Dragă tătic divorţat

Eram ieri la un fast food şi mâncam o supă, când, deodată, ai intrat tu, însoţit de copilul tău. M-am prins pe loc că sunteţi divorţaţi.
“Nu, Lorena”, o să mă corecteze aici un băgător de seamă dornic să se afirme. “Era divorţat de maică-sa.”
Nu, băgător de seamă, o să-l corectez eu. Există tătici divorţaţi doar de mame, dar care continuă să se preocupe activ de soarta copiilor lor, să le susţină financiar traiul şi educaţia, să vorbească zi de zi cu ei, să-i ducă pe la cursuri, ca nişte taţi, şi există tătici divorţaţi de mame şi de copii. Ăia care nu conştientizează că un simplu act de divorţ nu le anulează paternitatea şi responsabilitatea. Ăia care zic: “OK, sunt din nou burlac, iar pe ăştia să-i crească şi să-i educe vaca aia handicapată, că oricum, altă treabă n-are.”
Ştiu exact faţa de tătic divorţat, pentru că şi eu am avut parte de asta. Lipsa absolută a interesului faţă de fiinţa mică pe care o aduci de mână, o răceală ca de gheaţă pe care o emani, gândurile vizibil în altă parte, eventual numărătoarea de oi: “Peste 4000 de oi, se termină această interacţiune neplăcută şi pot să mă car la gaşcă / amantă / clubul de labă-n cerc / jocuri / orice altceva mai important decât copilul meu.”
V-aţi aşezat la două mese de mine. Mi-ai simţit privirea. Ai crezut că se datorează masculinităţii tale covârşitoare şi mi-ai aruncat o ocheadă care-mi povestea ce mare o ai şi ce glorios funcţionează. Am simţit cum mi se întoarce supa, şi era păcat. Drept care, am luat mobilul şi am pretins că se întâmpla ceva foarte hot pe ecran.
Ăla mic, între timp, încercase să-ţi povestească ceva de la grădiniţă, dar văzând că nu e ascultat, s-a întrerupt la jumătatea poveştii.
N-ai remarcat.
Asta îi va transmite informaţia că e o persoană de mâna a treia, care nu interesează pe nimeni. Şi va accepta abuz pe viitor de la diverşi ipochimeni abuzivi, pentru că tu i-ai transmis informaţia că e normal să fie ignorat.
L-ai întrebat plictisit.
-Ce îţi iau?
Ţi-a răspuns.
Te-ai dus aproape extatic să comanzi ce îţi ceruse. Parcă era o bucurie să scapi de copil. De propriul tău copil. Eu paralizasem, filând de după mobil. Îmi amintisem de nişte vizite la cofetărie, la fel de reci şi de indiferente, o dată pe an bisect.
I-ai adus pe o tavă ce-ţi ceruse, şi i-ai împins nepăsător tava în faţă. Copilaşul a încercat să deschidă alt subiect.
-Mănâncă şi taci! l-ai întrerupt.
Pe bune, drag tătic divorţat, ce altă activitate poate fi mai importantă pentru tine decât să-ţi asculţi propriul copil? Mai ales că oricum sunteţi în acelaşi spaţiu, şi nu e ca şi cum ai avea ceva mai interesant de făcut?
În timp ce copilul mânca şi încerca să te fure cu privirea, tu examinai un punct fix în tavan. Emanai plictiseală din toţi porii. O plictiseală densă, toxică, dezgustătoare. Atât de familiară.
Mi-aş fi dorit să am inconştienţa să-ţi dau cu tava-n cap, să-ţi rad două palme şi să-ţi atrag atenţia că, peste douăzeci de ani, tu o să fii o biată epavă epuizată din toate punctele de vedere, şi o să-l suni. Subit, cu o carieră şi un renume, ţi se va părea o persoană interesantă. Brusc, vei avea motive să-i arăţi preocupare. Foarte convenabil.
-Alo, ce faci tată?
-Nimic relevant pentru tine.

