Am tot primit mailuri în Poșta redacției de la diverse fete. Toate vin cu aceeași chestie. Dragă Lorena, de ce nu găsesc pe cineva? De ce mă tratează ăia nasol? Cum fac să nu mă mai trateze nasol?
Cred că problema e pusă extrem de greșit, și vine din mentalitatea românească tradițională ineptă, care tratează femeia ca pe o marfă care trebuie vândută – “să te ia şi pe tine cineva” până la data de expirare X. În trecut, era crunt. Data de expirare era până în 20 de ani. Deci, nici nu apucai să trăieşti, să te defineşti ca persoană, să-ţi dai seama cine eşti şi care e misiunea ta pe pământ. Acum, har Domnului, data de expirare s-a extins până în jur de 30 – 35, dar mentalitatea e greşită în continuare.
Realitatea, fetele mele, e că nu există o dată de expirare.
“Dar, Lorena, după 30, sau 40, sau whatever, n-o să mai vrea nimeni să mă f***!!”
Aşa, şi? Măcar vei scăpa de arsenalul de gherţoieli, grosolănii, joculeţe imbecile, manevre jenante şi infantilisme tembele cu care gigeii tratează femeile pe care vor să le f***. Întotdeauna m-a enervat vorba aia cu “Lasă, că îmbătrâneşti tu şi nici vântul nu-ţi va ridica fusta!” Ce bine, în plm!! Nu e cazul să-mi ridice nimeni fusta, e un obicei de bădărani infecţi, şi taman de aceea prefer să port pantaloni. Pentru că EU aleg când şi pentru cine mi-i scot, nu orice scursură a societăţii suficient de necioplită încât să creadă că e normal să ridici fustele femeilor.
Mbun. Revenind. Educaţia ineptă tradiţională v-a educat că sunteţi o marfă, şi că validarea voastră vine dacă “vă ia şi pe voi cineva”. Şi dacă cineva nu e dispus să vă ia, sau foloseşte Tinder doar pentru a căuta ceva de coţăit fără efort, sau whatever, suferiţi ca nişte fraiere.
Realitatea e că, cu cât te înjoseşti mai mult “să te ia şi pe tine cineva”, cu atât vei fi tratată mai prost, pentru că, dacă merge şi aşa, de ce să-şi bată capul? Dacă o marfă costă la magazin 5 lei, nimeni nu va spune “Uite aici încă 10 din bunătatea inimii mele”.
Şi atunci?
Şi atunci, în loc să vrei “să te ia şi pe tine cineva”, mai bine întreabă-te “Merită acest cineva timpul şi investiţia mea?”
Nu mai căuta “pe unul”, “care o fi, numai să fie”, ci caută persoana CEA MAI POTRIVITĂ PENTRU TINE, CU VALORI ADECVATE ŢIE. Persoana care SĂ MERITE.
Şi atunci, treaba se simplifică.
Ţi-a arătat Gigel că e neserios?
Ar trebui să-i mulţumeşti că a făcut-o acum şi nu te-a lăsat singură cu trei copii şi un credit ipotecar la casă.
Ţi-a arătat că e un gherţoi infect?
Aşijderea.
Ţi-a arătat că nu te poţi baza pe el cu nimic?
Idem.
Ţi-a arătat că e un consum inutil de biomasă?
Ibidem.
Bucură-te dacă toţi proştii pământului îţi arată că sunt proştii pământului înainte să te apuci să-ţi dăruieşti timpul, energia şi dragostea.
ÎŢI FAC UN SERVICIU.
“Ce fac să mă iubească ăla?”
Dacă era să te iubească ăla, te iubea deja. Şi dacă nu te iubeşte, move the f*** on. Apreciază că şi-a dat arama pe faţă din prima, nu când deja ţi-ai întors viaţa cu c** în sus şi ai renunţat la diverse chestii să fii cu el.
Remember: în povestea ta, eroul principal eşti tu. Tot efortul ăla, cum să mă iubească Gigel, Fănel, Costel, îţi diminuează din ceea ce ar trebui să conteze cu adevărat: INVESTIŢIA TA ÎN TINE.
Ce ai făcut pentru tine însăţi în ultima vreme, în tot timpul pe care l-ai petrecut perpelindu-te că Gigel, Fănel şi Costel nu corespundeau?
Nu corespund? Foarte bine că ţi-au arătat repede. Măcar ştii. Thank you, next!
Am o temă pentru voi, în Poşta redacţiei. Să ne oprim din mailuri despre cum nu ne iubeşte gogu, şi să începem să povestim cum l-am depăşit cu succes pe gogu. Merci anticipat.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
***
Am 40 de ani, încă mă freacă lumea la creieri “să am și eu pe cineva”. Acu’, înainte de Paște, mi s-a citat de la bunica “cum o fi, dar de sărbători am prostul meu”.
Eu le răspund că nu vreau musai să fiu singură, dar nici nu vreau pe unul, doar așa, ca să fie.
Ideea pe care o expun “vreau pe unul cu care să simt că mi-e mai bine cu el, decât îmi e singură, și de asemenea, lui îi e mai bine cu mine, decât îi e singur” e încă șocantă pt multe (inclusiv femei încă tinere, chiar mai tinere ca mine).
Tu esti exceptia, nu regula. Adevarul e ca multe femei singure, dupa 30-35 de ani, incep sa fie tot mai ciufute si mai amare cu trecerea timpului. Sunt pline de acreala, sictir, frustrari, blazare, resemnare si diverse dezechilibre. Pretentiile cresc odată cu varsta, iar bazinul de persoane oarecum compatibile scade vazand cu ochii. Cum zicea Chris Rock – ”women understand women and they hate each other”. Femeile la care ma refer sunt intransigente atat cu suratele lor, cat si cu barbatii, efectiv emana toxicitate, iar restul lumii le evita din rasputeri.
Cea mai toxică femeie e un pui mic comparativ cu câtă ticăloșie zace în unii gigei. Iar femeile nu se urăsc. Proastele nesigure se urăsc.
“Dar, Lorena, după 30, sau 40, sau whatever, n-o să mai vrea nimeni să mă f***!!” – astia care zic asa habar n-au ce combinatii fac astia de peste 50-60 de ani, ma uit si ma minunez in ce hal flirteaza unii cu altii, nici in facultate nu vedeam asa vrajeli. De parca au fost tinuti in chingi pe vremea lui ceasca si acum isi scot parleala.
Iar faza cu femeile acre @ Nicu…se pare ca nu ai vazut femei in casnicii nefericite, sa le vezi pe alea cat de acre sunt.
Daaaa. Noi, fetele singure, nu acumulăm nici zece la sută din frustrarea, furia și neputința celor care sunt legate de un bărbat care le abuzează sau le neglijează zilnic, în timp ce ele au de muncit tot zilnic, să-l slugărească.
@Ratacind pe net, ăia de 50-60 chiar au fost ținuți în chingi.
Și-au petrecut anii 20 (ai lor, nu ai secolului) cu spectrul unei sarcini nedorite ca sabia lui Damocles deasupra capului și cu gura lumii forfecându-i și pe față și pe spate (ca femeie, era indicat,dar nu absolut obligatoriu (în unele medii),să te măriți cu primul care te f…, dar dacă nu te măritai nici cu al doilea, din “curvă” nu te mai scotea satul.
Apoi s-au măritat/însurat devreme și dacă au nimerit prost, n-au avut curaj să divorțeze, unii chiar la presiunea părinților “cum să ne vorbească satul”. Valabil și pt bărbați și pt femei.
Azi, la 50-60, au scăpat de spectrul sarcinii, le-au mai murit părinții, le-au crescut copiii sau doar au învățat să-i doară la patină de gura lumii și sunt în sfârșit liberi să facă ce vor.
Răspuns: Da, sunt curvă, şi mândră de asta. Altă întrebare.
Eu sunt dintr-o familie unde presiunea a fost zero. Sunt barbat, dar e clar ca sunt destule exemple unde si noi suntem batuti la cap de parinti. O fi noroc pt mine ca bunicii din partea mamei au divortat in anii ’50 (nenoroc pt ei ca s-a ajuns la asta si apoi la greutati financiare pt bunica, dar totusi noroc ca nu au ramas inchistati in atmosfera aia, casatoria a durat vreo 8 ani), iar bunicii din partea tatalui s-au casatorit undeva la 28 ani(bunica) si 35 (bunicul) – asta la sfarsitul anilor ’30. Apoi parintii s-au casatorit la 33 ani (mama) si 41 (tata). Deci familie moderna de generatii. Si strabunicii erau 75% oraseni. Cand o sa treaca peste toti romanii numarul asta de generatii “moderne” , lucrurile se vor schimba.