O invitație la calm

De ieri, carantina este oficială. Se stă în case. Se stă cu copii nerăbdători și stresați că nu se pot juca pe afară, cu bătrâni încăpățânați: “O viaţă întreagă mi-a spus Ceauşescu ce să fac şi ce să nu fac, nu am ajuns la bătrâneţe să mă închidă Iohannis în casă!!”,cu colegi de apartament care ascultă muzică nasoală sau cărora le put şosetele.

Ca o mică ironie a vieții: Până acum, alţii râdeau de mine că închiriez o simplă garsonieră și trăiesc cheap, acum eu sunt like “lol, bitches, cine se bucură de linişte şi pace, şi de nefutai la icre toată ziua?”

Dar izolarea în unul și același loc, și mai ales cu unii și aceiași oameni (if the case) e un izvor de probleme psihice și emoționale pe care le putem conștientiza și le putem procesa, înțelegându-le.

O văd pe social media:

Se acumulează în oameni o tensiune şi o irascibilitate de nedescris.

Îi răspunzi extrem de politicos cuiva în comentarii şi brusc, ăla începe să ţipe la tine de zici că i-o footusei pe mă-sa undeva unde nu-i plăcuse. Postezi o informaţie şi o grămadă încep să ţipe la tine, să te facă proastă, să facă ei pe deștepții. Postezi o glumă şi primeşti zece mesaje private supărate.

Şi tu măcar eşti un creator de content care a ales ruta “hai să fim echilibraţi, că trebuie să trecem prin asta, hai să zâmbim”.

Mă uit însă la ăia care fac crize lungi că nu ştiu din ce vor trăi lunile astea, și care, pur și simplu, au o cădere psihică publică pe conturile lor.

Nu e nimic de râs. Realmente, e o problemă. Nu mai sunt traduceri, nu mai sunt campanii, nu mai sunt evenimente publice, toţi entertainerii care nu au un contract cu statul stau pe acasă şi se gândesc cu groază ce fac, dacă treaba se prelungeşte, pentru că veniturile lor sunt direct dependente de viaţa socială.

Sau oamenii care muncesc în HORECA, au investit sume astronomice într-un restaurant, hotel, pensiune, plătesc un munte de utilităţi şi salarii, sunt controlaţo de sanepid şi-n kur, dar nu pot avea nici un fel de venit.

Sau makeup artiștii și hair stiliștii care au investit mii de euro în produse și instrumente, și acum stau pe bară.

Înţeleg, e stres şi e jale. Resimt și eu acest stres, pentru că și veniturile mele sunt afectate grav. E real.

Dar vă spun eu un lucru care în mod cert NU foloseşte nimănui cu nimic în panica asta generalizată.

Iar acest lucru este să sari online, sau poate chiar offline, la beregăţile cuiva şi să începi să-ţi descarci stresul pe persoane nevinovate, ignorând răul pe care îl fac cuvintele tale.

E extrem de injust să te răzbuni pe Vasilică de pe Facebook pentru că eşti singur acasă, sau, dimpotrivă, mult prea înghesuit acasă, stresat, frustrat sexual, îngrijorat financiar şi speriat de viitorul imprevizibil.

Eu, după cum aţi văzut în festivalul de bullying online care a urmat după primul spot la videochat, sau cel care a venit după puesa Jet, pot fi grand maestru de ceremonii în circ online şi trec prin el cu fala unui cuirasat.

Nu vrei să-mi pun mintea cu tine. Că dacă o fac, ascendentul meu în Scorpion şi o formă bizară de clarviziune care mă face să-ţi intuiesc vulnerabilitatea mă vor ajuta să îţi izbesc exact punctul care te doare mai tare. Nu am pic de milă pentru un om care nu are decenţa să-și controleze impulsurile ticăloase, şi mi se fâlfâie glorios ce copilărie grea ai avut sau alte baliverne cu care îşi scuză unii mojicia.

Eşti mojic(ă) cu mine – vai, opinia mea liberă – Îmi dai carte albă să te lovesc acolo unde te doare cel mai tare. Că şi opinia mea e liberă, biatch.

Apoi tot tu faci filme în taxi sau print screens să te dai victimă prin popor, deși, dacă nu începeai să mă bully, eu nici nu știam că exiști.

+

Mbun. Ce am vrut să spun cu acest luung detour este că: pot face faţă balamucului la orice nivel, ba chiar să-l plusez până dincolo de suportabil.
Dar asta nu folosește nimănui acum.

ALEG să stau calmă şi să mă ofer content primordial pozitiv. ALEG să descreţesc frunţi – call me Botox. Aleg să răspund cu graţie, să ofer respect, să fiu o oază de pace.

PENTRU CĂ ÎN ASTFEL DE MOMENTE, OAZELE DE PACE SUNT CELE CARE ME ŢIN ANCORAŢI ÎN BRUMA DE NORMALITATE CARE A RĂMAS.

Alege să fii şi tu o oază de pace. Nu te mai certa degeaba, nu mai arde poduri, nu mai isca flame wars fără sens pe Facebook, nu te mai panica.

Orice epidemie trece. A trecut Ciuma Neagră – iar atunci oamenii nici măcar nu aveau internet, să se susțină emoțional unii pe alții. A intrat sub control AIDS. A trecut SARS. Şi corona va trece. Poate nu într-o lună, poate nici măcar în două.

Dar faptul că te crizezi pe net aiurea NU o face să treacă mai repede.

Reînvaţă să fii calm. Oferă iubire celor din jur, online sau offline. De fiecare dintre noi, de aptitudinea noastră de a lua lucrurile cu maturitate, pas cu pas, de a găsi întâi microsoluţii de moment, de a identifica aspecte pozitive într-un vibe general negativ, depinde următoarea perioadă.

Nu e uşor. Şi eu visez că stau în IOR, să mănânc o îngheţată la cornet. Să mă plimb prin metrou şi să ascult conversaţii ridicole. Să creez campanii de social media creative pentru parteneri. Să mănânc cartof umplut cu minimum trei extra toppings la un fast food. Să beau vin sec pe o terasă.

DAR ÎNŢELEG CĂ PE MOMENT NU SE POATE, şi în loc să mă oftic că toate astea sunt irealizabile acum, să mă concentrez pe ceea ce se poate.

Şi se poate să renunţăm pentru o clipă la egouri, la frustrări, la aceasă apucătură complet greşită, a instant gratification-ului, şi să traversăm acest moment tensionat cu înţelepciune.

Controlează-l tu, nu-l lăsa să te controleze el pe tine.

Şi dacă aceste momente ne vor învăţa măcar puţin să renunţăm la pandaliile specific româneşti, înseamnă că a fost o lecţie necesară. Nu neapărat suficientă, măcar pentru unii.

***

 

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Matheiu Anders says:

    👍

  2. MupMup says:

    Defapt panica e indusa de presa, iar masurile de gen parnaie in casa sunt luate ca sa creeze o criza financiara. Asa ca depinde ce hotarasc stapanii nostrii cat mai stam in arest la domiciliu si scriem declaratie pe proprie raspundere ca sa mergem la mega sa luam un pateu, un tampon.
    Depinde de ce se urmareste mai putin de carcalac. Dar si eu ma rog la Dumnezeu, macar in mai sa putem iesi la aer.

  3. Lorena Lupu says:

    După 14.000 de decese, panica e un lucru firesc. Dar PUTEM FI STĂPÂNII PROPRIEI PANICI.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger