Context:
După ce acum câteva luni ne povestea cum Alain Delon a fost un actor mediocru, noroc că a fost frumos, Cristian Tudor Popescu are o nouă problemă cu un bărbat care îl eclipsează fizic din toate punctele de vedere: înotătorul David Popovici.
Remarcăm că CTP nu se ia niciodată de burtoși, fălcoși și ciumpalaci? Obiectul criticii lui sunt veșnic bărbații cu ochi irezistibil de albaștri și trăsături sculptate în marmură, care îi amintesc de tot ce l-a văduvit natura.
De această dată, CTP are cu David faptul că tânărul sportiv și-a cumpărat mașină. Din banii cui? Din ai lui personali? Și evident, ca orice puști dornic să epateze, și-a luat o piesă de piesă, de 120.000 de euro, exact cum am fi făcut și noi la vârsta lui, dacă am fi avut banii.
Și unde n-a început CTP o pisălogeală de-aia agasantă și profund antipatică de babă la menopauză, cu valori, micime de idealuri, capitalism, încă niște valori, importanța de a fi model în societate și restul clișeelor de babă la menopauză care, cu un picior în groapă, a descoperit brusc efemeritatea plăcerilor lumești și nemurirea sufletului.
Evident, toți gigeii cu disfuncții erectile i s-au alăturat în cor, pentru că și lor David Popovici le amintește de tot ce nu le-a dat natura: atractivitate fizică, inteligență și bani. Cred că vorbesc în numele tuturor femeilor din România când spun: singurul meu regret legat de David Popovici e că n-am o vârstă compatibilă cu a lui, că aș vrea să mă plimbe cu mașina aia pe cărări neumblate și să povestim despre plăceri lumești până a doua zi dimineața.
Hai să ne înțelegem: David Popovici nu îți datorează nimic. Nu ai făcut cu el antrenamentele acelea epuizante, ore în șir. Nu ai renunțat la distracții și la cupcakes, să menții greutatea ideală. Nu ai renunțat la duminici și netflixuri, chiar în zilele când te durea spatele și nu ai chef, să tragi de tine. Nu ai investit parte în parte efortul, oboseala, stresul, anxietatea, suprasolicitarea și restul lucrurilor care se înțeleg de la sine când vine vorba de o viață de sportiv de performanță.
Prin urmare, sunt banii LUI, nu ai voștri, și are zero motive să ți se justifice ce mașină își cumpără. Nu trebuie să-ți placă ție mașina lui. Nu are de ce să țină cont de valorile tale când își cumpără mașină și, mai presus de toate, nu îți datorează să se comporte cum crezi tu că se comportă un model în societate. Nu e răspunsul lui Dumnezeu la nevoile și frustrările tale, e doar un băiat de 20 de ani care se bucură de roadele propriei munci. Iar idioți ca tine îi strică plăcerea.
Faptul că David are acele performanțe nu îl transformă brusc din punct de vedere mintal în moș de 70 de ani. Nevoile lui rămân acelea ale unui tânăr, dornic să se distreze și să trăiască viața din plin. Pretenția voastră să se alinieze la valorile voastre bășite și demagogice, insuflate în primul rând de disfuncțiile fizice, e ridicolă. La bătrânețe, toate c**ele descoperă biserica, toți alcoolicii sobrietatea și toți CTP-ii, austeritatea.
Și voi încheia acest rant cu o remarcă a ipocriziei opiniei publice.
Când un sportiv, un actor, un muzician face o achiziție excentrică sau participă la un proiect controversat, toți îi sar în cap să-l frece la icre cum trebuie el să fie model în societate și să inspire. Când același sportiv, actor, muzician exprimă o opinie politică, vin toate țațele să-l trimită să-și vadă de scena lui sau de sala lui de antrenamente.
Which is it, b*tch? Să te inspir sau să-mi văd de ale mele? Că dacă-mi văd de ale mele, scoate râtul din bugetul meu lunar. Iar dacă vrei să te inspir, atunci da, îți asumi că te inspir când vreau eu, nu doar când vrei tu.
Anyway, David Popovici a muncit singur pentru medaliile lui, și nu datorează nimic nimănui. Și cât timp nu își cumpără mașinile pe banii voștri, nu sunteți în comisia de aprobare a opțiunilor lui de shopper. Vedeți-vă de Colebilul și de Trifermentul vostru.
***
Cafeaua de la tine mă ferește să ajung CTP la bătrânețe. 😀
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Mi-am mai permis eu să fiu în dezacord cu dumneavoastră, pe Facebook, chiar pe tema atacului CTP la Alain Delon – a fost chiar primul meu contact. Și atunci, ca și acum, cred că interpretați greșit opinia argumentată a lui CTP drept un atac. Și atunci, ca și acum, transformați o discuție despre valori morale într-o discuție despre altceva (atunci, despre valoarea actorului Delon, acum, despre investițiile financiare ale lui David Popovici). Despre David Popovici CTP a vorbit și a scris de nenumărate ori laudativ, și nu neapărat despre performanțele lui sportive, cât mai ales despre inteligența, curajul și bunul-simț absolut excepționale pe care le-a demonstrat acesta în comportamentul public. El a devenit un reper moral, iar CTP nu numai că a recunoscut, dar a și contribuit la asta. În cazul de față CTP amendează (cu mare regret în suflet), exprimarea nefericită a lui David Popovici cu “visul Porsche”. Problema nu e că și l-a dorit și că și l-a luat, ci că poate induce colegilor de generație că ăsta ar putea fi un obiectiv în viață – ceea ce, evident, nu este cazul la David.
Apoi, și atunci, ca și acum, vă scapă în argumentație informații false. Atunci spuneați despre eutanasierea lui Lobo că a fost cerută de Delon după AVC, când de fapt a fost înainte. Acum spuneți că CTP atacă doar bărbații frumoși, ceea ce e o aiureală – “Guzganul rozaliu” (Hrebenciuc) sau “Varanul” (Voiculescu) numai frumuseți nu sunt, ca să exemplific doar cu cele mai cunoscute.
Și, cu toată simpatia, nu cred că vă face cinste să vă legați de aspectul omului într-o dezbatere de idei. Seamănă cam mult cu mizeriile pe care le varsă la adresa dumneavoastră gigeii de pe Facebook, și sigur sunteți la alt nivel.
Care e problema cu “visul Porsche”? Toți tinerii visează lucruri frumoase și costisitoare la vârsta aceea – excepțiile sunt foarte puține.
Spre deosebire de 99,(9)% din tinerii lumii (toate țările împreună), David Popovici a reușit să-și realizeze visul. Cu muncă și eforturi colosale.
În plus, David Popovici e implicat într-o mulțime de proiecte sociale și caritative, nu e ca și când nu ar face nimic pentru cei aflați în nevoie.
Și ultimul punct: d-voastră vă dați cea mai mare parte din bani pentru acțiuni caritative? Dacă da, sunteți o excepție, fiindcă majoritatea oamenilor dau din ceea ce consideră ca surplus, nu din ceea ce le este strict necesar. Și eu donez și particip la diferite acțiuni, dar dau o mică parte din venituri – cât consider că pot oferi fără să îmi afecteze stilul de viață (care e normal, nu luxos). Încerc să economisesc cât pot și din când în când îmi fac și plăcere. De exemplu, un parfum la 120 de euro. Am neapărată nevoie de el? Nu
Aș fi putut să cumpăr ceva mai ieftin și să dau restul banilor unei cauze umanitare? Dar n-am procedat așa, fiindcă am vrut să-mi fac mie plăcere, în primul rând.
Concluzia: să nu fim ipocriți.
Exact. Nu am avut răbdare să tratez cu duhul blândeții această avalanșă de ipocrizie și îți mulțumesc că ai făcut-o tu pentru mine.
@ Mariana Reduc răspunsul meu la esență: “Problema nu e că și l-a dorit și că și l-a luat, ci că poate induce colegilor de generație că ăsta ar putea fi un obiectiv în viață.” Nici răspunsul meu, nici articolul lui CTP nu are legătură cu investiții, caritate, bucurii firești. Care e ipocrizia?
Chiar acolo e. În faptul că ne așteptăm să vină niște figuri cu autoritate, persoane publice, să ne educe, să ne putem uita la ei ca să învățăm cum trebuie să ne purtăm. Și tot ce fac să fie model, dar așa cum înțelegem noi modelul. Cine consideră că nu e bine să-ți dorești mașini scumpe e nemulțumit că persoana publică X că și-a cumpărat mașină scumpă. Cine n-are o problemă cu doritul de mașini scumpe, dar e de părere că nu e bine să-ți vopsești părul în culori vii, de exemplu, e nemulțumită că persoana publică Y și-a vopsit părul în roz. Eventual mai vine altcineva, care nu e deranjat de părul în culori fistichii, dar nu e de acord cu mâncatul de junk food, și se supără că persoana publică Z s-a declarat înnebunită de McDonald’s.
E datoria fiecăruia să și-i educe pe ai lui – frați, copii, chiar și părinți, fiindcă merge și în sens invers. Nu să ne agățăm speranțele și valorile morale de câte o personalitate și să pretindem că e de datoria ei, fiindcă e personalitate, să se comporte după codul moral pe care îl considerăm noi corect (nu după al vecinului, care poate diferă în detalii), fiindcă altfel riscă să corupă minți fragede.
Și generația mea a crescut cu niște „modele” din viața publică de o valoare morală mai mult decât îndoielnică. A fost treaba celor apropiați să ne învețe să alegem ce e bun din ce vedem.
Noroc că nu stabilești tu ce îmi face mie cinste și ce nu.
Perfect spus! Baiatul asta a muncit enorm sa castige niste medalii, care i-au adus bani si bravo lui! Incercati sa va treziti la 5 dimineata timp de o luna sa faceti ture de bazin, apoi comentati. Pai sa vezi, ca uite ca…Jap! Comentariu respins, n-ai facut turele, next! N-ar mai fi niciun comentariu.
Si confirm, daca aveam 18 ani sau pe acolo, si eu as fi vrut sa ma plimbe in Porche-ul ala. Nu ca Porche, putea sa fie si o rabla, ci ca David, frumos, inteligent si educat.
Despre asta e vorba, mulțumesc.
Sunt un bou idiot și semnalizez.
Sunt prea prost să înțeleg ideea simplă „nu sunt banii mei, prin urmare nu mă fute grija.”
Sunt un căcat irelevant și singura mea relevanță e să guiț mizerii toxice.
Sunt un căcat zgârcit și fac crize de zgârcenie și la banii altora.
Sunt un căcat care consumă inutil oxigenul, prin urmare, mă doare faptul că alții fac ceva cu viața lor.
Here, fixed it.
Eu visez la ziua cand o sa il intrebe cineva pe CTP: Dar domnule lider moral al natiunii, cand in anii 90 ati coordonat echipe de jurnalisti de investigatie care erau in acelasi timp si agenti de vanzari de publicitate oare acest lucru a generat situatii de incompatibilitate morala ? Oare cand un jurnalist de investigatie care avea salariul de 70-100 de dolari (care intarzia cu 2-3 luni ca na) gasea o smena, ii trecea prin cap sa ii propuna coruptului respectiv ceva reclama in ziarul adevarul ? Ca sa amane un pic articolul ? Si sa isi ia comisionul de vanzare de publicitate care era de 5-6-7 ori mai mare decat salariul ? Si comisionul intra la timp, ca daca poti sa iti bati joc de ziaristi, de agenti de vanzari nu, ca nu mai merge treaba.