Nimic nu mi se pare mai trist decât fanii Nicușor și Lasconi înjurându-se unii pe alții și porcăindu-și reciproc candidații. Uite, de aceea nu putem avea progresism și modernitate. Pentru că oamenii care le doresc nu sunt în stare să înțeleagă că luptă pentru aceleași valori și că, fărâmițându-se în acest mod, nu fac decât să dea apă la moară adepților lui Putin.
Eu personal îl prefer pe Nicușor, pentru că, după cum am menționat, modul în care a încasat Lasconi anularea alegerilor, printr-o neîntreruptă criză de nervi, îmi sugerează faptul că nu e pregătită emoțional să conducă țara cu un război în regiune care se poate extinde în orice clipă aici. Fără pandaliile ei, USR putea fi acum la guvernare, și nu pot să nu remarc că USR se plânge frecvent cum e sabotat de alții, și niciodată despre cum e sabotat de propriii membri.
Dar aș prefera-o pe Lasconi lui Simion sau lui Ponta, taman de aceea nu înțeleg furia cu care o înjură persoane progresiste.
Într-adevăr, ar ajuta teribil de mult să avem UN SINGUR candidat progresist, să aibă o șansă să apuce turul al doilea. Dar decizia de a se retrage e a lor și nu o putem impune noi, din afară. Putem doar să mergem la vot și să sperăm că ne strângem suficienți sub drapelul unuia dintre ei, să apucăm un tur doi.
USR nu a dat înapoi când Lasconi se criza pe lung și pe lat că vrea turul doi înapoi și dădea apă la moară postacilor cegei. Nu a dat înapoi când Lasconi a făcut imposibilă participarea lor la guvernare cu o listă de pretenții de zici că era Madonna venită să concerteze în România. Nu a dat înapoi când și-a depus candidatura. Și s-a trezit că dă înapoi în miez de campanie electorală, când numele candidatei apare oricum pe buletinul de vot și cine vrea să voteze cu ea o poate face oricum.
E o greșeală de strategie care nu va afecta decât partea progresistă, pentru că „suveraniștii” știu ce vor și nu au ezitări.
Problema progresiștilor români e inabilitatea de a gândi pe termen mediu și lung. Și anume: o vedem pe persoana X că nu poate înțelege halul de îndoctrinare pro-rusă prin social media din momentul X, și nevoia de a da reset jocului – vreau ca persoana X să fie omul meu în campanie?
Decizia asta se ia ÎNAINTE de băgarea dosarului. Ca plan pe termen lung. De care ne ținem, dacă avem pretenția de a fi un partid serios, nu comitetul de bețivi care se strânge vineri seara în fața blockului.
Evident că instanța a dat dreptate lui Lasconi – nu poți schimba regulile la jumătatea jocului. Trebuia să te hotărăști de cine vrei să fii reprezentat din start.
Mie, sincer, mi se fâlfâie apoteotic dacă numitul candidat e bărbat sau femeie. Tot ce vreau e să fie progresist și să văd o înțelegere a momentului istoric. Nu îi voi porcăi nici pe Nicușor, nici pe Lasconi, pentru că nu îmi dau singură foc la valiză. Da, ar fi ideal ca unul dintre ei, din inițiativă proprie, să-și ofere sprijinul celuilalt. Dar cum e încă o țară liberă, nu-i putem constrânge să facă asta.
Poate aceasta e calitatea care ne lipsește nouă, progresiștilor. Grația. Deferența. Abilitatea de a oferi locul. De aceea avem multe partide orgolioase, cu câte cinci membri fiecare. Iar posibila pierdere a acestor alegeri va fi o lecție pentru noi toți. Și pentru Lasconi, și pentru Nicușor, și pentru noi, votanții lor.
***
Izbește-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say