Beatrice a revenit pe blogul cel frumos plina de idei si intentii bune 🙂
Despre ce este vorba?
Una dintre marile mele pasiuni este Turcia. Din pacate, nu studiez la scoala turca, asa ca demersul meu de a studia despre aceasta minunata tara a fost oarecum nesistematic si mai dezorganizat decat intr-un cadru clar si riguros. Totusi, asta nu mi-a micsorat bucuria de a fi descoperit niste fenomene superbe si unice. Vorbesc serios cand afirm ca am gasit atata seva de viata in aceasta cultura incat, dupa ce am trait-o in esenta ei, am reusit sa imi depasesc cu mult mai mult elan plictiseala sau starile nervoase.
De aceea, m-am gandit sa impartasesc aceasta meraviglia cu cat mai multi. Imi doresc foarte mult ca aceasta cultura enorm de ofertanta sa fie mai cunoscuta si la noi, unde traducerile sunt putine si interesul larg scazut. Fireste ca sunt innebunita dupa Orhan Pamuk, dar ar fi interesant sa descoperim si ce a fost inainte de el.
Imi doresc, de asemenea, ca prin aceasta initiativa sa se reduca acel cliseu foarte popular pe la noi, conform caruia ceea ce vine pe filiera turceasca se numeste “turcism” si inseamna kitsch si dat din buric. Asta e o privire superficiala care trebuie inlaturata de niste oameni destepti ai anului 2009. Turcia e un munte de splendori artistice si spirituale si cred ca pierdem daca nu le exploatam. Sigur ca pasiunea pentru o cultura sau alta este o chestiune subiectiva, care mai degraba te alege pe tine, insa nu cred ca pierde cineva ceva citind despre anumite caracteristici ale culturii turcesti, chiar daca nu se creeaza “chimia”.
Vreau sa spun de la bun inceput ca eu nu sunt decat o studenta amarata de douazeci de anisori care studiaza romana-engleza si care a aflat ce a aflat despre aceasta latura orientala pe cont propriu, fara nicio indrumare academica pana de curand, cand am reusit sa o cunosc pe doamna Luminita Munteanu, cel mai bun turcolog de la noi si o profesoara minunata, pe care cititorii lui Pamuk o cunosc pentru traducerea si notele excelente pe care le face la cartile romancierului. Deci ideea e ca nu mi-am propus sa dau “lectii”, ci pur si simplu vreau sa starnesc curiozitati si in primul rand sa reusesc astfel sa eliberez cat mai multe minti de prejudecatile istorice si de resentimente nationaliste cand vine vorba de Turcia.
Inca ceva foarte important. Eu si politica ne suntem foarte reci una alteia. Vreau sa vorbesc doar despre paradigma culturala a Turciei, va rog, nu incepeti discutii despre politica lor, despre intrarea lor in UE sau despre alte minunatii fara legatura cu subiectul. Cred ca despre chestiunile astea trebuie sa vorbeasca numai cineva care e in interiorul problemei, ok? Eu vreau doar sa arat cat mai multor oameni ca si Turcia are literatura mare, demna de pus in raft langa cea engleza sau franceza, o muzica unica, un mod de gandire mistico-religioasa cu totul sublima si lista va continua…
Asadar, ce imi doresc eu este sa lipseasca patima nationalista a comentatorilor si de asemenea voi penaliza dur jignirile nefondate la adresa acestei natiuni. Normal ca nu cred in dictatura care impune gusturi ESTETICE, dar cand polemica se abate de la aceasta linie si intra in analize psihologice facute de X sau Y care intelege prin patriotism sa injure pe “bozgori” sau pe turci, dar nu stie ce e aia “dervis”, ne suparam.
O alta mentiune: daca printre cititori sunt oameni care se pricep la acest domeniu si ar vrea sa contribuie, sa ne contacteze daca vor, eu sunt nerabdatoare sa intalnesc oameni cu mult mai multe cunostinte decat mine in zona asta.Cum am spus si la inceput, incercarea mea este una timida, m-am gandit de mai mult timp la asta si am abandonat gandul pentru ca sunt inca insuficient initiata in chestiunea asta, dar totusi zi de zi ma cam chinuie gandul ca la noi foarte adesea arta lor sau gandirea lor este gresit inteleasa si asta ma frustreaza. Uneori, vor fi poate numai niste citate din literatura lor care m-au marcat sau poate doar un videoclip- veti vedea ca in dreptul artei turcesti este cat se poate de adevarata zicala cu esentele tari si dozele mici.
Sper din tot sufletul sa fiti receptivi si sa reusesc sa aduc si altora bucurie autentica prin aceasta explozie de viata, de simturi si de pasiune care se numeste cultura turca si care pe mine ma tine mai zdravan in picioare de cand am descoperit-o…:)
Nu inteleg articolul. 🙁 Felicitari doamnei care a tradus cartile lui Pamuk, a facut o treaba foarte buna!
Dar daca vrei sa ne starnesti curiozitatea pentru Turcia, n-ar fi mai bine sa ne spui tu exact ce vezi atat de atragator la tara respectiva?
Ca asa, ai adus niste generalitati, cei care raspund aici mai aduc niste generalitati si nu se ajunge la nimic. “Turcia e un munte de splendori artistice si spirituale” Ok, da exemple te rog! Sa vedem daca si noi ajungem la aceleasi sentimente.
Ideea e ca daca cineva citeste articolul si n-are idee la ce te referi, n-o sa-si schimbe parerea despre Turcia in bine. La fel si invers probabil.
La capitolul “Turcia” ma declar nula 😛
Dar e frumos sa mai auzim si de la tine din cand in cand ^.^
Sa stii, Beatrice (ca am inteles ca tu ai scris articolul),ca ai atins un punct sensibil din corasonul meu cu postarea asta. Si eu sunt fan Pamuk.Un amic pakistanez de pe mess mi-a recomandat sa citesc cartile lui Pamuk, i-am promis, am facut-o si mi-au placut. Imi plac turcii, stiu ca au o cultura bogata si chiar vreau sa citesc cat mai mult despre ei.Am prieteni turci la Constantza si cand meerg la ei, mereu ii intreb despre una si alta legat de obiceiuri si traditii.Sunt oameni faini,asa ca nu am prejudecati in privinta lor.Astept sa scrii aici, ce carti sa caut si o sa o fac. Ce sa zic, nota zece pt ideea ta!
“Mal de Pays”, de Rene Magritte
Stii cum tot romanul si-a dorit la un moment dat, foarte inteligent de altfel, macar un moment, sa apartina altei natii? Unele romance blonde erau fericite ca la mare lumea le intreba daca sunt scandinave, unii baieti purtau tricouri cu “Kiss me, I’m Italian!”, alte persoane se mandreau “Moama, aia la Luvru m-au confundat cu un englez!”
Noah, pe acelashi flash, eu mereu mi-am dorit sa fiu turcoaica.
@The Form: Hey, chill, cred ca nu m-am exprimat eu suficient de clar. Intentia mea era sa incep acest “set” de bloguri prin care sa vorbesc despre anumite chestiuni care cred eu ca merita tratate in context si care subliniaza unicitatea aia despre care ACUM am vorbit la modul GENERAL. Chestia e ca am vrut ca lumea sa stie de la inceput despre ce este vorba si mi s-a parut un pic prea mult sa atasez si un material propriu-zis la aceasta introducere. Deci normal ca aceasta prima postare din seria asta nu avea cum sa aduca ceva atat de interesant incat sa starneasca pasiuni nebune sau incat cineva “sa isi schimbe parerea despre Turcia”.
Lorena si cu mine avem obiceiul ca pe acest blog sa anuntam mai intai cand incepem ceva nou si apoi intram in paine.
Sper ca la urmatoarea postare pe tema asta sa te poti declara multumit de “exemple” 🙂 te mai asteptam
@Anthea: mda, si eu sunt nula la capitolul Canada si soricei :))). Multumesc pentru incurajare
@Cutza: Multumesc mult, ma bucur foarte mult cand vad ca atunci cand investesc timp si energie in ceva, fie ca e vorba de o prezentare de 10 minute la facultate, sau ceva de genul acestor bloguri, oamenii raspund pozitiv. Ma bucur ca gandesti asa si ca esti free-minded 🙂
@Zana (scuze, nu ma pot adapta :D):deh, fiecare cu fixurile lui :)). Idem la ultima ta afirmatie :D. That’s my girl 🙂 🙂
Kiss me, I’m a psycho!!! 😛 😀 mwahaha
theform: mie mi se pare pretty obvious că ceea ce se vede mai sus e un fel de “cuvânt înainte”. şi cred că oricărui cititor i s-ar părea la fel, cu excepţia “smart asses”. Da, au şi americanii câteva lucruri bune, iar expresia “smart ass” – adică unul care spune tâmpenii pe un ton atoateştiutor – e una dintre ele.
am un singur anunţ: să nu cumva să ai impresia că dacă cel dn căsuţa autor e “beatrice” şi nu “lorena lupu” înseamnă că s-a dat liber la făcutu’ pe deştepţii aiurea!
@the form: tu nu vezi titlul? “Gradina Turceasca-1”. Asta ce inseamna? Ca vor urma si 2, 3, 4…. In care obviously ar fi exemple clare.
@beatrix: Kiss me, I’m in love with that Antoine guy in “E Doar Sfarsitul lumii”. Cat despre turci, mereu m-am simtit mai aproape de ei decat de orice vestici civilizati. Vreau sa invatz limba turca si sa ii dansez o data sotzului meu asa ca tipele din videoclipurile lui Sertab Erener.
Abordarea temei este o provocare pentru multa lume, mai ales in contextul celor intimplate la Davos zilele trecute.Oricit am dori nu putem sa ne rupem de realitatea cotidiana.Sa vedem daca vei fi mai silitoare,avind in vedere ca ultima ta postare a fost in 26 oct.Dupa cum scrii mi se pare ca ai mai mult de 20 de ani.Sa vedem episodul 2.
nu, vasile, chiar are 20 de ani – i-am văzut buletinul. e doar precoce. 😀
în altă ordine de idei, propun să nu amestecăm valorile culturale ale unui popor cu evenimentele cotidiene – deşi e greu.
P.S. Îmi place dantura ta. 😛
Tu esti cu Turcia cum sunt eu cu Egiptul. 🙂
Sunt convinsa ca e o tara superba si are o cultura fascinanta, din pacate n-am ajuns pe acolo, inca… Voi urmari cu placere continuarea “Gradinii…” 🙂
@Lorena-daca tot te-ai legat de dantura mea virtuala,uite o stire de pe siteul dracusorului 667.ro-Sarutul, cea mai utilizata metoda de informare din Romania-Un kiss virtual.
Si eu imi doresc la nebunie sa vad Turcia! Am fost in Belin si, culmea, dincolo de Zid si de Reichstag, cel mai mult am vrut sa vad cartierul turcesc. Si am fost! Am mancat la un restaurant micut, de cartier. Chelnerul nu stia o boaba de… nimic. Dar a fost incredibil de binevoitor si zambitor si energic. Iar mancarea inca imi bantuie cele mai pofticioase vise. Dar inainte de toate, m-a napadit indragosteala cand am vazut ‘Gegen die wand’, care a ramas pana azi filmul meu preferat. Si de acelasi regizor, ‘Crossing the bridge: The sound of Istanbul’.
Nu l-am citit pe Pamuk, dar o recomand pe Elif Shafak. A scris ‘Bastarda Istanbulului’. Mi s-a parut delicioasa. Se gaseste la Polirom, daca e cineva curios.
Si poate ca romanii nu ii detesta atat de mult pe turci, doar il avem pe Ataturk in fata Odeonului. 🙂
I was chill. Facutul pe destepti aiurea? Cred ca as fi reactionat la fel indiferent de cine a scris.
Nu vazusem 1-le. Deh, am scris replica respectiva la “februarie 4, 2009 la 4:16 am”. Nu stiu daca pentru voi e ceva “obvious” la ora aia, ca pentru mine nu. De fapt chiar am de gand sa ma felicit pentru ca am citit articolul respectiv (de 2 ori jumate ca sa fiu sigur ca am inteles cum sta treaba) desi am sarit titlul.
Si nu, nu-mi cer scuze ca doar n-am jignit pe nimeni. Daca nu-mi placea, nu citeam. Doar am facut o observatie pe seama articolului. Daca spuneam “e un articol plin de tampenii spuse pe un ton atoatestiutor”, ar fi fost altceva. Voi reactionati asa la toate criticile constructive incorecte?
Pamuk e mai complex, Shafak scrie mai cu stil. Parere personala.
as fi incantat sa citesc, intr-un alt episod, cateva fragmente care ti-au placut in mod deosebit din Pamuk. Turcia mi se pare si mie o tara super simpatica, nu numai cultural, si care a invatat f mult sa fie pe placul oricarui descoperitor.
eu iti las Turkish Music si… cafeaua turceasca… http://www.youtube.com/watch?v=Rny3BcGpLI0
k people, scuze de intarziere, I’m back sanatoasa si voinica 😀
Pe rand:
@The Creatrix: O,da, tipii din EDSL sunt…buni 😀 artistic vorbind. Mie imi place Sertab Erener mai ales din perioada pre-eurovisionica :D. Iar clipurile ei chiar sunt artistice.
@Vasile: Ma bucur ca vezi lucrurile asa, ca pe o provocare. Despre chestiunea de la Davos, nu prea sunt in masura sa comentez, Erdoğan nu e chiar un erou…uite, iti recomand sa citesti asta:
http://www.hurriyet.com.tr/english/opinion/10937989.asp?yazarid=290&gid=260
In rest, am fix 20 de ani si mi se par cam multi :D. Dar iau chestiunea ca pe un compliment 🙂
si mie imi place dantura ta! 😀
@Ada: pai ia zi-ne si tu ceva de egipt
@Ioana: O,da! Si eu as vrea mult sa vad Germania! Nu stiu cat de usor m-as adapta sa traiesc intr-o astfel de tara, dar definitely imi plac nemtii mai mult ca francezii sau italienii sau englezii.
Cat despre statuia lui Ataturk…uite cum se imbina pe aceeasi raza vizuala pasiunea mea pt teatru cu cea pt Turcia 🙂
@theform: e ok in ceea ce ma priveste pe mine, Lorena voia sa zica faptul ca e bine sa fim atenti si sa citim de 2 ori inainte sa comentam. Cumva si eu sunt de acord, Pamuk e foarte complex si ermetic, dar si mie mi s-a parut ca Elif Shafak scrie mai curgator. Adica in mod sigur am citit mult mai greu 10 pagini din Pamuk decat 10 din Shafak. Ceea ce nu inseamna, Doamne fereste, ca ES e facila!!! La amandoi se vede acel suflu al misterului inspirat de traditia turceasca. I love them both.
@Daniel: mersi mult pentru cantecel! e dragut, nu il stiam :). vor veni si citatele…si ma bucur mult cand lumea intampina cu entuziasm tema
Sunt mama wiviei si recunosc ca acest postare a ta a fost …gand la gand cu bucurie…
pentru ca sunt fascinata de condeiul lui Pamuk .Chiar astazi am recitit cateva capitole din MA NUMESC ROSU .
Cautand informatii tot despre Turcia, am dat peste aceasta gradina turceasca. Am fost impresionata in mod placut ca sunt si alti oameni fascinati de aceasta cultura.
Recunosc ca si pe mine m-a lovit deodata curiozitatea; nici nu mai stiu de ce si cum. Stiu doar ca mi-am dorit sa cunosc mai multe…Incet-incet am inceput sa fac cautari, ca sa zic asa, intr-un mod tare haotic. Am incercat sa citesc putin despre islam, nu mai spun ca eram oricum innebunita dupa muzica lor, apoi despre cultura si civilizatia lor, am ajuns chiar si la Pamuk, iar cartea care mi-a picat in mana a fost “O lume noua”; recunosc ca stilul mi s-a parut destul de greoi pt mine, de aceea “Ma numesc Rosu” poate inca ma mai asteapta. Mi-am cumparat chiar si o carte cu povesti turcesti…
Apoi am vrut sa cunosc limba. Si aici am avut de luptat cu prejudecatile oamenilor, cineva chiar propunandu-mi sa ma angajez la o saormerie, unde as putea sa castig si bani, sa invat si limba! Inclusiv niste turci m-au intrebat mirati la ce imi trebuie limba asta…Asta m-a incapatanat sa fac ceva in sensul asta, am incercat sa invat singurica, iar apoi am avut norocul sa ma inscriu si la un curs. Si pot sa afirm ca m-am indragostit de limba aceasta…
Ca tot scria cineva pe aici de belly dance, m-am inscris si la aceste cursuri. Recunosc ca sunt la inceput si totul mi se pare dificil, dar e fascinant sa privesti lucrurile si altfel…dansul acela din buric e arta, iar limba turca este atat de logica si de frumoasa…
Cum spuneam, nu stiu multe lucruri despre aceasta tara, nici macar n-am avut ocazia sa o vizitez pana acum, dar ceva ma face sa imi doresc sa o descopar. Asa ca…ma bucur ca am avut si eu ocazia sa imi exprim povestea, ca sa zic asa, si sa descopar ca nu toti ii percep pe turci ca pe niste saormari si atat.
SI EU SUNT INTERESAT ASAINVAT LB TURCA. AI PUTEA SA-MI SPUI TE ROG LA CE CURSURI MERGI?
Eu sunt inscrisa la centrul Ariel din cadrul Facultatii de Limbi Straine a Universitatii Bucuresti.
EGIPTUL…PARTENERUL MEU DE VIATA ESTE EGIPTE-AN SI MA DECLAR CEA MAI FERICITA DE PE PLANETA…..
Buna.Intamplator am gasit aceasta pagina.Eu locuiesc in Turcia,chiar in inima Istanbulului.Fara a avea pretentii de a fi citit foarte multe in viata mea(ei,am fost si eu studenta la viata mea dar….m-am lasat),va pot impartasi cate ceva din viata turcilor de aici,cu bune si cu rele,cum le vad eu.As vrea sa citesc si eu Orhan Pamuk,daca veti ceva in romana in format electronic,va rog mult sa ma ajutati.Desi cunosc limba turca,inca nu cum as dori eu,nu vreau sa-l cites in limba lui pt ca sunt sigura ca nu as intelege bine.Cel putin nu acum.
Romanii au idei preconcepute legate de turci.Unele sunt adevarate,dar asta nu-i priveste decat pe o parte din acestia,mai ales cei care au intrat in contact cu romanii.Romanii ii stiu pe turci poligami,cu gusturi indoielnice,kitch la greu.E adevarat ca pe pietele turcesti predomina prostul gust in materie de decoratii(cand am vazut prima data istanbulul am zis ca aici e mama prostului gust),au si ei analfabetii lor,au si ei muzica gen maneaua de la noi.Si cam asa e fatada.E adevarat ca nu prea multi dintre ei frecventeaza librariile sau teatrele si muzele.Da,sunt adevarte toate aceste lucruri.Avand internetul si posibilitatea de a ma plimba prin tot Istanbulul,eu am descoperit si o altfel de Turcie.daca te plimbi prin Istanbul prin zonele turistice e imposibil sa nu fii atras de mirosul imbatator de narghilea sau de betigase parfumate.Apoi arhitectura moscheilor mi s-a parut foooarte frumoasa.Bineinteles,turistul de rand va fi tentat sa faca cumparaturi.Poti vizita bazarele lor care sunt pline cu tot felul de lucruri exotice,de la condimente si fructe confiate pana la lampi,eşarfe,haine….tot felul.Unele sclipicioase….altele mai putin.Pe toate gusturile,timp si bani sa ai.
Mancarea turceasca:foarte buna si apreciata.Mie personal imi place foarte mult,mai ales gratarele si kebaburile.Dulciurile lor sunt in general insiropate: baklava,şekerpare,revanie….s-ar putea ca unora sa li se para prea indulcite.Depinde de gusturi.Ideea e ca,aproape la orice ora te-ai afla pe strazile Istanbululuı nu risti sa morı de foame….peste tot sunt restaurante si fast food-uri.Interesul lor e sa-si vanda marfa,asa ca la tot pasul vei fi abordat de cate un vanzator ambulant care (fie in romana,rusa,engleza…ce stie el mai bine),te va aborda.
Cam asta ar fi in general….ideal ar fi sa pleci la plimbare(prin Istanbul cel putin) cu cineva de incredere,un ghid ceva care stie lb turca si obiceiurile locurilor,ca sa nu fii fraierit la preturi.Asta e viata de turist…..dar cea a turcilor autohtoni e cu totul alta.Multe traditii vechi,cam greu de indeplinit conditiile lor de catre un strain obisnuit sa traiasca in occcident mai liber.Ei,asta e deja alta poveste……
Daca doriti sa va mai povestesc cate ceva,astept intrebari din partea dumneavoastra….
Visam sa devin fiziciana… mancam matematica pe paine… ca sa ajung, in final, sa studiez limba turca si sa ma dedic ei.
Ca o curiozitate… Stiti care este cel mai lung cuvant din limba turca ?
Cekoslovakyalilastiramadiklarimizdan misiniz ?
Acesta este, de fapt, un cuvant format fortat doar pentru a se demonstra caracterul aglutinant al limbii turce (alipire de sufixe).
Cekoslovakya-li-las-tir-a-ma-dik-lar-i-miz-dan mi-siniz ?
in romana: “sunteti dintre cei ai nostri pe care nu am putut sa ii facem sa devina cetateni ai Cehoslovaciei ?”
Mentionez ca toate literele “i” sunt, de fapt, “i” de la inghetata, iar “s” din “-las” este “s” de la serbet/stampila.
Cu drag, Oana.
waw
Draga beatrice,in aceesi situatie ma regasesc si eu …iubesc foarte mult Turcia….am inceput sa invat limba turca…imi place foarte mult limba turca:D:D:…acum cativa ani nu aveam nicio treaba cu turcia,dar absolut nicio treaba….Totul a inceput intr-o vara in luna iulie cand am mers in turcia k niste prieteni…nu mai fusesem in turcia ,cat despre locatie nu prea stiam mare lucru…..a fost cea mai frumoasa vacanta din viata mea!!! hotelul era superb ,eu am fost imediat ce a deschis hotelul…nu o sa va vina sa credeti cat timp a luat sa construiasca un magnific hotel:un an,doar un an!!!oamenii de acolo au fost foarte amabili…..