Din seria “sfaturi nesolicitate care irită teribil”.
Fiecare om are în viaţă momente când lucrurile i se leagă mai greu, şi atunci turbează de nervi. Şi, evident, nervos fiind, remarcă mult mai uşor lucruri cu potenţial enervant. Desigur, vorbim despre lucruri cu potenţial enervant care nu te înfurie doar pe tine, ci pe mulţi-mulţi alţii, ca dovadă că se sharuiesc ca pâinea caldă. Sau, zilele astea, când toată lumea e alergică la gluten, poate chiar mai bine.
Am fost în vacanţă. O săptămână într-un orăşel de munte, într-un hotel care m-a primit cu pisica. Dar n-am avut nici un chef de chestia asta, m-au enervat liniştea, prostia locală şi netul fluctuant al hotelului, drept care m-am întors la Bucureşti cu o nerăbdare greu de pus în cuvinte.
Am planificat şi un weekend în Grecia, am cumpărat bilete, am rezervat hotel. Şi nu m-am dus. În dimineaţa plecării mi-am dat seama că nu am nici un chef de chestia asta.
Sunt doar câteva argumente în sprijinul enunţului: “Vacanţa nu e o soluţie pentru un om care e concentrat pe altele”. Faceţi un pustiu de bine şi nu mai daţi genul ăsta de comentarii. De fapt, încercaţi să nu mai daţi deloc comentarii despre cum ar trebui să fie viaţa omului din spatele textelor. Mizaţi pe faptul că omul ştie exact ce îşi doreşte. Şi că lucrurile care ar funcţiona pentru voi nu sunt neapărat funcţionale şi pentru alţii.
Da, e adevărat, scriu texte în care îmi despachetez nervii şi-i servesc fără garnitură. Totodată, e adevărat că nervii mei despachetaţi au public. 75000 de unici şi 225.000 de vizualizări în luna august şi încă numărăm. Aşadar, dacă eu am un surplus de drăcuşori de exorcizat, o fac pe un teren personal, care nu e nici o secundă treaba ta, şi 75.000 de oameni au decis că au drăcuşori similari, care mai exact e problema ta? Poate faptul că tu n-ai 75.000 de unici? În rest, dacă te încearcă teribil de tare grija faţă de mine, manifest-o sub formă de donaţie sau advertorial. E singura formă de grijă acceptată.
Chiar nu-mi doresc să mă cert şi să banez în stânga şi în dreapta, contrar impresiei unora: “Mamă, ce-ţi mai place să te cerţi”. Dar trebuie să înţelegeţi că, în clipa când postaţi băgăreţ şi intruziv, nu-mi daţi de ales. Şi asta ţine şi de o preconcepţie românească: dacă e bărbat, ştie ce are de făcut; dacă e femeie, toţi nimenii ne câştigăm dreptul să-i dăm instrucţiuni de parcă am fi extras-o din orificiul anal. Dacă vă ajută mai mult, comentaţi la mine aşa cum aţi comenta la un bărbat. Cu acel respect dat de distanţă.
Şi, nu, nu mă duc în nicio altă vacanţă. Poate mă voi folosi de perioada asta să scriu un text mai mare (roman, piesă de teatru, orice altceva), bazat exact pe nervi şi furie. Aşa cum Picasso a avut perioada albastră, eu o să am perioada irascibilă. Şi, după cum arată cifrele seci şi calme, întâmplător sau nu, perioada irascibilă a mea are cel mai mare succes şi cei mai înfocaţi urmăritori.
Pentru că, poate, nu e doar perioada MEA irascibilă. Poate e o perioadă irascibilă pentru o bună parte din omenire, iar eu nu fac decât să exprim o stare de fapt. V-aţi gândit la asta, înainte să-mi tot daţi comentarii obraznice şi nesimţite de vecinu’ handicapat de la trei care pretinde că ştie ce e mai bine pentru tine decât ştii tu însuţi?
Deci, o vreme, o să scriu nervos. Nu pot preciza cât. Dar dacă ţi-e incomod, există “x” în colţ. Foloseşte-l cu încredere.
Cand e inspiratie nu-i nimic altceva. Nu poate fi. Felicitari pentru trafic, nu ca mi-as roade unghiile dar nu pot si basta. Cred ca-mi lipseste “nervul”. Spor la scris !
:))
Aşa, fată dragă! Hăcuială să fie, da’ să dăm şi noi! Să ştii tu că o conspiraţie pro-nervi tot este în lumea asta, că m-a atacat şi pe mine 😀 Sau o invazie de pitici albaştri de furie 🙂
Bănuiam ceva. 🙂
Pai daca tre’ sa comentez ca si cum as face-o la un barbat, s-a dus tot shpilu’. Ca ideea internautului de a comenta aiurea in tramvai este sa se bage in seama in fata unei dame apetisante… Prost, destept, cum ar fi, in fundul mintii lui putine el spera ca ea, detinatoarea de blog, sa il gaseasca amuzant si sa-l bage in seama. PLM, probabil ca prea multe femei spera in secret sa apara un tip abisal in fata caruia sa ramana ventuzate. Mai grav e insa, ca fiecare barbat crede ca prostul (tot in secret, desigur) ca el e ala. De unde si comentariile aferente.
ok, şi nu mai bine stabilim din start că nu funcţionează şi ne scutim reciproc de o dezamăgire?
Ba da. 🙂
Ai pus sare pe rana, de ambele parti… 😀 Intrebarea este: persoanele excluse sunt de fata?
Legat de articol: nervi indreptatiti, dar inutili… nu cred ca oamenii se schimba asa usor… poate ii mai si atati…
Plus ca, minoritatea impotriva iti ofera legitimitate… ca 100% pro te duce cu gandul la tiranie… 😉
Neh, nu ma exclud, ca recunosc sincer: daca acelasi text era scris de poptamas ala, sau de radufcon, nu ma oboseam sa deschid pagina, daramite sa mai si comentez (sa ma bag in seama). Uf, la naiba, i-am pomenit si ii fac celebri gratuit…
Meh…unii oamenii accepta foarte greu (spre deloc) ca unii oameni chiar isi asuma (decizii, opinii, dorinte).
Asa ca nervii de fier; mereu o sa vina unul si altul ca sa arate “calea buna in viata” 🙂
🙂
mopstre din prostia locală? 🙂
mostre
sa scrii mereu, nervos sau calm, trist sau fericit, cu dor sau fara, cu dragoste sau cu ura, plangand sau razand..dar sa scrii ca o faci tare bine!!!
Da!
faza asta cu ,,gandeste pozitiv!”-cea mai enervanta placa din ultimii ani.pe care au preluat-o multi si daca tu nu raspunzi frumos cand iti spun ceva nasol,te trimit la tratament.
Asta-i din seria cu justificatorii. Oricum mie îmi place stilul ăsta de scris la nervi.
Și total pe lângă subiect, dar m-a amuzat când ai spus că ai stat cu pisica la hotel, mai ales când scrii că fuți tot ce mișcă.
şi se exclud reciproc?
Dupa nenumarate fantezii expuse public, crezi ca voyeurismul ar fi ultima problema ?
p.s. – Da, scrisul la nervi e adorabil. Poate fi banal sau poate fi o pepita de aur. Merita nervii.
doamna lorena eu am 14 ani va citesc de la 13 k vam vazut in bookmarks la mami. uneori im place mult dar cateodata mi se pare opscen ar trebui sa scrie-ti mai frumos
Aş dormi. Ca câinele. N-am nici un chef, nici doo, să mă duc undeva şi să fac ceva. 🙂
Un sfat mai este şi: Scrie ceva pe blog şi descarcă-te,
:))) mie nu mi-l dă nimeni, dimpotrivă. Dacă mă cert cu unu’, zice: vezi să nu scrii pe blog despre asta.
scrisul pe blog e ca statul la bloc.
stiu, e comod bucurestiul e placut acum ca e mai putin aglomerat ca toti sunt in vacanta, stiu ca ideea de a pleca provoaca anxietate dar…trece vremea vacantelor, se strica vremea, nu o sa mai ai unde sa te duci, poate doar la sovata sau la felix
in vacanta e mai greu sa pleci, odata plecata ai vrea sa mai stai, ca si mutatul de la bloc la curte ca si mutatul de pe blog in viata reala: aici ai mai mari sanse sa dai peste oameni tampiti si ei te pot accesa mai usor, agresandu-te fizic, nu te mai poti retrage in spatele tastaturii, iar multi nu stiu sa citeasca desi ar vrea si ei pe internet, ar vrea si ei pe blog da nu pot
scrisul pe blog e ca statul la bloc.
…alo…alo…tovarasi, …tovarasi, asezati-va la locurili voastre!
Îndrăznesc să întreb: de unde știa individul respectiv că nu ești în vacanță? E cel puțin naiv pentru anul 2014, în care netul este peste tot și aproape toată lumea deține un device. Exceptând desigur cazul unei vacanțe pe vârful Kilimanjaro, sau undeva la antipozi…
Oricum, sper că ai avut o vară frumoasă și ți-ai reîncărcat bateriile. 🙂
sunt un retardat şi sug pula.
suge-o în spam, eşti banat.
foaie verde de trifoi
du-te lorena-n vacanta °!