Despre insensibilitate socială

Salut, eu sunt Lorena Lupu, și în caz că mă întrebați ce mai fac, iată. Pe scurt, bine. Pe lung: mă confrunt pe internet cu un val de nostalgici ai lui Ceaușescu. Toți repetând aceeași poezioară scârboasă, toxică, detestabilă, care mă face să visez la mai vechea mea glumă, aplicația Bocancul Virtual™. Când tastezi o minciună ticăloasă și insultătoare pentru inteligența interlocutorului, se desprinde un bocanc virtual din ecran, dar cu cuie reale în talpă, și îți rade cu sete una peste mecla scârboasă de gunoi odios și bătubil cu capul de bordură.

Și sunt două clișee care mă fac să frec toate lămpile din cale, poate-poate apare djinnul lui Aladdin să-mi împlinească dorința cu Bocancul Virtual™.

Prima e „n-ai trăit atunci, de unde știi”.

Degeaba există mărturii scrise cu duiumul, degeaba există sute de mii de fotografii, materiale filmate, interviuri, ce vrei și ce nu vrei. „N-ai trăit atunci, de unde știi”.

Știu pentru că pot întreba, are cine să-mi povestească, am bătrâni în familie, ca toată lumea, cunosc mii de bătrâni, și de la oraș, și de la sat, și de la capitală, pot citi, mă pot documenta. Și am empatie, să mă transpun.

Cu „n-ai trăit atunci, de unde știi” poți nega orice oroare a istoriei, orice perioadă de exploatare și abuz, orice genocid, orice război. „N-ai trăit atunci, de unde știi?” Poți nega chiar istoria ca știință. Ceea ce e un paradox, pentru că tot fanii lui „N-ai trăit atunci, de unde știi” sunt fierți pe istorie. Dar o istorie idealizată, placată cu aur, ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu, unde toți bărbații falnici din trecut erau Ilarion Ciobanu și Colea Răutu, vorbeau rar și apăsat, retezau zece turci dintr-o lovitură, și când se uitau pe sub sprâncene la una, rămânea aia gravidă cu tripleți. Nici nu trebuiau să dea cingătoarea jos, ceea ce oricum nu ți-ai fi dorit, de la miros.

Și dacă încerci să le combați tu lor istoria asta mitizată și augmentată cu „N-ai trăit atunci, de unde știi”, îi cuprind brusc pandaliile, de zici că sunt Piedone vizitând Mega Image Lujerului sau Șoșoacă într-o marți. ”Trădător nenorocit de țară, tu faci de rușine condiția de român.”

Dau block pentru sănătatea mea mintală, că dacă mă apuc să-mi bag pwlili în morții lor, mă pomenesc iar cu restricții de câte 30 de zile de la Facebook și nu merită după ce am muncit să cresc pagina la 114.000 urmăritori.

Da, boule și vaco, știința asta care se numește istorie se bazează fix pe studiul vremurilor din care n-ai trăit. Altfel nu exista. Și pentru că există posibilitate de documentare a trecutului, în scris, în înregistrări, filmări, fotografii, cioburi, hârburi, ruine, PUTEM AFLA CUM E ÎN VREMURI ÎN CARE N-AM TRĂIT.

Fie ca o p*lă deosebit de viguroasă și de dârză să-ți pocnească repetat omușorul până când vomiți cu jeturi, așa cum vomit eu când o citesc pe asta cu „N-ai trăit atunci”.

A doua e aia cu „Familia mea a avut de toate acasă”.

OK, deci tac-tu a fost secretarul de partid în comuna Gheboaia. Prin urmare, când 99% din popor primea cinci ouă pe lună pe cartelă și stătea 4 ore la coadă pentru ele, și se terminau exact cu doi inși înaintea lui, tu făceai baie în albușuri de ouă.

Și asta, în mintea ta, îți dă dreptul să negi experiența a restului de 99%.

Păi fie ca o sută de p*le deosebit de viguroase și dârze etc. să etc. și etc., că asta e chiar mai ticăloasă și mai infectă decât prima.

Să ne imaginăm un milionar contemporan. Să zicem Codin Maticiuc, că tot mă freacă lingăii lui la icre că am făcut mișto de profunda cugetare „Justin Timberlake e un organ de reproducere feminin.”

Să zicem că merge Codin la orice podcast vreți voi și enunță: ”În România nu e sărăcie, pentru că eu am de toate”.

În minutul imediat următor, sute de mii de supărați l-ar desființa de pe internet cu totul.

Și totuși, tolerăm să vină bitongii de securiști să ne spună că „Pe vremea lui Ceaușescu n-a fost sărăcie, pentru că familia mea a avut de toate”.

Fie ca o mie de p*le deosebit de viguroase și de dârze etc. etc.

Cum să negi trauma a 99% de oameni cu luxul în care ai trăit tu? Cât de animal insensibil, lipsit de empatie, ticălos până-n măduva oaselor și nemernic să fii?

Cine vrea să afle cum a fost cu adevărat comunismul, se poate documenta. Nu de pe TikTok, nu de pe Telegram, nu din basmele odraslelor de securiști, ci din experiențe reale ale celor care au trăit lipsuri de nedescris, o disperare mută și lipsa oricărei speranțe de libertate.

Și da, poți reconstitui toate astea chiar dacă n-ai trăit atunci. De aceea ți-a dat Dumnezeu creier.

***

Izbeşte autorul cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea