De ce gratuitatea trenului pentru studenți mi se pare greşită

Zilele astea, sunt un biet om bolnav redus la tăcere. Ăăăh, repaus vocal. Dacă am nevoie de ceva de la magazin, salut vânzătoarea cu un gest din cap, îmi scanează produsele de pe bandă, le adun şi la final scot cardul, ea porneşte POS-ul, plătesc, o mai salut cu un gest din cap şi mă car naibii. E un exerciţiu de viaţă interesant. Cum trăim fără cuvinte.

Şi, cum stăteam eu aşa, mucles, la coadă, cu un coş plin de lămâi, miere, cafea şi desigur vin roşu, în spatele meu se înfiripă următoarea conversaţie între doi reprezentanţi ai sexului tare.

-Păi, du-te şi viziteaz-o.

-Cum, mă? Să plătesc bani pe tren, să ajung acolo numai să mă cert cu ea?

-A, tu plăteşti bani pe tren.

-Da, bă, nu ştii că am dat licenţa, gata.

-Pff, nasol.

Şi atunci m-a izbit că mentalitatea asta de misecuvenism şi de câştigător absolut la belciuge vine din gratuităţi. Cu cât omul primeşte mai multe gratuităţi, cu atât noţiunea de a plăti o să i se pară mai bizară şi mai ruptă din SF & F.

Pe când cronicăream Game of Thrones, mă tot mesengereau privat diverşi cu: Dă şi mie link la episod.

-hbogo.ro.

-Hai, bă, Lorena, de ce eşti mârlancă?

-hbogo.ro, în plm, începeam eu să mă enervez. Unde e mârlănia?

-A, tu plăteşti? mă întrebau ei pe un ton total dezamăgit, de parcă tocmai mă văzuseră făcând reclamă la videochat sau ceva. 😀

-Trei euro pe lună, eşti serios? mă enervam şi eu. Echivalentul unei beri în oraş??

-Da, da, ok.

Românul are o oroare absolută de ideea de a da bani din buzunar. Şi nu mă refer doar la omul lipsit de mijloace materiale. Mulţi dintre ăia care mă întrebau de unde fur GOT aveau poze la profil cu haine de firmă, etalau telefoane scumpe, dădeau check-in în cârciumi mişto.

Multe firme cu super bugete au încercat să-mi extragă advertoriale gratuite. Şi aici nu mă refer la cazul când tu m-ai tot sponsorizat şi atunci îţi returnez favoarea şi te promovez şi eu, DIN PROPRIE INIŢIATIVĂ. Mă refer la oameni care nu mă cunoşteau, dar îmi pretindeau favoruri cu seninătate.

Dat fiind că genul ăsta de scârţăneală e specificul nostru ca naţie, un mod de a-l extirpa este să practici reduceri, discounts, promoţii, dar NICIODATĂ mocangeli.

Ca puştii ăştia din spatele meu – se obişnuiesc cu ele şi ideea de a plăti bilet de tren o să li se pară de-a dreptul o elucubraţie.

*

Când eram eu studentă, aveai reducere de 50% la tren. Îţi întorcea sume consistente înapoi în buzunar; dar totodată, te educa să vezi transportul ca pe un serviciu care trebuie remunerat. Cu reducerile astea, am avut o studenţie superbă, am fost la TIFF, la festivalul de teatru de la Sibiu, la Craiova, la Sighişoara medievală, la Stufstock şi peste tot unde înjghebau unii un festival.

Am plătit trenul, sau m-am mai lipit la întoarcere în maşinile unora şi altora. Asta m-a determinat să fiu un plătitor corect până-n ziua de azi.

*

Şi nu e numai vorba de mentalitatea agasantă de mocalău şi de misecuvenist care vine la pachet cu ploaia de freebies. Mai e şi risipa.

Anul trecut, de câte ori aveam de făcut o călătorie prin ţară, vara, primeam la casa de bilete răspunsul standard:

-Nu sunt locuri, vreţi în picioare?

-Iar studenţii?

-Da. E trenul plin de călătorii gratuite.

-OK. Dar am venit acum patru zile pe “nu sunt locuri, staţi în picioare” şi am stat ca o regină într-un compartiment gol.

-Păi, da, domnişoară. Ei rezervă locuri azi, să plece la mare. Apoi să zicem că li se face lene, sau bagă un Netflix, sau un joc, nu mai pleacă azi, sună să rezerve mâine şi tot aşa.

-Pffff, pufăi eu lung.

Când biletul de tren se plătea, n-o ardeai răzgândac pe propriii tăi bani. Odată cumpărat la agenţie, biletul era chezăşia că la ora X tu o să fii în gară, cu geamantanele în braţe, gata să pleci unde plănuiai.

Şi pentru că tu ocupai o singură călătorie, cea pe care o plăteai, şi pe care o şi foloseai, nu erau sute de rezervări fantomă care să ţină trenurile goale şi să nu permită călătorului adult, lipsit de proptele sociale, şansa de a-şi rezerva şi plăti locul din vagon.

În ultima vreme, mereu, mereu, când te ia o piroteală plăcută şi dai să adormi lin, legănată uniform de tren, apare câte cineva:

-Locul 46 e sigur al dumneavoastră?

NU ÎN PLM. AŞ FI VRUT SĂ FIE, DAR NU MAI ERAU SCRIPTIC LOCURI.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Bear says:

    Amen, sister. Idem și cu cărțile: „are careva un pedefeu cu cutare chestie”? Pe ăștia îi bag scurt în pizda mamii lor.

  2. Alex says:

    Foarte corect, again. Si as adauga ca nu e vorba doar de misecuvenism ci si de responsabilizare. Contraexemplu olandez: copiii trebuie sa plateasca transportul in comun de la varsta de 4 ani. Redus 50% dar nu gratuit. Mai mult, lipsa de la scoala fara motivatie si aprobarea scolii duce la amenda de 100 euro/zi. Nu te lasa sa te sui in avion in timpul anului scolar fara scrisoare de la scoala. Si mi se pare foarte corect. Eu stat iti subventionez scoala. Construiesc cladiri, asigur curent, apa, caldura, platesc profesori, pentru tine elev. Responsabilitatea ta este sa te duci la scoala. Rezultatul: copilul meu ma intreaba daca sigur trebuie sa stea acasa cand e bolnav, pentru ca el are scoala.

  3. Lorena Lupu says:

    amin.

  4. Morbo says:

    E bine sa stimulezi oamenii sa meargă cu cel mai puțin poluant mijloc de transport poluant, dar la situația în care e CFR, e bine sa câștige și compania niște bani. Cu 50% ai stimula mai putini decât cu gratuitate, dar măcar ai câștiga ceva. Și pana la urma îți aduci mai aproape ziua în care reușești să-ți pui la punct infrastructura, pt călătorii la o viteza mai mare decât limita de pe autostrada. Și atunci o sa mai stimulezi încă pe mulți alții sa ia trenul.

  5. zirzabella says:

    Ai perfecta dreptate. Ii vad pe saracii studenti cu aifoanele si aipedurile si mecbucurile, dar cu bilete gratuite, ca nu-si permit nici 50%… Sa se dea bilet gratuit la nevoiasi, nu la pruncii mamii care se dau cu snowboardul in Austria iarna si sparg mai multe salarii la Untold vara, dar n-au lucrat o zi din viata.

  6. Laura says:

    Super on point. Un alt exemplu in care esti obligat sa constientizezi valoarea serviciilor de care beneficiezi: asigurarea medicala la stat vs. asigurarea medicala privata (cel putin unele versiuni ale ei). In Elvetia, unde locuiesc acum, iti faci asigurare medicala privata, iar cand te duci la medic iti platesti singur costurile, apoi trimiti chitanta la asigurator si el iti ramburseaza banii (conform contractului pe care l-ai semnat cu ei). Pare mare overhead-ul, dar mi se pare o tehnica foarte buna ca sa constientizezi care sunt costurile serviciilor de care beneficiezi, ca sa nu ajungi ca mosuletul de care vorbeai de curand, caruia i se parea aberant sa plateasca 500 lei pentru niste investigatii medicale. Daca toata viata ai primit totul “moca” in sistemul medical, normal ca ajungi sa n-ai habar despre adevarata valoare a acelor beneficii. Sigur, nu e chiar moca, pentru ca o parte din salariul tau lunar se duce pe asigurarea medicala, dar efectul e cel mentionat. Plus ca atunci cand trebuie sa platesti suma up front din buzunarul tau, parca nu iti vine sa te duci la doctor doar pentru ca te jeneaza degetul mic de la piciorul stang.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger