Trendul exhibiționismului

Cu articolul de ieri, am ofuscat rău de tot câteva dudui și unele și-au și făcut coming-outul ca incapabile să proceseze argumente simple, ba chiar demente cu clopoțel, genul care insistă și insistă și insistă ore în șir, și merg în buclă, ignorând lucruri deja lămurite.

Prilej pentru niște curățenie în listă.

Serios, câtă vreme nu vă fugăresc prin mesaje private cu blogul meu și nu exercit coerciție asupra voastră să mă citiți cu sila, nici voi nu puteți exercita coerciție asupra mea să irosesc ore în șir în conversații sterile. Mă prind destul de repede când un om ignoră deliberat ideea, sau e incapabil s-o proceseze, iar pentru frecangeală la icre parazitară voi fi disponibilă când mă va lega un raport de serviabilitate de orice natură față de voi.

Pe scurt, pe viitor se impune regula de trei replici. Orice comentariu primește trei replici de bun simț. În șase replici, oricare doi oameni pot ajunge la un consens sau să-și constate dezacordul și să move on. Nu datorez gratuit mai mult timp nimănui și cine încearcă să mă atragă cu sila într-o țățeală fără haz va lua block în secunda în care dă a patra replică.

Simplu time management.

Și acum să trecem la subiectul de azi, și anume, îngrijorarea mea pentru modul în care acești ultimi ani au adus așa o concentrare pe expunere fizică. Și de obicei, expunere fizică nesolicitată, stânjenitoare.

Am scris despre tipii care se pozează goi în poza de profil pe Facebook și, cum îți vezi tu de ale tale, deodată, pang, notificare, și îți răsar niște pectorali pe ecran. Și peste ei, un cap cât aluna.

Mi-e extrem de greu să iau în serios oameni care îmi arată tainele anatomiei lor așa, de la prima vedere. Și față în față, dacă apari în chiloți să discutăm nemurirea sufletului, o să te rog frumos să pui în pana mea o țoală pe tine.

Mi-e extrem de târșă de ăia care trimit poze cu scârbavnicul mădular imediat după “cf”. Dar repede, ca un argument în plus să te bucuri că ţi-au scris. Ca şi cum faci colecţie cu ele şi exact a lui îţi lipsea.

Şi nici măcar nu-s doar mileniali cei care fac asta. O fac şi tipi de 30 de ani, şi chiar tipi de 40.

Obiectiv, cât timp nu cunoşti un om, nu te-ai îndrăgostit de personalitatea, afecţiunea, omenia, tandreţea lui, amănuntul ăla e un simplu amănunt. Îl am şi acasă, reprodus în silicon, şi măcar nu face pe deşteptul şi pe cocoşul, nici nu ejaculează precoce şi, bonus, tace.

Femeile, pe de altă parte, sunt şi ele la fel de obsedate să pună cât mai multă anatomie crudă şi neiertătoare pe net. Cum ar fi, da, feminista cu floci de acum două zile. Şi ea nici măcar nu e pionieră. În State, flocoasele care-și lăfăie pilozitatea pe net cu pretenția că asta le face eroinele feminismului sunt nenumărate.

Și cum ziceam: mă doare fix în anus că au mai mult păr decât Chewbacca. Mă deranjează modul în care pretind că luptă pentru feminism cu el.

Măcar un bărbat care trimite o poză cu armamentul nu se dă erou. Nu pretinde că dicpicul lui e în serviciul drepturilor nu ştiu care. Îşi asumă că ţi-a trimis o p, şi asta e.

În schimb, în loc să-și asume că-ți arată public diverse detalii anatomice pe care nu le-ai cerut din pur exhibiționism, acest gen de femei o ard ipocrit cu ideologia. Și murdăresc ideologia cu fiecare poză urâtă cu spume care izbește ecranul.

Sorry to break it down once again: e la fel de relevant pentru feminism dacă ai sau nu păr la fofo, precum e pentru rasism dacă ai sau nu negru sub unghii.

Feminismul nu are legătură cu bărboiul. Dimpotrivă. Religia Ortodoxă era cea care propovăduia femeia simplă, smerită, cum a lăsat-o domnul, cu bască până la genunchi. Patriarhii societăţii medievale te voiau păroasă jos. Coco Chanel a fost femeia care şi-a ras pentru prima oară în istorie părul pubian în formă de inimioară. Epilatul a venit odată cu emanciparea. Pentru că femeilor de altădată le plăcea să aibă pielea fină şi senzaţia de libertate care vine o dată ce n-ai zulufi nedoriţi în puncte cheie.

Și nu văd pe net numai craci păroși. Văd vergeturi pozate îndeaproape, operații de cezariană pozate îndeaproape, celulită pozată îndeaproape, etc. etc. etc.

Cu același pretext.

Arătăm corpul feminin așa cum este, eliberat de standardele frumuseții convenționale etc. blabla.

Am și eu vergeturi. Dar în loc să le pun pe net, mi se pare mai util pentru înțelegerea generală să scriu un articol în care să explic ce sunt, cum se formează, de ce le avem.

Am și celulită. Idem.

Problema e că, așa cum nu vei putea în viața ta să vorbești serios cu unu care ți-a trimis o poză cu p, – “ăsta e ăla care trimite dicpicuri”, nu vei putea în viaţa ta să vorbeşti serios cu una care a postat un detaliu anatomic grosier, şi să nu vezi “tipa cu păr pe burtă” / “tipa cu booci dungate” etc.

N-are legătură cu sexul combatantului. Pur şi simplu, e intruziv, invaziv şi repulsiv.

Ce îi determină în aceşti ultimi ani pe oamenii de ambele sexe să-şi expună insistent anatomia pe net, s-o îndese cu brutalitate în ochii trecătorului, fie că o fac asumat pentru căutarea de sex – bărbaţii – fie că mimează că o fac pentru pretinse idealuri feministe – femeile?

Oare e nevoia de confirmare? “Da, eşti frumos/ frumoasă oricum, te iubim?”

Oare e nevoia masochistă de umilire? “Vreau să vină mulţi străini cărora nu le datorez nimic, să ţipe la mine ca şi cum ar fi boifrenjii mei imaginari?”

Oare o fi singurătatea? Faptul că nu s-a uitat nimeni între patru ochi la respectivii nuri din mezozoicul timpuriu, şi atunci, folosim internetul ca pe această supapă de defulare?

Oare omul anului 2018 crede în mod real că o poză în pielea goală suplineşte comunicarea şi ideile?

Sau că e un shortcut spre intimitate?

Nope, nu e. Dimpotrivă. E scut repelent anti-intimitate. Nimeni nu vrea o iubire cu tine. Cel mult să te coţăie, dacă e suficient de disperat, sau să dea block, dacă nu e.

Poate că ăştia care-şi expun anatomia pe net au avut vreun episod traumatizant de gen “Dezbracă-te, că te f, ba nu, îmbracă-te, că nu te mai f”, şi au nevoie de lume pe net să le spună că nu e diavolul chiar atât de negru?

Habar n-am. Poate e o combinaţie.

Cert e că goliciunea, pilozitatea, vergeturile necunoscuţilor ar trebui să fie fix şi exclusiv problema lor şi a partenerilor lor sexuali consimţiţi.

Sper ca 2019 să readucă o nouă pasiune pentru haine. Haine care să acopere, să îmbrace, să ţină cald. Haine care să-mi spună mai mult despre personalitatea purtătorului sau purtătoarei decât o fac detaliile lui / ei anatomice.

Tânjesc după acea senzaţie frumoasă de “Vreau să aflu mai multe despre tine”.

***

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Den says:

    N-am înțeles niciodată ce legătură are neepilarea cu feminismul, libertatea, drepturile omului ș.a.m.d.
    Da, bun, nu vrei să te epilezi, corpul tău, decizia îți aparține, dar, așa cum ai spus și tu, nu pretinde că o faci în numele libertății și a feminismului.
    NU ești vreo eroină dacă faci asta, e doar o alegere personală, nimic lăudabil sau notabil pentru care ai merita ofrande.
    Mi se pare că majoritatea acestor dudui caută de fapt validare și atenție, că nu au merite reale cu care să iasă în evidență.

  2. Adelina Dumitru says:

    Foarte frumos punctat! Te citesc de mult, ești grozavă!

  3. Lorena Lupu says:

    Încerc doar să punctez ceea ce văd.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger