Nu sunt fanul câinilor. N-am fost niciodată.
Dar în seara asta, traducerea m-a determinat să caut pe Google “flat-coated retriever” şi să-i caut un echivalent românesc acestei rase. Evident, nu există – sau n-am găsit eu.
Dar frumuseţea acestor animale e de-a dreptul năucitoare:
Iote: aici.
În Marea Britanie, în America şi Olanda, posesorii acestor jivine divine au şi o Asociaţie.
De aici poţi afla date concrete despre rasa asta superbă, prezentate cu o tandreţe destul de puţin enciclopedică, dar care ne face plăcere. Aflăm că sunt firi iubitoare, exuberante şi nu foarte submisive. Bun aşa!
Bineînţeles, iubitorii de animale au de unde cumpăra tot soiul de suveniruri şi bagatele inspirate de frumuseţea câinelui lor preferat – şi nu-i condamn pe ăi de le produc (deşi detest bagatelele) dar câinele ăsta e pur şi simplu splendid. Iote!
Bun, nu e tipul de postare cu care v-am obişnuit – dar dacă văd ceva atât de frumos, nu am cum să nu dau sfoară în ţară (şi catgut în străinătate 😛 ).
Enjoy!
Later edit: primul link e de pe un forum românesc. Dar proprietarii – deşi români, evident – nu au nimic din etalarea ostentativă a haurului şi a valorii, a bengoşeniei şi a adevărăciunii, care încet-încet devine caracteristica de bază a românismului. Pe oamenii ăştia i-aş dori să-mi fie prieteni.
Later edit2:
Ui’, ce frumoşi îs:
Denis, ai facut-o pe Cora sa planga, mai! Si pe tiza ta feminina ce tocmai scrie.Si iar o intamplare cu o catzelusa blanoasa, asa cum e Cora. In 1986, de 1 Mai, un prieten de familie imi aduce mie o catzelusa maidaneza ratacita pe sub masina lui, ii pazea masina Lada alba. Era o cutza blanoasa , draga si frumoasa.Dar chiar atunci se auzea faza cu radiatiile de la Cernobil si ai mei au zis sa nu o tinem ca uite ce probleme sunt si tocmai au zis aia de la radio sa nu ne atingem de animale. Am ajuns de comun acord sa o dam atunci(dar totul a fost in final o varza, ca ne-au anuntat tarziu, cand eram iradiati bine mersi). Ei, nu am mai apucat, ca a doua zi, “fata” a plecat sa-i pazeasca omului masina. Am aflat apoi ca a ajuns la un doctor, unde a trait fericita, a facut si pui si cat a mai lucrat acel domn pe strada aia, tot la masina lui venea.Apoi, domnul acela a murit si…nu mai stiu nimic de “fetita”aia
cri: păi nu i-ai spus exact esenţialul.
andrei: Partea cu luarea animalului de pe stradă e logică. Nu te întrebam de ce l-ai luat de pe stradă – că doar am luat şi eu, aşa cum au făcut toţi cei de aici. Nu ai de ce să îmi explici de ce i-ai luat, că e clar.
Partea pe care refuz s-o înţeleg e cea cu lepădatul “pentru că m-am plictisit”. Dacă nu-l mai vrei sau nu-l mai poţi ţine, caută-i un stăpân. Oricât ai încerca să îmi explici avantajele abandonului şi ale rătăcirii pe străzi, cred că îţi dai seama şi singur cât de şubred e eşafodajul de argumente.
cutza: îmi pare bine că aveţi atâtea poveşti frumoase cu animăluţe.
Cu siguranta Denis ar fi iubit-o pe Cora, ca avea la el kile de afectiune si kile de iubire.
Despre animalutze: eu si prietenul meu am avut o pisi cu raie, serios, raie cum se aude, dar am iubit-o, am luat ceva eczema de contact, bube urate, stiu ca a fost riscant, dar nu imi pasa, ne-am tratat si ne-au trecut. o chema louisiana si era neagra si vorba lui emil, “cel mai dulce pui”.
apoi am adoptat un pui tigrat super aristocrat, yankee jr, numai ca eu am uitat un mic detaliu: sufar de rinita alergica galopanta de la 2 ani care se manifesta cu bube, imposibilitatea de a respira, curge nasul, sange din nas si piept incarcat la maxim, febra etc. si a trebui sa dam tigrisoru inapoi la stapana ca am avut niste crize oribile si ma inecam non stop, culmea, numai la yankee s-au manifestat.
apoi am fost in bucuresti la oanamaria (de pe 360) si am dormit noi doua cu pisica ei superba si again crize si tuse. deci al doilea mamifer la care am avut crize.
stau si sufar. imi trebe bani seriosi sa fac un tratament de imunizare si poate o operatie la sinusuri sa reduc la minimum cacatul asta de boala. visul meu e sa stau in fan cu pui de pisoi si sa respir ca oamenii.
e pedeapsa de la dzeu sa iubesti animalele si sa nu poti sa stai cu ele in casa deci voi care sunteti sanatoase, sa va iubiti puii si sa stiti ca mare noroc avetzi!
îmi pare rău. 🙁
Ce trist!! Lasa ca poate o sa ai noroc totusi sa te tratezi si sa iti revii sau poate vei sta la o casa unde va fi o curte mare, mare. Da, e ceva sa iti iubesti animalutul.
Cri: trebuie sa-i dai niste lapte cu forta, daca altfel nu vrea. Eventual foloseste o pipeta. Nu te lua doar dupa apucaturile animalului, sau sa gandesti ca asta ar fi bruscare. Eu am avut asa un pisic otravit, era mare dihania, nu vroia sa manance nimic si i-o zgariat pe aia care or vrut sa ii dea cu forta, la un moment dat m-am plictisit sa-i vad pe oameni cum se chinuiau cu el, l-am luat “din scurt” (l-am prins de nici nu mai putea misca) si i-am turnat aproape jumate de litru de lapte pe gat. O varsat de cateva ori, da’ o varsat si otrava odata cu laptele si o scapat. De data aia. Tine-l pe langa tine, eventual mai scoate-l la aer, lasa teoria medicului ca daca sta in semiintuneric ii lucreaza mai bine anticorpii. Daca ai mai multi veterinari prin zona, du-l si la altii sa afli o a doua parere. Astia multi sunt incompetenti. Daca nu ii dai de mancare cu forta o sa moara de foame.
cutza: la curte e cel mai bine.
iugiiin ză bearded: eu cu hindusu’ Pulică cel din rasa Bombay (care cică aduce noroc 🙂 ) n-am avut probleme. ăsta mănâncă tot ce-i pui în faţă, p’ormă fură tot ce poate şi p’ormă mai vrea şi ce mănânci tu. deci problema cu anorexia motănosului nu îmi e cunoscută. 🙂
Cutza40 si Loren: mersi fetelor ca imi intelegeti drama. in mod normal nu prea vbesc despre asta dar m-a apucat culmea tristetzii. curte mare? eventual daca e casa cu pereti de pvc si termopan, ca la casa particulara gen bunica nu pot sta inauntru: caramida si umezeala imi provoaca blocare de cai respiratorii. of of of! sunt alergica cam la orice si nici prea zdravana la cap ca si fumez, nu mult, numai uneori dar nici aia nu e bine dar sunt asa de trista din cauza asta ca imi bag picioarele de multe ori si aprind o tigara. la cluj stau intr-un apartament curat cu draperii mari trase non stop si pe noptiera picaturi de nas si litri de spirt plus alte doctorii… sunt un fel de michael jackson cat e polen afara. of of of! da las ca ma fac eu mare si rezolv problema si o sa tin in brate un pui. oricum, daca vad o pisica scumpa, 5 minute imi permit sa o smotocesc si mangai si sa ii duc laptic.
îmi pare rău. pe bune. încearcă cu rase de pisici cu păr scurt.
Motanul tau seamana cu Cora la mancare. El, ori are dreptate un coleg de-al meu cand ii spune Corei “cainele-pisica”, ori…ceva e.Hahahahaha!!
sau invers, Pulică hindusu are o poftă de câine. 🙂
daaaa. Noapte buna acum. Ma culc.
noapte bună.
Zana Carabina: “5 minute imi permit sa o smotocesc si mangai si sa ii duc laptic.” Pe vremea raposatului, cand eram copil, intr-o seara s-a luat curentul in timp ce eu tineam o pisica in brate, cand a revenit curentul am avut surpriza sa aflu ca o tineam cu capu-n jos, si deci se pare ca in intuneric nu am pupat-o tocmai pe crestet. 5 minute ar trebui sa fie suficient, nu te plange 😛
Oricum nu trebuie rasfatate chiar asa, din cand in cand le prinde bine si pisicilor un pic de sport, eu tot in vremea aia mai aveam obiceiul sa le arunc intr-un liliac (avea matasa-mea 5 pisici). Aia era parte din programul lor de antrenament pentru speşiăl forsiz.
deci, acum vă voi mărturisi o chestie scârboasă. când mă spăl pe cap, ca oricărei fomei stresate, îmi cade mult păr pe care îl adun într-un cocoloş.
respectivul cocoloş trebuie păzit ca Sfântul Graal, pentru că e hrana preferată a lui Pulică. (de parcă propriile gheme de păr nu fi de ajuns.) şi dacă nu am răspuns chiar prompt, era fiindcă îl fugăream pe Pulică să scot cocoloşul din gura lui.
nooo acu’ să vă spun şi eu căci, deşi nu posed nicio bucată mâţă, am foarte mare lipici pentru ele. Nu mai târziu de săptămâna trecută am cunoscut un superb exemplar negru de trei luni, cu paşaport belgian însă vorbitoare (sau ascultătoare) de limbă spaniolă. Adică nu ne inţelegeam de niciun fel. Până când s-a făcut noapte şi m-am trezit cu ‘o ghemotoacă’ neagră strecurîndu- se printre geamurile întredeschise şi aterizînd în pat fix pe spatele meu. În continuare, demoazela Momo începe a lucra la un masaj de relaxare la 4 lăbuţe vreo 15 minute. Obosită după un asemenea efort, se pune pe tors însă nu înainte de a se ocupa si de cosmetica puţin neglijată a feţei mele aplicîndu-mi un peeling facial extrem de eficient… booon până aici toate bune şi frumoase dar vine dimineaţa (ora 5:30) şi începe chinul: pisi are fetish- uri cu degetele mele de la picioare… şi să vezi lupte: eu cu perna ea cu dinţii şi gheruţele infipte in degetele şi tălpile mele. mă rog, eu mă trezesc, pornesc televizorul şi încerc să pricep flamanda iar Momo adoarme fericită in braţele mele… toate astea s- au repetat după aproximativ acelaşi scenariu timp de 5 zile iar la finalul sejurului a trebuit să o scot cu forţa din gluga rucsacului :))
Vezi… efectele convieţuirii pe termen lung. Şi Pulică avea apucături din astea, dar încet-încet s-a dezbărat de ele.
eh… Pulica este un domn matur acum; are probabil alte preocupari mult mai serioase 🙂
o, da… cum ar fi: sexul cu prosoape, ciorditul a orice e de mâncare, fuga pe balcoane (unul din motivele pentru care mă voi muta – am un luuuung balcon comun cu alte 4 blocuri, iar ăsta abia aşteaptă să sară pârleazul – şi mă pune să fac echilibristică de înalt nivel, pentru că vecinii noştri nebuni l-au mai aruncat o dată de la balcon… )
dupa cum spuneau si prietenii mei, stapanii lui Momo: nu te pune cu imaginatia unei pisici, daca spui ca pisica ta nu a facut un lucru asta nu inseamna decat ca tu nu ai vazut-o facand acel lucru… 🙂
a, da! era să uit. adoră mirosul de detergent. îi place să doarmă în maşina de spălat – mai ales la câteva ore după spălat, dar şi în rest – şi violează cu cea mai mare pasiune rufele proaspăt spălate. din toate aceste motive, motanul meu miroase a detergent şi a balsam de rufe. 🙂
noapte buna
Noapte buna pisicute,catelus,porumbei si porcusori de guineea.Pe mine m-a vizitat cu un telefon SRI-ul,sau ceva de genul.Nu stiu ce au avut cu mine dar am sa aflu.Am sa dorm totusi linistit.
