Bună, sunt Andreea şi administrez pagina de Facebook a Lorenei. Eu îi postez textele când are ban pe conturile personale. Nu vreau link la social media mea pentru că nu mă interesează celebritatea şi nici reports de la hateri, şi nici texte de la necunoscuţi.
Pasiunea mea este muzica. Şi nouă, şi veche, şi tristă, şi veselă, şi dance, şi pop, şi rock, şi de toate felurile. Tata şi mama mi-au poluat creierii cu winamp de când erau gravizi cu mine şi din winamp urla orice.
Eu o să vă postez o piesă pe zi şi o să vă spun ce simt eu în legătură cu piesa asta.
Azi vom asculta împreună “Moon River” în versiunea Jacob Collier.
E o piesă iconică din anii 1960, popularizată de interpretarea lui Audrey Hepburn în binecunoscutul Breakfast at Tiffany’s. Unul din puţinele care au luat şi premiu Oscar pentru cântec original, şi Grammy.
Pentru că e o piesă foarte flexibilă şi versatilă, bluesy şi jazzy, toată lumea şi mama lor au făcut câte un cover la Moon River, în fiecare deceniu. Şi faptul că piesa a ieşit diferită de la cetăţean la persoană, şi totuşi minunată e o dovadă în plus că e o compoziţie de geniu.
OK. 2019. Intră în scenă un muzician, compozitor şi orchestrator din Marea Britanie, un puşti cu o viziune pe nume Jacob Collier. Un tip care nu era tocmai străin de arta coverurilor, pentru că aşa şi-a crescut canalul personal de YouTube: cu coveruri după piese celebre. Dar ceea ce a fost mereu diferit în coverurile lui Collier era modul în care reorchestra şi aranja muzica, în aşa fel încât o piesă pe care ai tot fluierat-o să ajungă la altceva.
Corul creat de Collier aici nu a existat niciodată în realitate. Pur şi simplu, a cooptat vreo 100 de prieteni, membri de familie, mentori, alţi artişti care îi admirau munca, şi diverşi colaboratori: Trimiteţi-mi o înregistrare cu voi cântând Moon River în si bemol. Printre ăştia 100 e şi Chris Martin de la Coldplay.
Apoi a urmat munca de aranjament şi editare în studio.
Rezultatul e magic, fantomatic, vibrant şi cu o oarecare tentă de gospel. Ah, şi a fost lansat joia trecută.
Sh*t They Say