Self-fellatio

Costeluş se plăcea.

Se trezea dimineaţa şi alerga disperat spre bucătărie. Acolo avea o oglindă mare, unde se uita lung şi însetat la sine. Apoi se ducea la baie. Acolo mai avea o oglindă. Şi în hol avea una.

Toate oglinzile lui Costeluş aveau găuri, pentru că, de fiecare dată când se uita la sine, experimenta o erecţie. Şi adevărul e că o partidă de sex cu propria persoană e cel mai autentic act de dragoste.

Visul cel mare al lui Costeluş, însă, era să şi-o sugă singur. Se ducea zi de zi să facă yoga şi pilates, să ajungă cu gura spre turnul falnic al masculinităţii. Era şi aici un paradox. Încă nu era hotărât dacă pula-i era aşa frumoasă, încât să şi-o sugă cu nesaţ, sau gura îi era atât de indescriptibil de sublimă, încât să merite viol cu perversiuni. Probabil, ambele. Costeluş tocmai inventase autoversatilitatea.

Într-o frumoasă zi cu mult soare şi cer variat, cu scurte averse de ploaie, Costeluş reuşi. Tot elongându-se în faţă, se trezi nas în nas cu cea mai frumoasă pulă din istorie. A lui. Şi exact în momentul ăla, auzi un pocnet neplăcut şi-l cuprinse o durere în spate, de parcă cineva i-ar fi înfipt o mie de cuţite date cu piper, ardei iute şi wasabi.

Încercă să se îndrepte. Nu putu. Era înţepenit în poziţia autoversatilităţii. Şi se resemnă. Se privi iar în ochi cu cea mai frumoasă pulă din viaţa lui şi zise:

-Crezi că poţi să mă faci să uit de durere?

Şi brusc, cerurile se deschiseră, îngerii cântară la harfă, norii prinseră contururi de curcubee, serafimii şi heruvimii îl învăluiră în aripile lor şi vulcanul Pompei izbucni iar, nimicind trei provincii italiene.

Fu cel mai frumos act de dragoste pură şi necondiţionată din viaţa lui Costeluş. Dragoste pe vremea sciaticii.

Apoi, durerea reveni. Cu oarecare jenă, dar şi cu mândrie nedisimulată, sună la salvare. Le dădu o explicaţie transparentă, ceva de genul: Aveam senzaţia că mi-a apărut un hemoroid şi am vrut să verific. Asistentele îl crezură. Sau se prefăcură că-l cred, ceea ce era deja OK.

Însă doctorul Filimon îl privi în ochi:

-Domnule Costel, realizaţi că la a doua tentativă de acest gen puteţi rămâne paralizat complet?
-Eu…
-Domnule Costel, cu dumneavoastră vorbesc. Ştiu ce aţi încercat să faceţi. Ne vin câte zece ca dvs., zi de zi. Deja m-am săturat să tot explic: Te califici să te autofelezi doar dacă ai condiţia fizică necesară.
-Şi dacă n-o am?
-Încercaţi un substitut.
-Ca de exemplu?
-Încercaţi cu mâna.
-Domnule, am 29 de ani şi două mâini. 14 şi jumătate de fiecare. Cam cât credeţi că m-am săturat? Deja le ştiu toate liniile, toate bătăturile, toţi negii. În relaţia noastră, rutina rage ca o fiară.
-Încercaţi alt substitut.
-Ca de exemplu?
-Daţi-vă like singur, pe Facebook.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. George says:

    sublim, cu final epic. aplauze !!!

  2. Ovay says:

    Putin spus …. mai mult ca perfectul. Dragoste pe timpul sciaticii :))) Finalul apoteotic si magnific pana la ultimul punct de suspensie. Mereu am avut o vorba, si aia implica a-ti da like singur pe fb. Cine isi mai da like pe fb, siesi, ar trebui sa citeasca asta 🙂

  3. Împaratul Plopilor says:

    Problema lui Costel e ca se placea dar nu se iubea. Daca se iubea cu adevarat isi facea operatie pentru a-si scotea cateva coaste. Dragostea adevarata cere sacrificii.

  4. Morala :Facebook sucks 🙂

  5. T's Secrets says:

    Lorena, because beating the hell out of people is illegal 😀

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: