Cum să te comporţi cu un om nervos

Ideea acestui text mi-a fost dată, ieri, de un comentac care mă scosese fioros din sărite. Postasem o glumă. “Iubi, sunt frumoasă?” “Gen de vreo 20 de likeuri”.

Lumea normală râsese şi atât. Apoi intraseră câţiva inteligenţi care trăseseră bizar concluzia că aş fi eu genul care are nevoie de reassuring legat de propriul look şi începuseră să abereze: “Ba eşti frumoasă”.

E atât de insultător, de parcă ai posta un banc cu miliţieni şi te-ar întreba la care secţie lucrezi. E ca şi cum ai posta un banc cu olteni şi te-ar întreba ce mai face Amza Pellea. E ca şi cum ai posta un banc cu PSD şi te-ar întreba dacă îndrăzneşti să crezi.

Acum, nimerisem un flăcău care nu era nici el vreo lumină a raţiunii şi, speriat că mă enervasem de inepţiile lui, debita din ce în ce mai dezlânat şi fără urmă de sens, aşa că m-am prins că e mintal incapabil să-şi proceseze propria prostie şi l-am lăsat în plata domnului.

Dar situaţia este relativ comună. Tuturor ni se întâmplă să avem o secundă de brainfart, să nu gândim şi să emanăm ceva ce enervează un interlocutor în ultimul hal.

Hai să începem această discuţie de la premisa că n-am pornit cu triggăreala prin sat, că nu ne propunem să ofticăm un om, că avem bune intenţii, şi că zeul accidentelor nefericite ne-a făcut să puim involuntar o gogomănie, drept care avem un om nervos.

Ce facem, ce nu facem?

Păi iată.

1. Asumă-ţi paternitatea enervării.

Nimic nu e mai sinistru de enervant decât genul de bovină cornută care îşi declină instant orice legătură cu iritarea ta izvorâtă vizibil din ce spune el / ea, şi începe: Îmi pare rău că ai avut o zi grea / Se pare că ai nevoie de o vacanţă / Eşti supy, fata? etc.
Astea au darul de a amplifica instant cu 10.000 furia interlocutorului, iar dacă iniţial aveai pe cineva vag nemulţumit, cu întrebări şi afirnaţii din astea îţi asiguri că morţii mamei tale vor defila patriotic sub Arcul de Triumf, şi nici măcar nu e 1 decembrie.
Nu poţi emana bullshit de acest calibru, apoi să pretinzi să fii privit ca o fiinţă umană. Tu ştii că tu l-ai enervat pe omul. Omul ştie că eşti un mârlan care îl face pe altul responsabil de propria mârlănie.
E contextul în care se rup relaţii.

Ce să faci în schimb?
“Explică-mi, te rog, ce anume te-a supărat”. Şi asculţi. Asculţi şi cauţi să înţelegi logic.
Posibil, anumite motive de supărare ale altora ţi se vor părea tâmpenii cât casa. Exemplu: aveam o prietenă care se supăra când nu voiam să ies în oraş. De parcă eram legate una de alta sau ceva. Mie întotdeauna mi s-a părut că leisure este facultativ, iar dacă mie mi-e mai relaxant să-mi toarcă Pulică în poală la a nu ştiu câta redare a lui Velvet Goldmine, cu un pahar de rioja în mână, more power to me.
I-am ascultat reproşurile: “nu ţii cont de plăcerea altora”, apoi i-am explicat. “Honey, în freelancing ţii cont uneori 18 ore pe zi de plăcerea altora. Când ai şi blog, make that 25. Măcar în timpul meu liber, vreau să nu-mi dicteze nimeni altcineva ce plăceri ar trebui să simt.”
În fine, şi-a găsit o altă BFF cu care să bântuie cârciumi, iar eu mi-am mai cumpărat o sticlă de rioja. Acum suntem on friendly terms.

Unii oameni pur şi simplu au nevoie să stea limbă-n limbă cu prietenii lor toată ziua. Alţii se văd la jumătate de an şi continuă exact de unde rămăseseră. Niciuna dintre variante nu e greşită, e în funcţie de felul tău de a fi.

2. Nu încerca foarte tare să schimbi vorba.

În general bărbaţii au tactica asta, în ideea infantilă că dacă brusc vorbim despre mersul trenurilor, e ca şi cum rahatul X nu s-ar fi întâmplat. E o reminiscenţă din copilărie: dacă jucăm cu toată convingerea cowboy-ii şi indienii, brusc ne vom trezi în vestul sălbatic.
Asta poate funcţiona cu o femeie care e pe ciclu şi o doare burta, cu un tovarăş care a primit o amendă în trafic sau cu cineva în disconfort minor.
Dar când o persoană este furioasă pe tine de ticăie, e, fără să-ţi dai seama, un mod de a-i comunica faptul că-ţi bagi p***la în supărarea ei. Rezultatul: persoana devine şi mai furioasă.

Ce să faci în schimb?

Citeşte la punctul 1.

3. Nu căuta să jigneşti persoana pentru sentimentele ei.

“Eşti nebună / isterică / paranoică / drogată / beată / drogată şi beată / pastilată / drogată, beată ŞI pastilată / curvă / curvă nebună, isterică, paranoică, drogată, beată şi pastilată.”

Faza e aşa. Chiar şi cea mai nebună curvă isterică, paranoică, drogată, beată şi pastilată e chill până când o înfurie ceva. Nimeni nu face spume doar aşa, de dragul de a le face. Şi jignirile nu fac decât să tensioneze situaţia.

Dar, Lorena, dacă într-adevăr mă atacă pentru o nimica toată?

Aici, “nimica toată” e negociabil. One man’s nimica toată is another man’s treasure, cum zice proverbul. Dacă în mod frecvent motivele de furie ale unuia dintre voi sunt nimicurile celuilalt, e semn că a sosit momentul să o luaţi pe poteci şerpuitoare, spre zări opuse.

Dar tu jigneşti zilnic pe câte unul.

Sigur. Dar când jignesc, a) ăla m-a jignit primul, coroborat cu b) e semn că ăla va lua block pe raza următoarelor trei replici. Când mă vezi jignind pe cineva, suflecă-ţi nările şi vei simţi mirosul inconfundabil de poduri arse definitiv și irevocabil.

Dacă tu vrei continuarea relaţiei, nu recomand tratamentul pe care îl aplic eu idioţilor pe care îi consider nedemni de orice minut pierdut în continuare.

4. Nu pretinde să-i treacă imediat.

O altă fostă prietenă făcea următoarele: trântea câte o gafă, iar când i-o reproşeam, îşi cerea scuze şi începea insistent: “Suntem ok? Ţi-a trecut, da?”

Această aşteptare, ca omului să-i treacă la ordin, e la fel de absurdă, ca şi cum ai pretinde să cadă în cap, să-i apară un cucui cât o gulie, iar ăla să-i treacă la ordin.
Sentimentele, exact ca musculatura, oasele şi articulaţiile, au nevoie de timp, să se vindece.
Nu suntem roboţi.
Ia exact un pas strâmb să-ţi rupi piciorul, şi câteva luni de ghips şi cârje, să ţi-l vindeci.

Ce să faci în schimb?

Depinde de om. Unii au nevoie de lăsare în pace, să le treacă. Alţii de căinţă vizibilă. Cunoaşte-l şi tu mai bine pe om şi vezi ce preferă.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.