au fost și oameni care au relatat situații cu adevărat cutremurătoare. M-a izbit în particular una. Tată divorțat, nu-și ajută copiii cu nimic, nu plătește nici măcar pensia legală prevăzută de lege. La bătrânețe, încep să-l tortureze diverse și ajunge, obligat – forțat, în îngrijirea fiicei căreia nu i-a fost părinte de fapt nici măcar cinci minute.
Am rugat o doamnă care a reușit să se descurce în hățișul birocratic și să-și plaseze părintele cu probleme într-o instituție să ne împărtășească experiența ei.
Doamna a cerut să rămână anonimă. E de înțeles, e dintr-un oraș mai mic, unde femeia e sacrificată by default, și e un uriaș egoism să nu riști să te sugrume taică-tu în somn sau ceva.
Ceea ce, desigur, pot să înțeleg. Deși nu schimbăm mentalități rămânând anonimi.
Dar informația oferită de ea e valoroasă, drept care, iată:
În cazul fetei care are grijă de mama ei cu probleme:
1. Va trebui să -și ducă mama la un medic psihiatru sau de o altă specialitate- depinde de afecțiunea de care suferă părintele-(ideal ar fi să vorbească cu el înainte, ca să poată expune problema). El va constata boala și o va diagnostica. Se eliberează scrisoare medicală și referat medical -necesar dosarului pentru încadrare în grad de handicap – cu diagnosticul constatat. Cu acestea se merge la medicul de familie, care la rândul lui face un referat.
2. Cu aceste acte, plus C.I.personal și al mamei, talon pensie, dacă există,în copie și original, se prezintă la Direcția de Asistență Socială din localitate (eventual cere înainte informații la telefon, în cazul în care au apărut noi cerințe) și cere efectuarea unei anchete sociale la domiciliu.
3.Cu ancheta socială efectuată, plus celelalte acte sus-menționate, se prezintă la Direcţia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din localitate. Tot așa, să ceară înainte informații la telefon. Cu pandemia actuală, s-ar putea să i se ceară efectuarea unui test Covid înainte de a se deplasa comisia la domiciliul pacientului.
Dacă totul merge cum ar trebui, comisia, în urma analizei dosarului și a vizitei efectuate, va emite o hotărâre de încadrare a persoanei în grad de handicap. De aici, se pot efectua demersuri pentru internarea ei într-un loc specializat. Costurile sunt destul de mari și am observat că ele diferă de la o regiune la alta. O mare parte din ele sunt acoperite de indemnizația de încadrare în grad de handicap, care momentan are valoarea de 1371 lei+500 lei, care sincer nu știu exact de unde vin, dar vin.
Există două feluri de acordare a acestei indemnizații: primești banii în cont sau se poate angaja persoana ca asistent personal al bolnavului. Problema e că în al doilea caz, se mai plătesc taxe și impozite aferente retribuției date, așa că multe primării de localități medii și mici plătesc câteva luni și apoi nu mai au bani și se sistează plățile.
Acuma, intervin niște costuri suplimentare care se fac, dar problema e că nu ai garanția că vei reuși (asta e partea care îți dă fiori când ai de-a face cu Statul român) să obții încadrarea în grad de handicap.
Dau orientativ câteva costuri, cu mențiunea că ele vin dintr-un oraș mic, cu salarii mici și sunt de acum vreo trei ani.Avem așa:
-vizita la medicul specialist 150 lei/vizită
-diverse investigații(astea sunt particularizate la afecțiunea suferită) între 450-700 lei
-referat medic specialist 150 lei
-referat medic de familie 100-150 lei
-ancheta socială e gratuită și e valabilă șase luni, dacă nu mă înșel
-referatele medicale amintite mai sus sunt valabile 60 de zile calendaristice
-prețul testului Covid.
Mai e o practică a caselor de sănătate unde sunt internate aceste persoane. Deși în contul lor merg cele două indemnizații date de stat, precum și pensia bolnavului, după un timp vor încerca să scoată mai mulți bani de la aparținători. Fără supărare, în condițiile actuale, nu multă lume poate să o facă. Recomand răspunsul politicos: „Voi contribui cât de repede e posibil.” Din câte știu, dintr-un asemenea stabiliment de stat, bolnavul nu poate fi dat afară.
Sănătate.
***
Explicat frumos, clar, cu desfășurător de costuri. Sper să vă ajute.
***
Like this:
Like Loading...
Sh*t They Say