Lopeţile noi-nouţe ale lui Călin Georgescu

Acasă, la Sfântu Gheorghe, o vecină avea o poveste despre comuniştii lui Ceauşescu. Ea fusese o fetiţă deosebit de frumoasă. O luaseră pe post de fiica poporului în ceva festivitate dedicată preşedintelui ales şi o defilaseră în ceva car alegoric – bine, exprimarea vecinei era „căruță dichisită” – plin cu o abundență de fructe coapte alese să arate perfect și să-ți plouă în gură. În magazine nu văzuseră fructe nici ei nu știau de când. Prin urmare, vecina a așteptat cu nerăbdare să termine cu defilatul și să intre în fructele alea ca surdul în clopot.

După ce defilarea s-a terminat, a întins mâna după un ciorchine de struguri roșii apropiați de ea, după care tânjise tot drumul. Au lătrat la ea să nu îndrăznească să-l atingă. Nu au lăsat-o să ia nimic, nimic. Au chemat-o pe mamă, care era și ea pe aproape, și au trimis-o acasă, furioși foc că îndrăznise să se aștepte că va mânca struguri ca o chiabură nenorocită.

Despre asta era comunismul lui Ceaușescu. Despre abundență la nivel de imagine și indiferență cinică față de omul de rând. Să-i fluturi unui copil înfometat atâtea fructe delicioase pe la nas și să i le refuzi la final era tortură. Dar nu le păsa. Poate chiar cineva a experimentat satisfacție din asta.

În exact același mod, Călin Georgescu a transformat inundațiile din Broșteni, județul Suceava, în fundal pentru o festivitate egocentrică. Și-a adus dulăii tradiționali, cu lopeți, și în timp ce voluntarii, pompierii și jandarmii munceau din greu să salveze, să ajute, să repare, Georgescu și ai lui făceau selfie și live pe TikTok, să se dea patrioți preocupați de popor. Cum străzile sunt înguste, au și blocat niște operațiuni concrete de ajutor cu parada lor de gonflare a egoului.

După ce au terminat cu festivitatea băgării în seamă, s-au suit frumos în mașinile scumpe și s-au cărat, fără să fi mișcat un deget pentru cineva și fără ca lopețile lor virgine, imaculate, să fi atins măcar un strop din noroiul acumulat după inundații.

Caritate, dar numai la nivel de imagine. Și exact ca în cazul lingăilor lui Ceaușescu, indiferență cinică față de omul de rând.

Și exact cum vecina mea nu a fost lăsată să atingă măcar un bob de strugure, dulăii lui Georgescu n-au lăsat în urmă, în beneficiul localnicilor devastați de inundații, nici măcar o lopată. Nu le permitea politica de retururi de la Dedeman, sau de la ce altă firmă luaseră lopețile. Le poți înapoia în 14 zile, dar numai dacă arată neatinse. Și evident că Georgescu nu intenționa să sacrifice în mod real vreun leuț pe unii de a căror dramă personală nu-l interesează nici cât negru sub unghie. Dă-i în morții lor. Singura lor utilitate e cea de decor mobil pe fundalul unei imagini a fiului iubit al poporului. În rest, oarba după ei.

Singura problemă a lui Georgescu e că a abordat inundațiile de la Broșteni la fel de superficial ca boicotul supermarketurilor din 10 februarie. În clipul lui de atunci, se vedeau etichetele de la Lidl ale murăturilor cumpărate „de la țărani”. În clipurile de acum, se vede cum menaja lopata de orice interacțiune cu nămolul, să nu cumva să n-o primească Dedeman înapoi. Și evident, a curs cu comentarii indignate ale sucevenilor care așteptau o mână de ajutor, și s-au ales cu degetul mijlociu.

Pentru că asta e diferența între opresiunea lui Ceaușescu și democrația de acum. Dacă indignarea vecinei mele a rămas o bârfă de bloc, indignarea localnicilor folosiți pe post de frescă socială în festivități de imagine se aude tare și clar pe tot internetul. Călin Georgescu e fiul poporului numai la nivel de imagine și publicitate pentru manipularea naivilor. În rest, îl doare în vârful cuculețului de voi și e gata să se uite rânjind la voi cum vă înecați.

***

Izbeşte autorul cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.