E posibilă prietenia între bărbați și femei?

Mi-a pus cineva ieri această întrebare, iar răspunsul meu a fost: Desigur. Dacă nici unul dintre cei doi nu e bătut în cap, evident că se poate.

În ce sens bătut în cap?

Eu, recunosc, tratez o prietenie, indiferent dacă e cu un bărbat sau cu o femeie, ca pe o alianță între puteri. Te ajut cu ce ai nevoie, dar mă aștept să nu uiți că ai fost ajutat și să ajuți și tu cu ce am eu nevoie.

Evident, există bărbații deștepți, care înțeleg asta, și cu care cooperez de minune. Așa cum există femei deștepte, care înțeleg asta, și cu care cooperez de minune.

Dar există și bărbații idioți, care au impresia că ajutorul tău e ceva ce se cuvine, pentru că ei au un cuc și atunci, universul le datorează temenele și muncă gratis. Și îți dau țeapă când ai tu nevoie. Acolo, prietenia se anulează în exact momentul următor și se înlocuiește cu „te costă atât”. Pentru că nu mă cheamă Miss Sluga Pământului.

Sau există celălalt gen de idiot, care crede că, dacă îl ajuți cu chestii, brusc poate plusa să vrea și știți-voi-ce. În momentul ăla, ambasadele se retrag frumos și revenim la statut de cunoștințe distante care nu au timp de alocat pentru interacțiune privată.

Dar există și femei stupide care nimeresc un bărbat cu intenții 100% prietenoase și încep să se vaiete că ăla „nu știe ce vrea”. Ba știe ce vrea. Vrea o prietenie normală umană, pe cineva cu care să poată sta la palavre lângă o cafea, fără „Iubi, ce mică o ai” și ”Iubi, hai să mutăm și noi dulapul ăla, că tot e sâmbătă și credeai că te relaxezi”.

Cea mai agreabilă prietenie e cu un bărbat care nu are carențe la domeniul așternut, prin urmare nu e lihnit după acea găurică, și te poate trata pur și simplu ca pe un om, și care înțelege ideea că i do thinngs for you and you do things for me. Și da, am avut multe prietenii excelente de acest tip. Singurele pe care încă le păstrez, by the way.

Și chiar prețuiesc prieteniile cu bărbați. Pentru că, dacă comunici o nemulțumire unei femei, ea se văicărește cu tine, 100% neproductiv. Dacă comunici o nemulțumire acestui tip de bărbat, el trece direct la modul în care poți rezolva problema, iar asta e o chestie minunată, pentru că nici eu nu sunt genul care să băltească în jale.

Le mai văd pe unele. 2016 – ce porc nemernic e bărbatu-miu. 2020. – ce porc nemernic e bărbatu-miu. 2024 – ce porc nemernic e bărbatu-miu. Să fi fost eu în situația asta, eram like: 2016 – ce porc nemernic e bărbatu-miu. 2016 – slayyyy, ce veselă e viața de divorțată.

Ador impulsul ăsta de a împinge lucrurile înainte și de a nu pierde timp cu inutilități, pentru că nici eu nu am răbdare cu vorba multă și proastă, și îmi place să trec direct la subiect, respectiv la soluție.

În plus, când analizezi o idee nouă cu prietenii, în general bărbații merg pe optimism: da, băi, o să fie șmecherie, e bine, ce ai de pierdut, mai mult decât „nu” nu poate să-ți zică nimeni, pe când femeile se apucă să aducă în discuție tot ce ar putea merge prost și cum ar putea să te deprime tot ce merge prost.

Și tot de la bărbați înveți să nu eviți conflictul, când cineva îl cere cu tot dinadinsul. Pentru că unii nu pot fi potoliți decât cu un șut în bot, și e perfect în regulă să ai inițiativa acelui șut în bot, ca să nu mai pierzi timp cu eschiva.

OK, dar cu ce beneficiază bărbații de pe urma prieteniilor cu femei?

În primul rând, învață să comunice. Să spună „te rog” și ”mulțumesc”. Să înțeleagă că străinii nu ne datorează lucruri, prin urmare, nu le spunem ce să facă, ci întrebăm dacă vor, și nu insistăm dacă nu vor, pentru că asta nu-i va face decât să ne deteste. Să dozeze atenția – pentru că bărbații sunt fie 100% miserupiști, fie obsesivi, și niciuna dintre aceste atitudini nu îți va crea prieteni în viață. Să lase loc de „bună ziua”, nu de „morții mă-tii”, când e cazul. Să respecte limitele altora și să nu confunde „Oferim asistență telefonică între 10 și 18” cu ”Ești un betalău dacă nu mă suni doar de-al dracu la 22.30”.

Prieteniile între bărbați și femei sunt incredibil de utile ambilor. Cu condiția ca ambii să aprecieze acea prietenie exact cum e și să nu aibă niciunul vreo frustrare că acea prietenie nu e amor năbădăios cu strigături. Dacă minimum unul are această frustrare, e bine ca interacțiunea să se oprească în fașă. Pentru că se ajunge în punctul în care, să zicem: Costel e pictor. Tu l-ai ajutat cu nșpe expoziții, măturat sala, adus și pus tablouri, comunicat de presă, diverse. Iar ăla face brusc o criză de nervi că tu ai un flirt cu cineva care te interesează în ACEL MOD.

Atunci, prietenia se încheie oricum, pentru că, morții tăi, Costele, n-a fost niciodată vorba de chestii de genul ăla, și dacă ar fi fost, puteam petrece timpul de cărat tablouri uitându-mă la toate sezoanele de Vikingi pe Netflix în loc să-mi rup cârca pentru tine în ceea ce credeam că e o prietenie.

Apreciați-vă prietenii. Pentru că relațiile apar și dispar, dar pe un prieten / o prietenă bună te bazezi pentru toată viața.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

Bonus de iarnă: pentru 25 de euro sau mai mult, îmi poti propune o poezie pentru seria mea, 365 de poezii. Pentru 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune un subiect de articol.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.