Poate vor sa iti ofere o slujba din aia cum au ei: stai toata ziua cu cracu’ la soare si iei salar de 30 de milioane asa, pe naspa. Plus ai bonus daca te prefaci ca esti mai slab dotat la cartofu’ mintii, asa cum sunt ei.
Andrei: aici e deja bună-dimineaţa. 🙂
Eugene Ză Long-Beard: unde-unde-unde? unde e jobul ăla de nefăcut nimic? La cât surmenaj am eu în mine, chiar aş vrea doo luni. După aia, recunosc, m-aş plictisi teribil.
Neatza, dragilor!Acum ma duc la mami sa consumama pretioasa cafea
Lorena, ti-am facut o dedicatie in pagina mea de wordpress, cu o pisi si un golden retriever, te rog sa te uiti
Ştiu filmuleţul ăla, stai liniştită.
Sunt bucuros, Lorena, ca, dupa ceva vreme (de la cateva intersectii pe web) te reintalnesc aici (de fapt, erai; eu m-am adaugat curand). Las acest semn si in speranta ca, intr-o zi, vei vrea sa trimiti cateva randuri si la NordLitera (www.nordlitera.ro).
De ce nu? Invita-ti si prietenii!
(acum plec sa ispravesc o cafea geamana cu cea despre care se vorbeste mai sus…)
Dragă Clement, îţi mărturisesc următoarele:
-după experimentul nefericit cu Rocultura, cărora le-am trimis gratuit şi punctual atâtea articole şi atâta trafic, iar ei m-au răsplătit cu un atentat nejustificat la imagine, sunt cam circumspectă când vine vorba de colaborarea cu site-uri culturale. Nu îmi lipsesc înjurăturile şi impertinenţele nulităţilor de talia lui Cosmin Dragomir şi a celor ca el, care văd paiul din ochiul altuia – şi dacă nu îl văd, îl inventează – şi nu sunt conştienţi de depozitul de lemne din ochii lor.
Cu alte cuvinte, aştept să îmi precizezi foarte clar în ce condiţii vrei să colaborăm, şi mai ales, ce anume oferi – şi ce anume garantezi să nu faci niciodată – în caz că mă bag în treaba asta.
Nici mie nu mi-au plăcut câinii, până nu am avut unul 😀 L-am salvat de la o soartă de vagabondaj de-aia najpa, nu a la Raj Kapur, şi apoi m-am ataşat atât de tare de el, încât când l-a accidentat o maşină (stau la curte şi atunci prinsese poarta deschisă), m-a buşit plânsul de disperată ce eram :)). A stat cu o chestie metalică în picior vreo lună (perioadă în care îl ameninţam că, dacă nu e cuminte, aduc magnetu’ ), dar acum e bine. Iar ambele pisici îl agrează, rivalitatea câine-pisică nu există la mine în curte (hum, bine, e adevărat că motanul îi cam dă nişte lăbuţe peste faţă sau se ascunde prin flori şi sare la gâtul lui-hi ha, exact ca în bancul ală cu furnicile).
Aşa, concluzia acestei chestii de câteva rânduri e că eu cred că te ataşezi de orice animal, dacă îi arăţi şi îţi arată afecţiune, fie şi el o iguană 😀
*el şi
păi şi motanul meu se ascunde pe după un fotoliu şi îmi sare brusc în faţă. numai că nu zice “bau!” Asta e o defulare a instinctelor lui vânătoreşti, sub formă de joacă. 🙂
credeam ca iti fac o surpriza
sunt o fire destul de greu de surprins.
eu am un caniche negru 😀 :> :>
Lorena:”păi nu i-ai spus exact esenţialul” daca te referi la faptul cat poate trai fara apa/mancare,de intrebat n’am intrebat cat? dar i’am zis ca nu mananca,cred ca a dat din cap si cam atat.
Barbosu Eugen:Multam fain de sfat,mi’a trecut asa un pic ideea cu fortatul dar stii imi zisese medicul sa n’o supar cu nimic(eu vroiam si s’o curat),dar intre timp n’a mai fost nevoie s’a hotarat singura sa manance,pacat ca pe picioarele din spate tot nu se ridica,asa un picut sa sper si eu ca’si revine.
Jobu’ ala eftin si naspa da’ la carele esti platit ar fi la SERE-IIII cica, de care se plangea Andreiu ca-l curteaza. Totu-i numa’ sa ai profil de animal domestic, lingau ca vaca la drobu’ de sare, daca se poate (ca de aia la ei trebe sa dai testu’ psihic, doara nu credeai ca ala se da ca sa te vada daca ai mince sanatoasa in corp matahalos- care om sanatos la cap ar vrea altfel sa traiasca dupa lozinca “lasa-te mangaiat in spate o viata ca poate mai tarziu urci in grad” -adicatelea aci iti creste temperatura, vorba aia, nu-i mai durere, ci placere- “s-atuncea mangai tu pe altii” ?)
Off topic – ce ziceti de Sandra Izbasa, campioana olimpica la sol? Eu ma bucur tare, ca avem valori totusi, intr-o tzara mica si condusa …asa cum e.
mihai: şi creţuliu? ce frumos…
cri: nu i-ai spus esenţialul, când ai uitat cu o zi înainte să-i spui că nu mănâncă. iar dacă dă din umeri la o informaţie ca asta, e semn că trebuie să schimbi ceva. adică veterinarul.
eugen: sincer, 30 de milioane nu mi se par mult. într-un bucureşti unde chiria lunară e de 10 milioane, o pereche de pantofi comozi e 2 milioane, o carte e 500.000 şi un parfumel 4 milioane – e un salariu mediu.
şi nu… pentru genul de giob prezentat de tine nu am predilecţie. chiar nu.
cutza: din câte îmi amintesc, noi valori sportive şi olimpici am avut mereu. câte medalii are gabriela szabo în dulap?
Gabriela Szabo are 14 medalii olimpice, europene şi mondiale, obţinute între 1994 şi 2000.
mă bucur că a fost deschis subiectul ăsta, pentru că am ceva de zis. îhhh.
pe lânga medaliile de la maraton şi gimnastică, astăzi canotoarele de la 8+1 au obţinut bronz, o realizare demnă de aplaudat, în fond, materializarea atâtor antrenamente. eu am urmărit competiţia şi am văzut cum au concurat sportivele şi cât efort au depus.
ce m-a enervat a fost modul în care reporterii Antenei 1, tvr1 şi Realitaţii au tratat subiectul. nesimţire e puţin spus: le-au luat interviu sportivelor, doar ca să le spună că “doar un bronz..ne aşteptam la aur”, “aţi fi vrut aur, nu?”, “din păcate,bronz astăzi, doamnelor şi domnilor” etc etc şi alte căcaturi. mi se pare o lipsă de respect inacceptabilă să-mi zică mie, câştigătorul unei medalii olimpice, un reporteraş că s-ar fi putut mai mult. dacă se putea mai mult,de ce n-aţi concurat voi, bănuiesc că, la cât sunteţi de valoroşi, aţi fi luat şi aurul, şi argintul şi bronzul..Îhhh!!! Ştiu că acum îi critic pe cei care critică, şi totuşi, nu m-am putut abţine!
oooo, mie îmi spui!?
ia să scriem o postare pe tema asta!
ia! 😀
@Barbosu Eugen – Ma indoiesc ca ai avut vreodata tangenta cu acea institutie. Sau ai avut si ai fost resprins, de unde si insultele pe care le adresezi oamenilor de acolo. Oricum criteriile de selectie sunt dure, si nu includ aiurelile scrise de tine.
@kaddish: şi tu ai avut de-a face şi ştii mai bine?
(întreb doar pentru că tonul tău e cam ofensiv, eugen o să-ţi răspundă pe măsură, tu lui tot aşa şi eu nu am chef de luarea-morţilor-în-primire la mine pe blog.)
@kadish:
“Oricum criteriile de selectie sunt dure” 😀 😀
Cred ca jumate din amicii mei lucreaza in politie si SRI, se pare ca se inmultesc slujbele astea ca ciupercile dupa ploaie. Daca sa sari 2.5 metri de pe loc, sa ai minim 1.70m inaltime (stii ce inaltime avea Simo Hayha, finlandezul ala ce a eliminat singur 740 de inamici rusi ?un metru si jumate, bata-l focu’…) si sa nu ai semne particulare pe corp inseamna la tine criterii dure, te inteleg! 😉
Dc insulte? E doar o stare de fapt. Sa schitam o remarca intelegatoare, desi nu o meritati: nu e un secret ca tembelizarea are loc in toate domeniile. Pentru ce ar face SRI-ul exceptie de la regula?
Adevarul e mai rau. Vechia securitace, care o taiat si spanzurat pe vremea lu’ raposatu’ o luat mantia dreptatii si amu ei cica ne apara pe noi de cotropitor. Io le dau liber. N-am nevoie de ascultatul lor pe telefoanele omului de rand sa ma simt protejat.
E destul sa ne amintim ce au facut cu 20 de ani in urma si sa intelegem ca cei care ii recruteaza pe astia noi sunt vechile cadre. Ei vor ca subalternii (nu te numeste nimeni general din prima, nu ?) sa fie docili si sa execute ordinele fara sa intrebe, fara sa..gandeasca. Aia cu ganditul te vor invata ei. Asa cum stiu ei.
La cate hidosenii “organiele gie uorgine” au facut in trecut (si nu ne despart mii de ani de atunci), ar trebui sa faca ciocu’ mic si populatia sa nu ii sprijine. Dupa ce o picat Ceausescu, n-ai mai vazut picior de melitian cateva luni pe strada. Amu iara or prins grai, si inca cum! Si acum mai stau unii inca, se scarpina pe crestet sa afle cum de or scapat in ’89 fraiele puterii pe moment si isi jura noaptea in ritualuri secrete ca n-or sa mai pateasca niciodata la fel. E obiect de studiu asta la ei.
Lorena: am fost asociat la o firma cu un ofiter de politie cativa ani si stiu gandirea rigida pe care o au toti, deci nu sunt in necunostinta de cauza. Scoala pe care ei o urmeaza se numeste Spalare De Creier. Asta inseamna bineinteles ca daca Maria Sa de mai sus iar va incerca sa ridice semet capul (in virtutea gradului, desigur), eu nu ii voi mai raspunde. Faptele vorbesc pentru ei si dreptatea e acolo: in lagarele alea unde executantii cei multi, toti “aparand” patria si poporul, au executat…oameni.
eugen: în cazul acesta, nu trebuie să te justifici faţă de mine. în cazul ăsta, pe mine m-a enervat atitudinea lui kaddish. Şi e a doua oară când face aceeaşi chestie:
intră peste un om şi începe să proorocească despre el.
data trecută, cu zâna carabină – s-a mulţumit la profeţii soft, şi nu m-am enervat. (profeţii care, desigur, s-au potrivit ca nuca-n perete.)
de data asta, profeţiile lui au adoptat tonalităţi “hard”, de genul: “sigur ai fost respins şi vorbeşti aiureli etc.” de unde ştie el? are glob de cristal acasă?? moment în care îi dau un avertisment prietenos, şi anume:
kaddish, prietene, pe acest teren, nu suntem zece arbitri, ci unul singur. un admin. ăla e io. io împart cartonaşe galbene, roşii, lovituri de la unşpe metri etc.
nu încerca să faci tu pe arbitrul, că nu ţine. sau fă-o, dar pe blog la matale.
şi arbitrul io zice aşa: dacă ai de contrazis un alt comentadore şi ştii date concrete, convinge-ne cu datele concrete şi fereşte-te a mai face “complimente” altora. ne-am înţeles?
@lorena – Avand in vedere ceea ce s-a spus (“Totu-i numa’ sa ai profil de animal domestic, lingau”), nu am de gand sa contrazic cu “date concrete” asa ceva (nu mai cataloghez afirmatia respectiva) si imi pare rau pentru cei care trebuie “convinsi” ca lucrurile nu stau asa.
Oricum nu iti inteleg atitudinea. E a doua oara cand ma contrezi, de data asta destul de agresiv, intervenind intr-o discutie pe care nu o am cu tine. Si ma si citezi gresit. Eu nu am spus “sigur ai fost respins”. Am spus “sau ai fost respins”, pentru ca altfel nu imi explicam afirmatiile sale jignitoare la adresa miilor de persoane care lucreaza in institutia X (oricare ar fi ea).
@Eugen – Aici apar foarte clar criteriile si probele: http://www.sri.ro/subpagini/48/licenta.html
Nu imi intelegi atitudinea?? Ia sa incep sa speculez ca si tine – cel care ghicesti in zat de cafea chestii despre fiecare:
Tu sau esti dislexic, sau esti cretin. Cand eu spun foarte clar ce faceai:
Si iti recomand:
Nu inteleg ce anume e de neinteles.
Iar vizavi de discutia care “nu era cu mine”, lasa-ma sa-ti readuc aminte inca un detaliu de minim bun-simt: esti pe pagina mea. Cum ar veni, in casa mea virtuala. Ei, daca bunul-simt nu iti semnaleaza ca in casa altuia iti controlezi tonalitatea cand vorbesti cu alti musafiri, se pare ca trebuie gazda sa o faca.
Si mai mult de atat! Exista nenumarate institutii care au un set de reguli pe hartie, si altul, in realitate. Doar nu esti copil mic si cretin (oops, vezi ce nasol e sa speculeze altul despre tine, cum faci tu cu cititorii mei??) sa crezi ca Regulamentul de Ordine Interioara al unei institutii e totuna cu viata ei?
Si chiar presupunand ca eugen prezinta fapte neconforme adevarului – fie i-o spui intr-o maniera decenta (la mine pe blog!) sau iti faci tu blog si te injuri acolo cu cine vrei tu.
@lorena – Nu am proorocit nimic, am raspuns generalizarilor jignitoare ale lui Eugen, generalizari pe care nu le-ai sanctionat cu atata zel cu cat sanctionezi “tonul” meu.
Si in fond pentru ce ma sanctionezi? Pentru ca am dedus din ceea ce a spus Eugen ca ori nu a avut tangente cu acea institutie ori a avut insa au fost neplacute pentru el de aici si vehementa parerilor sale deloc corecte fata de miile de oameni care lucreaza intr-o institutie.
Poate deductia mea nu era corecta, asta urma el sa spuna. Oricum nu era jignitoare, pentru ca nu afirmasem nimic in genul a ceea ce insiunezi tu ca am facut (nu am speculat ca ar fi “copil mic si cretin”;”dislexic sau cretin”), si nici in genul a ceea ce afirmase el (“profil de animal domestic, lingau”). Si nici macar nu am injurat (“sau iti faci tu blog si te injuri acolo cu cine vrei tu” zici tu).
Iar cand am spus ca nu iti inteleg atitudinea m-am referit la atitudinea ta de a-mi supra-analiza fiecare afirmatie si de a reactiona disproportionat, parca in cautarea certei. Nu am postat des pe blogul tau, poate de vreo 3-4 ori, insa de 2 ori a trebuit sa fac fata contrelor tale inexplicabil de “pornite”. De fiecare data ti-am raspuns politicos si am incercat sa explic mai bine, considerand ca la mijloc e vorba de o simpla neintelegere.
Vad insa ca deja ai trecut la jigniri, si sunt siderat de atitudinea ta. Avand in vedere ca ne vedem face2face in fiecare zi ma asteptam sa ai ceva tact si sa nu escaladezi in halul asta un conflict inexistent asupra unei simple afirmatii.
p.s. link-ul pe care i l-am dat lui Eugen duce catre o pagina care prezinta criteriile de selectie, nu catre regulamentul de ordine interioara!
Despre aceste criterii era vorba, Eugen afirmand ca “totu-i numa sa ai profil de animal domestic” sau spunand apoi ca acele criterii se limiteaza la saritura de la punct fix si absenta semnelor distinctive.
Iata, i-am adus “dovada” ca se insala, dar vad ca tot nu e suficient pentru tine.
Din cate stiu cel ce acuza trebuie sa dovedeasca vina. Ma intreb lui cand o sa-i ceri sa dovedeasca afirmatiile sale… si cum o sa o faca.