Cum am scris de n ori, accept fără rezerve ideea că bugetul nu se poate redresa decât cu sacrificii individuale, pe care mi le asum. Accept să plătesc mai mult pentru tot, accept majorări de impozite – unele rezonabile, altele mai usturătoare. Sunt genul de cetăţean responsabil, recunoscător că trăieşte în democraţie şi dornic să susţină continuarea democraţiei.
Scriu asta să nu se trezească iar unii să mugească ”aha, te-ai dat cu Simion și cu guru”. Cu Simion și cu guru nu mă voi da niciodată. În ziua în care AUR câștigă alegerile, îmi iau mâța și plec din țară.
Ce nu înțeleg e nevoia de a pune presiune financiară pe domenii deja subfinanțate, dar de care depinde calitatea vieții omului simplu, cum ar fi educația și sănătatea. Acestea sunt două domenii care trebuie protejate de orice. Știți mema aia homofobă, cu familia care ține o umbrelă deasupra copilului și-l protejează de curcubeu? Așa ar trebui educația și sănătatea apărate cu tot ce depinde de noi.
Educația ineficientă și subfinanțată a dat naștere maselor de analfabeți bătuți în cap care ne-au adus flagelul AUR. Și nu, nu e doar o problemă a tineretului. Fiind eu ”influienkăr” progresist, am avut pe paginile mele de social media mii de bătrâni agramați, care scriau tâmpenii atât de mari, încât te întrebai cum au reușit să se logheze online. Educația ineficientă și subfinanțată dă naștere maselor de retardați cu bale la bot care cred toate teoriile conspirației, încep să abereze despre Satana la orice idee neconvențională și resping logica de zici că îi ustură.
Sănătatea ineficientă și subfinanțată duce la scăderea calității îngrijirii medicale, la pacienți mai bolnavi, la mai multe decese. Da, este vorba de viețile noastre, ale tuturor.
CASS (contribuția pentru sănătate) e de 10%. A fost 10% anul trecut, e 10% și acum. În plus, din august 2025, au început să o plătească și pensionarii cu venituri de peste 3000 lei, coasigurații, șomerii și popii. Cu alte cuvinte, sănătatea e susținută direct de contribuabil, și, în acest punct din istorie, are mai mulți contribuabili decât oricând până acum.
Ce anume justifică tăierea sporurilor din sănătate?
Munca de asistent medical mi se pare muncă de erou. Turele interminabile, numărul mare de bolnavi, nivelul de îngrijire pe care îl necesită un singur pacient proaspăt operat, ca să nu menționăm cazurile cronice și pe acelea degenerative – toate acestea implică un supraom. Când mă gândesc la tăria sufletească și reziliența pe care trebuie s-o aibă un asistent medical, mă simt mică și umilă. Cred că aș ceda nervos în prima zi de muncă la un spital.
Ca să nu menționăm bolile infecțioase. Cu ebola și cu hantavirus care fac ravagii în perioada asta, suntem la un singur idiot globetrotter distanță de o epidemie locală. Din nou, spitale pline până la refuz și orice moment de neatenție devine un proces de malpraxis.
Cum să nu plătești rezonabil acest gen de efort?
Nu putem cere personalului din sănătate să ne dea tot ce are mai bun, în timp ce noi le tăiem beneficiile. Nimeni nu s-a născut eroul nostru din oficiu. Eroul nostru din oficiu are nevoie de un salariu care să-l motiveze să fie eroul nostru din oficiu și mâine.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say