Dar nu ţi-am dat cu tava-n cap. E ok. Pedeapsa pe care ţi-o va da soarta va fi ceva mai grea. Soarta nu dă cu tava.

***

După ce a terminat, dar exact în secunda în care a înghiţit ultimul dumicat, fără să-i laşi cinci secunde să-i tihnească, te-ai ridicat.
-Să mergem?
-Dar de ceeee?
-Hai, că e târziu.
Era ora 13 şi 20 de minute.
L-ai îmbrăcat repede şi l-ai scos în viteză din fast food. I-ai uitat mănuşile. Mici, albastre cu alb. Probabil o să vină maică-sa mai încolo să le recupereze. În fast food nu se pierde nimic.
Doar iubirea unui copil.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

20 Responses

  1. Ioana says:

    Multumesc pentru textul asta! Multumesc ca scrii si vorbesti despre lucruri de care altii nu se ating. Poate poate in timp se schimba ceva…

  2. Alexia says:

    Ce trist 🙁 Și ce mulți se comportă așa cu copiii. (Sau doar mi se pare mie că sunt mulți, fiindcă îmi sar în ochi imediat?). Și femei am văzut (mai puține, ce-i drept), femei care-și revărsau ura și frustrarea pe copil: “Asta de la boul de tac’tu ai învățat-o!”

  3. Oana says:

    Serios, plang. Serios… Jigodii umane!

  4. GEORGE says:

    cel putin l-a dus la fast food. pe mine nu m-a dus tata nicaieri doar el. de frica probabil sa schimbe o vorba, sa interactioneze. nici acum nu-mi vine sa cred. da’ vorba ta, el a avut o viata grea. foarte grea.
    da’ divortat n-a fost.

  5. Bogdan says:

    Doar intamplarea a facut sa vezi un tatic. Data viitpare poate vei remarca o mamica. Vad aproape zilnic si femei si barbati (nici nu mai conteaza daca sunt divortati sau nu) complet dezinteresati de copiii lor in mometul cand sunt in oras, parc, magazin, etc. (nu-mi imaginez ca acasa lucrurile s-ar schimba prea mult).

  6. Mihai says:

    Acurate observation, nice one!
    Sunt in divort si de ziua fetei mele (8 ani) am dus-o la restaurant, unde m-a pus sa ma joc cu ea jocu ala, nu stiu cum ii zice, de muti ațele alea de pe o pereche de maini pe cealalta, de ni s-a racit mancarea. Plus alte jocuri de cuvinte si ghicitori. O placere. La masa alturata era o familie intreaga, la dracu, macar atat pot sa fac si eu când sunt cu ea, mi-am zis. Ăia păreau oarecum mai puțin fericiți decât eu cu fiică-mea, haha.

  7. Mihai says:

    “Paradoxal”, mămicii de la masa cealaltă îi tot alunecau ochii spre masa noastră. 😉

  8. Prietena mea din generală avea părinţii divorţaţi. Când ne-am reîntâlnit – la liceu am fost în aceeaşi clasă – mi-a spus că pentru ea tată e cel cu care mama ei se recăsătorise. El se interesa de binele ei, el îi vorbea, el o aducea acasă de la petreceri noaptea. O dată trebuise să o ia propriul tată, se înţeleseseră anterior părinţii, şi a făcut urât la telefon, că pe el să nu-l trezească.

  9. Un tatã says:

    Ma duc sa imi mai iau odata copilul in brate si sa ii spun ca il iubesc. Apoi voi face la fel cu EA, mama lui, cel mai bun prieten al meu. Nice ending of a shitty day!

  10. O mama puternica says:

    Eu am facut copil’din flori’.Dupa o relatie de 7 ani a aparut si minunea mea.Eu am dorit un copil, el nu.Apoi a insistat sa ii poarte numele desi eu eram ‘happy’ si sa fie o liniuta in dreptul numelui.
    Pe cand avea copilul 3 ani si un pic… ne-am despartit.Fiecare in tara lui.Pa! Mi-am crescut singura copilul si sunt tare mandra de ce produs am scos pana acum.Nu s-a interesat niciodata de ea pana anul trecut. si pe la 7 ani! Are 15 ani acum copilul!De doua ori in 12 ani!

    Nu va ganditi ca i-a interzis cineva ceva sau s-a manipulat copilul.Nu l-a interesat pe el- eu eram acuzata ca i-as cere bani daca il cautam asa ca am renuntat!
    Imi place ca mai comenteaza cu ce ‘proud’ e el.. cand copilul are rezultate frumoase la scoala! Cand el nu i-a cumparat nici macar un creion!
    Revenind la idee… si-a anuntat fiica ca are cancer! Asa tam-nesam…astepta probabil un fel de mila din partea copilului.Nu stiu!
    Ea i-a spus ‘ai grija de tine’- asa pe un ton indiferent.(el mi-a reprosat lipsa ei de empatie!ha?)

    Poate il va cunoaste candva,poate nu.Nu a pierdut nimic!
    Decat un bou ca asta din blog ..absent- mai bine deloc!
    Cat despre lipsa copilului de empatie…mi a spus ea :”mama, e un personaj caruia nu i-a pasat de mine niciodata! Mie de ce mi-ar pasa mai mult?”
    Cunosc si mame care au facut copii si i-au abandonat la tatici! Si au crescut cu dragoste.
    Specimene din astea din pacate avem multe!
    Si degeaba semeni ogorul… daca nu uzi samanta aia si o ingrijesti cu dragoste!

    .

    • Lorena Lupu says:

      asta trebuia să ripostezi tu când ţi-a reproşat lipsa de empatie: ţie nu ţi-a păsat niciodată de ea, de ce i-ar păsa ei?

  11. Laura says:

    Phah! Intr-o lume ideala, unde tatii nu renunta la copii atunci cand divorteaza, ar fi fi exact asa..
    Din pacate, multi barbati stropesc cu sperma in stanga si in dreapa, si prea putini pot sa-si asume rezultatele.
    Food for thoughts.

  12. Am crescut cu tatal meu, mai bine zis cu bunicii,din partea lui ….mama a venit sa ma vada prima data la 7 ani …nu ma cunostea …intreba colegii in fata scolii care sant eu ….plecase cand am avut un an si 2 luni ….nu o sa scriu acum ce inseamna mama vitrega …nici cum eram tratat in casa ,fata de surorile vitrege …..asta e istorie ….vreau sa spun ca in momentul cand trebuia sa semnam la primarie actul de casatorie ,de fata cu invitatii am pus o conditie ….nu ne despartim ,daca avem copiii ,pana cand sant majori indiferent ce se intampla cu noi ….ma refeream la faptul de a gasi pe altcineva …eu sau ea ……viata e foarte ….netrebnica …da palme cand nu te astepti …am gasit-o pe fosta sotie in pat cu un vecin cand fetele aveau 7 si 8 ani ….mi-am tinut promisiunea…..si am facut in asa fel incat sa o tina si ea ….am pus divort cand micuta a implinit 18 ani …..in acest timp fetele nici nu au banuit ca ar fi probleme intre noi ….am si acum si am avut o relatie foarte buna cu fetele ..asa ca exemplu ….prima data cand au avut ciclu la mine au venit sa ma intrebe ce si cum …primii prieteni si mai tarziu iubiitii imi erau prezentati mie intai ….ei …dupa ani ….si stand la o discutie cu amandoua am ramas surprins de o afirmatie ….De ce nu am divortat cand s-a intamplat cu mama lor si cu vecinul ….si daca a meritat sa pierd 10 ani de viata alaturi de fosta ….am raspuns ca nu am vrut sa aiba o copilarie ca si a mea …..si sa nu creasca ele fara unul din parinti ….acum daca ma gandesc la ce a fost cred ca a meritat ….am pastrat iubirea si respectul lor ….sau ….cine stie ce v-a fi mai tarziu ….viata cum spuneam e netrebnica …..

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger