Clubul de filme vechi: Frozen

Am văzut că v-a plăcut la nebunie faptul că am revizitat Ratatouille acum o săptămână. Puţine cronici de film (if any) au genul ăla de trafic.
Şi atunci mi-am zis: dacă oamenii doresc recenzii la desene animate, xine sunt eu să mă opun.
Azi, profitând de succesul comercial răsunător al lui Frozen 2 în cinematografe (până să înceapă coronizarea masivă la domiciliu, that is) şi entuziasmul criticilor, vom revederea împreună originalul, lansat în 2013.

Nu e tocmai un film vechi, dar ştiţi ceva? Hai să practicăm un pic de flexibilitate.

“Frozen” a fost, la vremea lui, un fenomen cultural.

Animaţia 3D superbă – am văzut filmul la cinema şi, pur şi simplu, am avut orgasm în scaun la momentul Let It Go (bizar pentru un desen animat, dar aşa sunt eu, bizară).

Personajele interesante, incluzând un om de zăpadă care visează să experimenteze căldura verii şi un negustor de gheaţă care-şi împarte morcovii cu renul său, cam cum îmi împart eu şniţelele cu motanul Pulică,

Şi, last but definitely not least, tematica extrem de modernă, de actuală şi şi de subtil strecurată în scene de poveste, care să placă micuţilor prin feerie şi adulţilor prin conotaţie.

Sunt două prinţese surori, Elsa şi Anna. Elsa e un copil diferit. Un copil cu o putere specială, intens nedorită şi indezirabilă pentru părinți și societate. O particularitate pe care o va detesta la început, va căuta s-o ascundă pe cât se poate, dar cu care se va împrieteni pe parcurs, descoperindu-se pe sine, și cu care va învăța să facă minunății.
Puteţi înlocui asta în ecuaţie cu ce vreţi voi. Un talent artistic deosebit, într-o familie care vrea să te trimită la ASE, să facă economist bogat din tine. O înclinaţie spre iubire faţă de acelaşi sex, într-o familie de creştini practicanţi. O inteligenţă ieşită din comun, în mijlocul unui grup de mojici retardaţi care te umilesc pentru asta. Genialitatea filmului Frozen în asta constă: în abilitatea oricărui marginalizat de a-şi proiecta “ciudăţenia” peste aceea a Elsei şi de a trăi intens drama ei. Mi-aduc aminte că am plâns acum şapte ani, şi urmează să vă povestesc la ce exact.

Elsa are puterea de a crea forme magice din gheaţă, iar surioara ei, Anna, aparent obişnuită, are puterea de a se bucura de magia surorii sale. Da, e şi asta o putere pentru că, dimpotrivă, părinţii privesc cu atenţie şi îngrijorare. Iar când joaca dintre Elsa şi Anna duce la un accident, Elsa o izbește pe sora ei în cap cu un val de gheață şi trolii o ajută pe mica Anna să-şi revină, sfătuind-o pe Elsa să nu-şi nimerească sora în inimă, părinţii decid că e cazul să trateze magia Elsei ca pe un secret ruşinos de familie (din nou, metaforă valabilă pentru orice, de la aptitudinea artistică nedemnă de aprobare burgheză şi până la queerness), şi o închid pe Elsa în camera ei, impunându-i să stea departe de toată lumea şi să-şi ascundă puterile.

Pentru că, nu-i așa, dacă se neagă pe sine și se abține foarte tare, forța aceea va pleca undeva. Și dacă stai ascuns și ixolat, ai toate șansele să te educi să devii un conducător înțelept. Lol.

Micuţa Anna e un copil normal, dar şi ea e ţinută sub lacăt în acelaşi castel, într-o singurătate forţată pentru că a) părinţii ăia erau nişte assholes majori care-şi neglijau ambii copii, b) aveau două joburi fiecare, să poată plăti factura de curent a castelului.

Dar eu înclin să cred că erau părinţii ăia boi, care ştiu exact ce  nu ai voie să faci şi se văicăresc zgomotos când ţi se întâmplă ceva rău, dar nu fac nimic pozitiv să te ajute să te dezvolţi ca om în restul timpului.

Mbun. Se întâmplă că părinţii au un drum de făcut peste mare şi se îneacă amândoi. Tehnic, carantina Elsei în dulap s-a terminat. Practic, copilul ăla e atât de chinuit de refulări, ruşine şi negare de sine încât puterile ei sunt complet scăpate de sub control şi tot ce atinge se transformă automat în gheaţă. Şi aici am bocit eu crunt în scaun la cinema, pentru că.. ok, să ne ţinem de cronica filmului.

Vine ziua încoronării tinerei regine Elsa. Toată lumea se îndreaptă spre palat pentru că, pentru prima oară, se deschid porţile. E o petrecere somptuoasă. Anna, ca orice fire iubitoare şi prietenoasă ţinută într-o singurătate forţată, visează la iubire, iese în lume să se bucure de oameni şi, într-un alt mic accident, îl cunoaşte pe prinţul Hans. Un făt-frumos pe cal alb, clişeu Disney.

Aparent, surorile se reîmprietenesc, Elsa îi arată Annei o bunătate pe care aceasta nu e obişnuită s-o primească şi relaţia pare să treacă de toate uşile închise, când… Anna vine de mână cu Hans şi, în tradiţia filmelor Disney de odinioară, anunţă că vrea să se mărite cu el.

Regina Elsa o opreşte: Nu te poţi mărita cu un bărbat pe care l-ai cunoscut azi.

Dar, pentru că se insistă mult, Elsa răbufneşte şi… lansează un prim val de sloiuri de gheaţă.

Tema boundaries-urilor încălcate ale unui personaj feminin, pusă prima oară pe tapet în această formă. Mult timp, în cinema, personajele feminine n-au avut voinţă proprie şi “nu”-ul lor a fost doar provocare.

Prima reacţie a Elsei e să se sperie de propria ei putere, şi de reacţiile primitive ale mulţimii: “monstrule”, “vrăjitoareo”, şi să mai îngheţe nişte lucruri. Apoi, regina hotărăşte să se autoexileze şi, plecând, descoperă magia lucrurilor minunate pe care le poate crea cu puterea pe care, până atunci, o ascunsese ca pe un secret ruşinos.

Problema e că, plecând, a lăsat în urma ei o iarnă eternă peste regat.

Anna îşi înţelege vina. Insistenţele ei au făcut-o pe Elsa să izbucnească. Şi, spre deosebire de restul lumii, ei nu-i e frică de sora ei. Îl lasă pe proaspăt descoperitul prinţ Hans pe post de vicerege ad hoc şi porneşte după soră-sa.

Pe drum îl cunoaşte pe Kristoff, negustorul de gheaţă a cărui meserie e superfluă de când cu venirea iernii eterne, şi pe companionul său loial, renul Sven. Alt personaj care, deşi, apre deosebire de majoritatea personajelor Disney, nu vorbeşte, are cele mai expresive şi grăitoare gesturi şi reacţii. Şi filmul devine cu adevărat genial când îl introduce pe Olaf, omuleţul de zăpadă creat accidental de Elsa, un visător la frumuseţea verii, un sentimental naiv, cu un umor care naşte câteva dintre cele mai delicioase scene din film.

Atât cântecul lui Olaf, cât şi cântecul de logodnă al trolilor, de mai încolo, sunt plasate strategic în momente când tu, spectator, eşti stresat din cauza intrigii şi zici: Hai, frate, că  n-avem acum timp de rahaturile astea. Dar ambele sunt piese muzicale extrem de catchy, izvoare de gag-uri şi – cumva, e ca în viaţă. Când te grăbeşti mai tare, atunci apare câte o tâmpenie care te ţine pe loc.

Nu am chef să vă spoileresc tot filmul, pentru că, poate, unii veţi vrea să vă bucuraţi de el înainte de Frozen 2, dar vă zic atât: multe clişee Disney clasice sunt răsturnate, iar adevărata iubire vine de unde nu te aşteptai.

Overall, Frozen e ca un vin bun. Cu fiecare an, buchetul devine mai bogat. Dacă sunteţi cuminţi, vă fac şi cronică la Frozen 2.

***

 

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Matheiu Anders says:

    Buna, Lorena!
    Multumesc pentru recomand are!
    Sa ai o zi buna!

  2. Traian says:

    Din postura de tată de două fete (3 şi 6 ani), l-am văzut de aproximativ 80 de ori în ultimele 3 luni 🙂 Voiam să zic o chestie: atât de mişto e dublat în română de nu mi-a venit să cred. Am mai văzut şi în original ulterior şi, deşi nu credeam că o să zic asta vreodată, prefer varianta dublată.
    (Da, ştiu, şi eu sunt un susţinător al filmelor subtitrate, nu dublate, aşa a învăţat o ţară întreagă engleza, dar nu pot să nu observ că avem nişte voice actors meseriaşi)
    Bonus, părţile muzicale ale Elsei sunt cântate de Dalma. Excelent! Nu mai zic de Bobonete – Olaf, good job, big lolz.

  1. April 7, 2020

    […] în vedere că am revizitat recent Frozen, mi se pare de bun simț să merg și pe sequel care, nu demult, era disponibil într-un […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger