Dincolo de faptul că “This Is It” mi l-a arătat pe Michael exact aşa cum mă aşteptasem să fie – exigent şi totodată blând în exigenţa lui, intuitiv şi creativ, serios şi devotat propriei creaţii, m-am gândit cu amărăciune la dialogurile care ar fi fost incluse în acest film, dacă el ar fi fost producţie românească.
Sponsor: Nu avem banii acum, vi-i virăm luna viitoare.
Manager proiect: Ok, încercăm să ne descurcăm.
———————————
Artist: Aş vrea să mai încercăm aici un efect…
Omu’ de la sunet: Nenică, mă mai fuţi mult la cap? Merge şi aşa, da??
——————————–
Regizor: Ce-i asta? Ce-i căcatul ăsta??
Interpret (pierdut): O propunere.
Regizor: Eşti un animal prost şi incapabil, dracu’ ţi-a dat ţie diploma de actor/dansator/interpret, eşti de neprivit, penibilulee!
Interpret: Dar ce am greşit?
Regizor: Auzi la el că mai şi cârâie! Tu să taci când vorbesc eu, da??
—————————————
Sponsor: Din păcate, va trebui să tăiem nişte efecte speciale, micşorăm suma pe care v-o oferim.
Regizor: Păi, bine, dar concepţia mea…
Sponsor: Asta e, nu am bani! Îţi readaptezi concepţia!
—————————————-
Interpret 1: Îmi pare rău, o să lipsesc două săptămâni, plec în Străinezia cu un proiect.
Restul echipei îşi smulge părul din cap la unison.
—————————————-
Tot interpret 1: Numai din vina voastră nu terminăm la deadline. Eu am dreptul să fac tot ce vreau eu, că-s bengos, voi, dacă ţineţi neapărat să lucraţi cu mine, mucles!
Altul din echipă: Nu ţi se pare că eşti de o nesimţire crasă?
Interpret 1: Cum îţi permiţi?? Dar cum îţi permiţi? Eu sunt un star şi am priorităţile mele, da???
——————————————
Sponsor: Îmi pare rău, mi-am reconsiderat bugetul, nu vă mai dau nici un ban.
Manager proiect: Păi nu am stabilit noi… Nu au muncit oamenii ăştia două luni ca sclavii?
Sponsor: Asta e, nu am de unde! Vă descurcaţi cum puteţi!
—————————————-
Adevăratul “This Is It”, har Domnului, e o adevărată lecţie de atitudine profesionistă, respect şi implicare. E de văzut mai ales din acest punct de vedere.
Şi e singurul film la care am văzut că lumea nu se înghesuia să plece în timpul genericului final. Oamenii stăteau ciorchine pe scări şi ascultau muzica lui Michael. De parcă ar fi vrut să-l mai păstreze o secundă în viaţă. Şi încă una. Şi încă una. Şi încă…
1. Nu stiu daca stiti, dar a aparut un site intitulat “this is not it”, unde unii fani si apropiati ai lui Michael protesteaza impotriva lui “This is it”, pentru ca, spun ei, cei care au realizat filmul au editat subiectiv numai portiunile de pe inregistrarile de la repetitii unde M.J. era zambitor si ok. Ei spun ca pentru a scapa de responsabilitatea mortii artistului, au prezentat o imagine voit deformata a ultimelor sale zile si ca, de fapt, MJ era sedat mare parte din timp, i se dadea sa manance in gura de staff, era tinut izolat de fanii fideli (groupies-ii lui) si de apropiati, care i-au tot trimis scrisori lui si celor ce trebuiau sa-i poarte de grija, ingrijorati de starea in care se afla.
Acum, nu ma pronunt, pentru ca pe de o parte, nu am vazut filmul, pe de alta, nu stiu ce mai era pe casetele alea si ce au vazut oamenii de langa Michael, vroiam doar sa semnalez ca se incearca o boicotare a filmului, iar cine e interesat, poate cauta site-ul cu pricina.
2. Da, adevarul e ca pentru a avea un produs finit de calitate, trebuie sa ai si conditii sa-l realizezi, asta in orice domeniu, arta ne facand nici o exceptie. Asta nu se intelege la noi. Domnule, daca pentru a face o mancare buna, trebuie sa pui ingrediente de calitate si nu din zgarcenie, tot asa si in arta trebuie investite timp, bani si tot restul. Altfel ne miram ca n-a crescut un MJ si la noi. Poate a crescut, da’ nu i-a finantat nimeni spectacolele…
1. Eu nu sunt de acord cu iniţiativa “this is not it”. Gândeşte-te că Michael a murit oricum. Şi dacă tot a murit, vrei să-ţi rămână în memorie ca un om talentat şi pasionat de munca lui, nu ca o ruină.
Filmul e un omagiu. Eu nu am văzut încă un omagiu care să sune aşa “Oh, cancerosule, ce supurai puroi…”, if u see my point.
2. yeah, definitely! lumea e ocupată să finanţeze fotbal prost, curve şi manelişti.
Da, i see your point si cred ca ai dreptate. Cred ca motivul principal pentru care oamenii se agata de astfel de initiative e ca e greu de acceptat ca artistul preferat nu mai e, asa ca trebuie fabricata cate o teorie conform careia ori inca mai e in viata, ori ar mai fi daca nu x, y, z (vezi Elvis rapit de extraterestri, Kurt Cobain care nu s-a sinucis, a fost omorat etc). Adevarul e ca la un moment dat, orice a fost, s-a dus si oamenii trebuie sa faca pace cu asta si sa se bucure de ce le-a ramas, de muzica, de imagini etc.
Obiectiv analizând: Michael era un tip între două vârste, cu trei kopkii mici, copleşit de datorii. Şi ştia o singură meserie. Aceea de a fi Michael. Deci, nu avea de ales, trebuia să “ducă” aceste 50 de concerte.
Dacă tot îl voiau “alive”, de ce nu i-au plătit ei datoriile?
Iar dacă Ortega îl hrănea cu mâna lui… iată o dovadă a gentileţii lui Ortega. Nu ştiu dacă vreunul din oamenii cu care am lucrat până acum ar fi dispus să mă hrănească cu mâna lui. Şi nici tu nu cred că ai aşa ceva.
Intr-adevar, MJ isi putea totusi permite o armata de infirmiere, e un gest impresionant ca-l hranea Ortega personal…Si poate i-ar mai fi lungit din viata daca unii “binevoitori” nu ar fi profitat de pe urma lui ca apoi sa il acuze de pedofilie, ca pana la urma, acolo cred ca a inceput declinul lui, ca i s-a cam luat si lui, in mod justificat… Oricum, coulda-woulda-shoulda, la ora asta tot nu mai conteaza decat faptul ca tipul a fost un artist exceptional, care din varii motive s-a dus devreme, dar ne-a lasat o multime de cantece care sa ne faca viata mai frumoasa. Toate discutiile ulterioare n-or sa-l invie. Tot ce regret eu sincer e ca n-a apucat si el sa vada cat de iubit a fost (sa vada ca la luni de zile dupa moartea sa inca se mai fac flash-moburi si tribute-uri). Ar fi meritat mai multe din demonstratiile astea in timpul vietii, ca acum nu-i mai folosesc la mare lucru.
lol
pliz, pliz, o cronică mai detaliată la “this is it”?
Lorena , ai dreptate, la noi e o lipsa de respect generalizata fata de valorile din orice domeniu.Tindem sa improscam cu rahat orice are valoare si sa-l reducem la conditia noastra mizerabila. Nu prea s-a auzit in Romania cuvantul “respect”. Ne ghidam dupa alte valori care-l ” impun” , la fel ca orice popor bananier: masini bengoase, kile de aur la gat,tatuaje de parca sunt harta lumii, gestul de-a arunca in semeni cu bani, imagini cat mai naspa in tabloidele de scandal, tate de silicon si buze de botox, comportament de curve,toape si mahalagii ieftini, care se dau in stamba pentru orice li se pare lor ca le face imagine, etc.E valabil la toate sexele.
Tragic ca mass-media noastra cultiva indivizii astiala greu si, ici-colo, daca se aude cate un comment negativ.
Respect!
Na ma vezi ca se poate si in ro cuv asta?
E la mine filmu pt cine nu l-a vazut si n-are bani de cinema. Oricum ar intra in buzunarele nehalitilor de fratiori jacksonieni
filmu e… nush cum sa zic, pentru fani. I love it
Eu l-am vazut la Starplex, unde salile sunt de obicei goale (adica maxim 10 persoane la un film)si pentru prima oara, mai mult de jumatate din sala era plina. Mie mi-a lasat impresia ca el inca putea multe, foarte multe, lucru ce m-a facut sa nu mai dau crezare nici unui zvon care mai apare despre starea lui dinainte de moarte. si, off topic, am primit azi cartile prin posta. Din Rondo Capriccioso am primit un exemplar semnat de insasi autoarea 🙂 Sar’na.
răcuşoara: las’ că a avut destule demonstraţii de iubire şi în timpul vieţii. nu se putea duce la un supermarket, pentru că îl aşteptau crizaţii.
valer: păi nu prea ai la ce. e un documentar care urmăreşte facerea şoului “This is it” de la castinguri şi până aproape de premieră.
ca documentar, e prea puţin consistent, pentru că alege numai momente bune şi foarte bune ale lui Jackson, nu mi-l arată dând bâlbe, ratând paşi sau alte chestii normale pt. o repetiţie.
ca omagiu, e ok.
mama omida: da.
trexel: eu îl vreau.
malkovici: păi dacă vii la lansarea lui Hyde Park, îţi semnez şi restul cărţilor. 🙂
dar nu voiam o cronică “comercială”, mă gândeam la genul de esesu pe care-l scrii la filmele şi concertele care-ţi plac
dar, în fine, acuma eşti ocupată cu cu lanasarea 😛
“eseu”
genul ăla de eseu îl scriu când am despre ce. ţi-am povestit mai sus de ce nu merge în cazul ăsta.
L-am văzut și eu – mulțumesc trexel – după ce am citit postarea și comentariile.
Ce vroiam sa zic este ca dacă într-adevăr era într-o stare fizica atât de proasta în timpul asta, este cu atât mai admirabil ca a ales sa depună atâta efort în spectacolul asta.
Câți dintre noi își iubesc munca atât de mult încât sa își sacrifice sănătatea pentru un proiect, și nu pentru ca ii impune șeful sa fie gata pana la data X ?
Din punctul meu de vedere, chiar dacă s-ar fi arătat și secvențe din momentele în care nu ii era bine, ele n-ar fi făcut decât sa sporească admirația pentru efortul depus în realizarea spectacolului cu pricina.
E mult de munca în asa ceva. Nu e one-man-show. Nu trebuie sa fii parte din lumea scenei ca sa știi ca dacă nu depune toata lumea efort ca sa iasă bine, nu iese bine. ‘Las-o ca merge și asa’ … ma uitam ce spuneau despre selecția dansatorilor … deja era trecut de tehnica… Cei cu gândire de genul ‘merge și asa’ n-au ajuns pe scena aia.
Michael Jackson – regele muzicii Pop, a intrat în mormânt. Cine știe dacă Michael este regele muzicii Pop și în lumea cealaltă sau este un simplu vânzător de flori. Cert este faptul că, odată cu moarte lui Michael Jackson, acesta și a pierdut dreptul de autor. Astfel, casa de producție Sony ar fi cumpărat filmările „This is it” care are la bază imagini de la ultimele repetiţii ale lui Michael Jackson. Pentru a intra în posesia filmărilor, Sony a plătit 60 de milioane de dolari. Însă, în primele cinci zile de la lansare, Sony a încasat 101 milioane de dolari. Proiectul “This is it” pare o afacere de succes în această perioadă de „criză economică mondială”. Omul stă în mormânt și se odihnește dar casele de producție se folosesc de brandul Michael Jackson pentru a încasa milioane de dolari.