Întrerupere de dializă

Judecând după cum îşi etalează autorităţile incompetenţa an de an, la ceva atât de banal ca prima ninsoare, nu se aştepta nimeni să gestioneze epidemia de COVID – 19 foarte bine, sau măcar satisfăcător. Dar modul în care au gestionat carantina ad-hoc a unor suferinzi de insuficienţă renală cronică, săltaţi direct din dializă şi duşi la o adresă necunoscută, unde nu i-a întrebat nimeni de ce suferă şi de ce medicaţie au nevoie, ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Maria-Cristina Pricop este psihiatru şi psihoterapeut cu cabinet propriu. Alaltăieri seara, a dat un status halucinant pe Facebook, relatând cum tatăl ei, domnul Mihai Pricop, a plecat marţi să-şi facă dializa şi a dat telefon în câteva ore să spună familiei că a fost ridicat în carantină şi dus la o destinaţie necunoscută, unde, până la data publicării acestui interviu, singurele medicamente primite de aceşti oameni – insist, care suferă de boli cronice – au fost cele strecurate, prin mica înţelegere, de aparţinători prin gardienii mai sufletişti.
Dar să o lăsăm pe Maria să-şi spună singură povestea.

TROLLYWOOD: De ce boală suferă tatăl tău?

Maria – Cristina Pricop: În octombrie, a făcut infarct. Ca să îi vadă inima şi să îi pună stent, să îi salveze viața, i-au băgat o substanță de contrast. L-au salvat de inimă, dar l-au îmbolnăvit de rinichi.
A intrat în insuficienţă renală acută de la acea substanță și, în timp, s-a transformat în insuficienţă renală cronică. Adică, rinichii lui nu mai funcționează cum trebuie, urinează puțin și nu elimină toxinele. Așa că e dependent de dializă, altfel, reţine orice lichid consumă, se umflă, îi e foarte rău, se intoxică și poate să moară.

Cât de des merge la dializă şi ce alt tratament urmează?

Chiar înainte să înceapă starea de urgenţă (legată de Covid-19, n. L.), a fost internat la spitalul Carol Davila. A fost externat de acolo în urma deciziei de urgentă, deși nu era deloc de externat. De acolo, i-au făcut legătura cu acest centru de dializă. Săptămâna trecută, a început dializa acolo. Face marţea, joia și sâmbăta. Trei şedințe pe săptămână.
Alte tratamente? Are vreo zece în total, toate în urma infarctului din octombrie. Dar cel mai important este anticoagulantul, fără de care riscă să moară în orice clipă.
Pe lângă asta, are pentru tensiune şi pentru protecție gastrică (fiindcă anticoagulantul pentru inimă face, evident, ca sângele să nu se mai coaguleze, iar acest lucru i-a provocat și un ulcer).
Trebuie să ia multe vitamine, pentru că dializa îl lasă fără ele.

În ce zi l-au ridicat de la Diaverum, centrul de dializă?

Marți a plecat la 15, a ajuns la 16, a început dializa și la 18, au venit peste ei cu poliție, jandarmi, le-au oprit dializa, care in mod normal dura patru ore.
I-au testat pentru Covid-19 și i-au mințit că sunt duși la un hotel, in carantină. Și că, dacă sunt negativi, li se va da drumul Prima minciună.

Stai un pic. Stai. Cum să le întrerupă dializa?

Au făcut doar jumătate și de atunci nu au mai făcut deloc.
Normal era să îi lase până la capăt și să îi testeze apoi.

Care sunt riscurile asociate întreruperii dializei?

Nu sunt cea mai indicată să îți spun, pentru că tata e în dializă doar de o săptămână, și spre deosebire de alţii, el poate rezista un timp limitat şi fără, dar îți pot spune cum era el înainte de dializă. Era umflat la faţă şi picioare, îl mânca pielea îngrozitor de la toxinele pe care nu avea cum sa le elimine. Avea o senzație continuă de frig, deși nouă ne era cald.
Și, pe termen lung, asta poate duce la intoxicare completă, edem pulmonar, ceea ce înseamnă că lichidul se duce la plămâni, nu mai poți respira și poți sa mori. Ureea se poate duce la creier și să începi să delirezi.
Se poate muri în câteva zile, dacă nu elimini toxinele. Sunt oameni care nu mai urinează deloc și care nu rezistă mult fără dializă.

În grupul tatălui tău erau şi pacienţi din aceştia, cu probleme mai complicate?

Da. Majoritatea. Eu nu i-am cunoscut decât acum, in urma postării mele. Dar cei mai mulţi fac de ani de zile dializă, și ei chiar nu rezistă fără.
Sunt oameni care se plâng că nu au mai făcut din ziua de luni, și nu pot bea deloc apă, de teamă să nu se umfle, și se chinuie tare. Tura care făcea dializă luni, miercuri, vineri a fost testată, dar trimisă acasă, şi de atunci, nu au mai făcut deloc.
Tata făcea marți, joi, sâmbătă. Tura lui e toată în carantină.

Şi nu nici ceilalţi nu au fost redistribuiţi la altă unitate pentru dializă, pur şi simplu expediaţi acasă, cu mila Domnului?

Nu. Şi nu știu nimic. Şi întreabă încontinuu, pentru că unii dintre ei nu mai rezistă fără. Cei mai gravi, care nu mai urinează deloc, pot intra în orice clipă în edem pulmonar, care e urgenţă maximă.
Aaa, și cireașa de pe tort: coma uremică. Oricare dintre ei poate intra în comă, dacă ureea e atât de multă, încât urcă la creier.

Înţeleg. Care e explicaţia pe care a oferit-o poliţia pentru închiderea centrului şi măsurile luate faţă de pacienţi?

Doar că au fost câțiva infectați. Iar centrul a fost închis, pentru că nu se respectau măsurile de siguranță.
Asta e adevărat. Îi țineau unul lângă altul, câte 30 odată. Nimeni nu purta mască de protecție. Nu se dezinfecta cum trebuie.
Ei i-au pus pe toți în pericol. Și știau ca au avut bolnav de Covid.
Dar am auzit de la alți pacienți că e posibil să se redeschidă centrul sâmbătă, după dezinfectare.

Să revenim la firul întâmplărilor. Au întrerupt dializa, i-au testat şi după aceea ce au făcut?

I-au ținut vreo două ore, 27 de persoane, într-o cameră aglomerată, unul lângă altul. Apoi, i-au băgat în mașini și i-au mințit că ii duc la un hotel, fără să le spună unde. Au aflat totuși că în Popeşti Leordeni. Fără să știe adresa, nimic. Nimeni nu a întrebat dacă au nevoie de medicamente, ceva, sau de alte lucruri.

Practic, răpire de persoane.

Aşa pare, nu? I-au luat pe sus, i-au dus și nu le-au comunicat nimic.
Dar suntem în stare de urgenţă, nu mai avem drepturi.
Știi ce e mai rău? O fata mi-a spus că tatăl el nu avea telefonul la el, și familia lui nu a știut nimic de el până a doua zi, la ora 13. Imaginează-ți cum e.

Bun, şi unde i-au dus până la urmă?

În Popeşti Leordeni, la un cămin de studenți. Dar sunt oameni care nici pana azi nu au găsit locația, pentru că adresa pe care am aflat-o e greșită. E adresa unei fabrici din apropiere. Oamenii de la fabrică m-au îndrumat.

Locaţia cum aţi aflat-o? Au comunicat-o ei sau a dat tatăl tău share location de pe mobil?

Nu. Tata are Nokia 3310, din ăla cu butoane. Am sunat la DSP, nu răspundea nimeni. Apoi am sunat la 112.
Mi-au dat ambulanţa, aceştia au zis că nu ţine de ei, mi-au dat apoi poliția, au zis că nu ţine nici de ei. Am început să ţip de nervi și să spun că asta e sechestrare și tentativă de omor. Cu sau fără Covid, tata moare în două săptămâni fără medicamentele de inimă. Apoi, m-a bușit plânsul și, probabil, i s-a făcut milă de mine polițistului, că a aflat el locația, adresa aia greșită a fabricii. Dar măcar așa am reușit să-l găsesc.

Tatăl tău când a putut lua legătura cu voi?

M-a sunat în acea seară pe la 20, să îmi spună că nu vine acasă, pleacă direct în carantină la un hotel. Nu mai avea nici baterie prea multă la telefon. Și mi-a spus că nu vine nimeni cu medicamentele, că nu i se dau de acolo.

OK, deci nimeni nu s-a interesat de tratamentul necesar acestor oameni bolnavi cronic. Dar de alte necesităţi ale lor? Au încercat să-l hrănească, să le dea prosoape, săpun, dezinfectant, plăpumi, etc?

Nu, absolut nimeni nu s-a interesat de medicamentele lor. Nu le-au dat mâncare toată ziua, dar mi-a zis că pe la 11 noaptea, le-au adus totuși friptură cu cartofi prăjiți. Și că e cald acolo. Prosop, săpun, toaletă au, spirt i-am trimis eu.
De atunci, primeşte mâncare. Li se lasă la uşă, în niște pungi.

Când ai dat acele telefoane pentru a descoperi unde este?

Imediat după ce m-a sunat el și mi-a spus că nu știe decât că e în Popeşti Leordeni, și a încercat să descrie un pic drumul. Deci marți seara.

Şi ai aflat unde este până la urmă tot marţi seara?

Cu adevărat, am aflat a doua zi. Când am ajuns la acea fabrică, și oamenii de acolo m-au îndrumat, pentru că toată dimineața au venit la ei familiile.

Şi când aţi ajuns la cămin, ce s-a întâmplat?

Erau doi polițiști la uşă, înăuntru se vedeau două asistente. Polițiștii au fost chiar foarte de treabă, au zis că ei nu știu nimic, că au fost trimiși să păzească centrul, le-am dat medicamentele pentru tata și au ajuns imediat la el. Oamenii care stăteau la parter ieșiseră la geam, unii primeau pachete pe geam. Afară era șoferul care îl duce și pe tata, care a ajutat și el cum a putut, s-a mai dus acasă la câte unii ca să le aducă medicamentele, la rugămintea lor.

A, ok, deci tot prin mica înţelegere de la faţa locului şi-au primit toţi medicamentele.

Da, dar nu chiar toți. Doar cei care ori aveau pe cineva, ori au rugat șoferul. Sunt încă oameni care nu au găsit locația. Deci, eu cred că nu și-au primit toți medicamentele.

Cum sunt ţinuţi în cămin? Sunt izolaţi cât de cât unii de alţii, ca ăia pozitivi să nu-i infecteze pe potenţialii sănătoşi?

Sunt câte doi în cameră.
Am aflat acum rezultatele, sunt toți negativi în afară de o singură femeie pozitivă care a fost luată cu izoleta. Dar ăştia au pus-o cu altă femeie în cameră. Deci, e foarte posibil să fi infectat o femeie sănătoasă acum. Şi e unul pozitiv în tura care face dializă luni – miercuri – vineri, pe care au trimis-o acasă.

Acum, adică pe la ce oră? (Precizare: interviul a fost luat ieri, 26 martie, n. L.)

În urma mediatizării, m-au sunat de la USR Popeşti Leordeni. Ei au făcut rost de numărul responsabilului pentru situații de urgenţă de la primăria de acolo. Cam pe la 18 l-am sunat. Și el mi-a zis de rezultate și a fost foarte cooperant. Mi-a spus că ei au fost anunţați cu o oră înainte că se face centru de carantină. Au avut doar o oră să pregătească tot. Decizia a luat-o prefectul judeţului Ilfov.
Ei nu au știut că e vorba de oameni bolnavi, care au nevoie de asistenţă medicală. DSP, care trebuia să comunice acest lucru, l-a ascuns.

Dacă i-au luat de la un centru de dializă, cum puteau să fie? campioni la atletism? Dansatori de chacha?

Cei din Popeşti zic că se așteptau să le aducă oameni sănătoși. Nu le-a spus nimeni ce e cu ei

Grozav. Dacă nu exista mediatizarea, probabil că nu aflai că testul tatălui tău e negativ, right?

Exact. Și nici el. Eu i-am dat vestea și lui, și colegului de cameră. Încă ceva. Domnul de la primărie mi-a spus că de azi nu se mai intră pe poarta centrului, au pus jandarm acolo. Presupun că tot în urma mediatizării.
Deşi testul e negativ, îi mai ţin 14 zile, iar după aceea, îi vor testa dn nou.

Betonescu. Dar ai aflat dacă vor primi medicaţie adecvată bolilor lor, sau dacă vor fi duşi la dializă, şi când?

Mi-au zis că le-au fost trimise rețetele fiecăruia şi au achiziţionat medicamentele, dar tata spune că și el, și colegul lui de cameră au doar medicamentele aduse de noi. De mine și de familia celuilalt domn. Iar despre dializă a zis că vor fi duși zilele astea, dar nu a precizat când. Că se ocupă Ministerul Sănătății de ei.
Pe mine nu mă linişteşte deloc să aud asta. Am văzut cum s-au “ocupat”.

Şi fiecare zi contează.

Deci, realmente, oamenii ăia pot muri în două fără dializă. Probabil că unii dintre ei ar rezista, în chinuri, dar alţii, nu cred.

***

Peste tot în lume se moare de Covid-19. În România, însă, se moare de două boli mai grave şi la fel de contagioase: nesimţirea şi incompetenţa. Cu mii de victime colaterale, majoritatea fofilişti care, prin laşitatea lor, lasă aceste două boli să se perpetueze.

***

 

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Iulian says:

    Cred și rezonez cu cele relatate.

    Personal am mers acum câțiva ani la un spital de psihiatrie pentru o simplă anxietate. În urma medicamentației (mi s-a dat tratamentul pe o lună intr-o singura zi, printr-o injectie, ce se face intramuscular, dar mi s-a facut intravenos asa ca toata doza mi-a intrat deodată) am facut o criza. Am inebunit pur si simplu. Pentru care fapt mi s-a dat alt diagnostic mai grav si am fost condamnat. Totul pentru ca acea asistenta nu a putut sa bage acul mai adanc in muschi. Stiu ca nu li se poate intampla nimic nenorocitilor, ca sunt protejati, si de-asta fac ceea ce fac. Niste jeguri, nu oameni.

    Imi pare rau pentru tatal tau. Mama mea a suferit o criza de colecist, durere foarte mare. Credeam ca o pierd. Stiu prin ce treci. Pentru ca e sange din sangele tau si te doare si pe tine. Sper sa fie totul bine pana la urma. Sanatate!

  2. Lorena Lupu says:

    Ştiu, de aceea am tratat şi eu subiectul.

  3. drAnonymous says:

    @Iulian:
    1.Fizic, e imposibil ce spui ca ai patit tu.
    2.Din criza de colecist nu se moare.
    3.Mai incet cu apelativele, oamenii isi cam risca fundul si pentru cei ca tine.

  4. Iulian says:

    @Anonymus

    Stiu ce inseamna riscul. Sunt fost militar (pompier) de pe vremea cand se facea STAGIUL MILITAR OBLIGATORIU. De multe ori eu si colegii ne trezeam din somn de doua trei ori pe noapte sa sarim in papuci si se mergem la foc. Asta dupa o zi extenuanta. De multe ori “cei ca mine” au predat victimile “celor ca tine”.

    Stimă

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger