Cum poţi să mă faci să-mi bag piciorul în interacţiunea cu tine

1. Scoţându-mi ochii cu nimic

Sunt un om pragmatic. Ştiu să estimez valoarea diferitelor lucruri, şi ştiu să apreciez lucrurile în funcţie de valoarea lor. Când cineva îmi face o favoare mare, ştiu s-o apreciez ca atare.
Când însă cineva îmi face mai nimic, apoi începe să se poarte de parcă mi-ar fi făcut o imensă favoare, reacţia e simplă. Dacă favoarea e remunerabilă, îl întreb cât a costat efortul lui / ei, plătesc şi-mi bag piciorul până la şold. Dacă nu e – gen, cocalar cu bale la gură care face un compliment libidinos apoi la “mulţumesc”-ul tău începe să sugereze că şi tu trebuie să oferi ceva, sau presar de mâna a opta care are o rubrică de umplut, ia cu copy-paste un comunicat de presă al tău apoi îţi scoate ochii de parcă ar fi scris despre tine ditamai monografia care te-a făcut celebră, mi-l bag direct fără alte înflorituri.

Făcându-mi reproşuri cretine.

Exemplu: Ştiam de un vecin că mătuşă-sa are probleme de sănătate. Şi, că tot m-am întâlnit cu el pe scară, şi nu prea aveam ce discuta, pentru nu e cel mai ascuţit creion din cutie, l-am întrebat de politeţe cum se simte mătuşă-sa. Ăsta a simţit pe loc, în prostia lui mitocănească, că e cazul să se umfle maxim în pene şi să înceapă să ragă: “Că nu ştie aia să tacă din gură şi trebuie să ne ştie toată lumea problemele.” “Nu, bre”, l-am întrerupt. “Sincer mă doare-n pulă de problemele voastre, încercam doar să fiu politicoasă şi să mimez empatia. Tocmai mi-ai dat motivul perfect să n-o mai fac.”

Exemplu 2:

bou

Şi iată prilejul perfect să stipulez: nu-mi mai daţi mesaje private legate de postări publice. Oricum cei mai mulţi dintre voi vă întindeţi la pălăvrăgeală în privat de parcă eu n-aş avea altă treabă toată ziua decât să vă ascult pe voi. Nu mă interesează să aflu părerea voastră secretă şi să futem timp dedicat existenţei voastre. Există secţiunea comentarii, folosiţi-o cu încredere.

Încercând să-mi impui regulile tale, în orice alt loc decât un eventual advertorial plătit

Vrei să-mi dai indicaţii preţioase? Plăteşte un text pe acest blog şi o să-l scriu exact cum vrea muşchiul tău. În rest, eu scriu ca mine şi tu îţi ţii gura ca tine. Valabil pentru orice alt domeniu unde tu vii la mine, nu eu la tine.
Evident, când eu vin la alţii, eu sunt super politicoasă şi o lady. Pentru că sunt conştientă de faptul că eu sunt persoana care bate la uşă.
Nu uita: a bate la uşă nu e totuna cu a intra. Şi dacă baţi cu bocancul, a zis tata că nu suntem acasă!

Încercând să faci pe machomanul, când eu nu am sugerat nici o secundă că mă interesezi.

Ăştia-s puleţii ăia care ştiu că au o relaţie cu tine, chiar dacă tu nu ştii asta. Temă pe care am tot tratat-o. Vedeţi şi voi în urmă.

Încercând să-mi impui lista ta de nevoi şi, concomitent, ignorând-o senin pe a mea.

Cine îşi imaginează că m-a cumpărat cu trei lei la piaţa de vechituri e invitat respectuos să sugă pula. Cu esofagul.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. ralucahippie says:

    Apropo de mariajul Curutz- Poponete; matusa-mea a avut o colega de serviciu Covrig, maritata Gogoasa.

  2. Andrei says:

    Mariajul cui??? Dau dovada de incultura crasa daca intreb cine sunt personajele?

    • Lorena Lupu says:

      personajele sunt irelevante, comicul e în nume.

      • Andrei says:

        Am inteles asta, dar entitatiile astea chiar exista? Fiinteaza?

        • isi says:

          Salut.
          Exista, exista Curut si Poponete: am citit povestea asta pe undeva, candva.
          Cic-asa: ea si el se cunosc intr-un mod oarecare, fara sa aiba amici comuni si se prezinta unul altuia dupa numele mic.
          El evita un timp sa ii spuna numele de familie si sfarseste prin a se recomanda cu numele de fata al mamei, Vasile or sth. Trece anu’, cica sa se ia. Tipul isi ia inima-n dinti si povesteste, cum necum, justificandu-se ca Poponete este o specie de soarece de camp. Turns out ca fata, Curut pe numele de domnisoara, avea stramosi nemti al caror nume se scria Kurutz, dar Ceasca impusese ca numele straine sa se scrie mai pe romaneste, fara litere sturlubatice si, acolo unde se putea, sa fie si traduse.
          Pan’ la coada se casatoresc oamenii, iau amandoi numele ei scris cu grafia originala si traiesc fericiti pana la … stiti mai departe.

  3. hai-hui says:

    Si daca te intitulezi Usainchisa sau Roadefier (fosti vecini de cartier), cum dracu faci? 😀 Pe Usainchisa l-am cunoscut si e baiat/om f valabil…

    • ralucahippie says:

      Tot din auzite mai stiam si eu una:
      Unnene isi pusese eticheta pe usa de la apartament doar “Paul C.”. Il chema Celimba. Ceea ce n-ar fi fost asa de rau daca vecinii de palier n-ar fi fost familia Pasarica.

    • Andrei says:

      In loc de Roadefier citisem ‘Roadefinder’. Pe Usainchisa il stiu, e var cu Geamdeschis.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: