Despre mustrătorii nesolicitaţi

După cum bine ştie toată lumea, am luat din nou ban de 30 de zile pe Facebook. Şi de data asta, nici măcar nu am ce contesta. L-am luat că m-au raportat goarnele PSD pentru profanitate (cuvinte urâte, Gicuţă) şi realitatea e că, după şocul de pe 10 august, a plouat pe wallul meu cu m***e, felaţie, papacioacă şi decalotare orală PSD, cum nu mai scrisesem de prin 2012.

Nu am cum să scriu celor de la Facebook că m-au blocat pe nedrept. Realitatea e că am înjurat pe rupte.

Iar explicaţia e simplă. Ceea ce am trăit pe 10 august a fost un şoc şi o traumă.

Momentul în care nişte oameni încep să-ţi împroaşte, propriu-zis, gaze toxice în direcţia ta generală, iar tu ai, pe lângă arsurile şi usturimile specifice, o reacţie alergică severă, şi simţi că te sufoci şi nu poţi respira – toate astea reprezintă un şoc şi o traumă. Şi din secunda aia, de cum văd propagandist pesedist inventând pretexte tâmpite să se ia de 10 august şi de lumea din piaţă, şi ignorând senin iadul prin care au trecut zeci de mii de oameni nevinovaţi, vine cu bullshit fără legătură, îi iau morţii la p*** pe loc.

Pe 10 august am simţit pentru prima oară moartea ca posibilitate imediată.

Şi pe cale de consecinţă, primele două-trei zile de după, am înjurat ca la uşa cortului.

Două tipologii de reacţii au fost de la sine înţelese.

A) Adeziunea

Toţi ceilalţi care au fost acolo, şi unii care n-au fost, dar au auzit poveşti, au un prieten, o rudă, un coleg, care au fost răniţi, agresaţi, loviţi, afumaţi cu gaz lacrimogen, răspund cu empatia firească în situaţie, şi nu am de ce să lungesc ideea foarte tare. E nevoie de un nivel de ticăloşie extrem să începi să baţi câmpii pe lângă, cum a făcut lătura asta umană care a zburat ieri cu boltă din lista mea:

 

Oook, văd că lătura umană mi-a dat block. Ideea e că o tentativă eşuată de om postase o imagine de la protest, cu doi oameni în negru încercuiţi din paint, şi scrisese ceva de genul “Ăstora le-a murit fetiţa acum câteva zile şi lor le arde de protestat, ăştia sunt rezist.” Cam atât sunt de josnici.

B) Înjurăturile în ripostă

Sincer, dintre postacul ordinar care mă înjură şi cel care mănâncă rahat despre vieţile private ale participanţilor la protest ca să justifice cu idioţenii neconcludente abuzurile, îl voi prefera întotdeauna pe primul.

A înjura în replică la o înjurătură e o reacţie sinceră, viscerală şi oarecum firească. A lăfăi pe net drama personală a altora ca să-ţi justifici propria intoleranţă abjectă e strict un gest mârlănesc până-n profunzimi şi de neiertat pe toate planurile.

Când tu postezi pe wall #mpsd, îţi asumi că la un moment dat cineva va veni la tine pe wall şi va intona nazal: “Şi duuuuuhuuuului tăău”, deci nu e nimic în neregulă cu asta din punctul meu de vedere.

*

Apoi a existat şi genul de reacţie care m-a făcut să desprietenesc şi să blochez 30 de persoane, iar aia a fost “Oh, vai, cum poate o femeie să înjure”.

Ei, uite, că poate. Altă întrebare?

Dar, obiectiv, pretenţia asta ca femeile să-şi cenzureze public trăirile şi emoţiile umane naturale, să poţi face tu laba la ele mai cu spor, mi se pare o poziţie a dracu’ de egoistă. Sora bună a lui “De ce să aibă gay-ii relaţii, mie mi-e silă să văd pe stradă bărbaţi care se ţin de mână.”

În viaţă, e vorba de mai mult decât plăcerile tale. Oamenii îşi datorează în primul rând LOR ÎNŞIŞI lucruri, şi abia după aceea, dacă ALEG EI, în cadrul unui raport contractual bine definit, ţie. Să-i ceri unui om traumatizat să nu înjure e ca şi cum i-ai cere unuia rănit să nu sângereze, că nu te excită pe tine.

Sorry, viaţa e despre mult mai mult decât ce te excită pe tine, iar eu nu-mi voi coafa în viaţa mea reacţiile să corespundă listei de pretenţii a cuiva care nu are niciun temei obiectiv pentru pretenţii.

Până la urmă, atitudinea asta pudică e ca veganismul.

Duci tu o viaţă pudică şi traduci “fuck” cu “la naiba” ca doamna Nistor?

More power to you.

Eventual faci la tine pe wall teoria limbajului elevat şi te umfli în pene pentru nefolosirea anumitor cuvinte?

More power to you.

Dar nu veni să-mi spui mie ce să fac. Am aceeaşi libertate de exerciţiu al opţiunilor, pe care o ai şi tu. Şi o păsare sub nivelul mării legată de ce ar trebui să facă o femeie. Iar asta pentru că niciodată un predicator al regulilor aplicabile la femeie n-a folosit asta să ofere ceva. N-a fost niciodată “Eşti femeie, deci fă ce vrei tu.” / “Cucereşte universul.” / “Ia de aici.”

Mereu, a fost “eşti femeie, deci nu ai voie să.”

Iar în condiţiile astea, mă interesează foarte puţin spre deloc să fiu femeie. Şi spre norocul meu, avem acum şi terminologia pentru asta. Sunt non-binary.

Luaţi-vă lecţioarele referitoare la feminitate şi împlântaţi-vi-le adânc în partea dorsală.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Următorul spectacol “NCSF” al trupei mele de parodii ZZ Bottom e pe 25 august, la Bispen Restaurant, Calea 13 Septembrie 108 – 112 (dincolo de Marriott, pe acelaşi trotuar), iar în preţul biletului intră şi un free drink de la Sâmbureşti.
Event aici.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Georgian says:

    In primul rand te rog sa imi permiti sa iti atrag atentia legat de o mica gresela pe care ai facut-o: “Momentul în care nişte oameni încep să-ţi împroaşte, propriu-zis, gaze toxice în direcţia ta generală…”. Aia nu au fost oameni. Au fost niste animale turbate! In al doilea rand, ceea ce ma oripileaza pe mine este faptul ca oameni de la care aveai asteptari ca gandesc, ca sunt “intelectuali”, neaga evidenta si continua sa comenteze pe walluri ca hastagrezistii aia din 10 august au fost niste drogati, niste manipulati si niste agitatori, unii chiar fiind membri ai nu stiu ce agenturi straine! Nu stiu ce sa intampla cu tara asta, dar am ajuns la concluzia ca o suta de mii suntem prea putin iar jegurie pesediste au dreptate, multimea (prostimea) i-au votat datorita programului lor de guvernare si o mana de pletosi derbedei nu-i lasa sa-si duca la indeplinire promisiunile din campania electorala, Am fost in piata, am mai spus-o, imi este rusine pentru ca am plecat pe la 20.30 pentru ca trebuia sa iau pe cineva cu masina, nu pentru ca aveam cea mai mica banuiala ca va incepe macelul care a fost. Pentru ca altfel, reamaneam sigur pana la sfarsit, probabil ca acum vomam si eu sange, ca majoritatea celor care au inhalat gazul criminalilor. Multa sanatate tuturor!

  2. Lorena Lupu says:

    Ştiu, am citit.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger