Nu am apucat să scriu despre subiect, că m-am luat cu altele, dar o spun acum, la spartul târgului. Mă bucur mult că profesorii și-au renegociat salariile.
Nu poți funcționa optim în timp ce-ți drămuiești fiecare bănuț. Ai nevoie de motivație financiară, mai ales când munca ta presupune să convingi un grup de copii energici și cu atenția mai scurtă decât o tentativă de conversație inteligentă pe Tinder. Lipsa banilor e demoralizantă, deprimantă, și indiferent de nivelul de energie și de idealuri mărețe cu care îți începi munca, la un moment dat, tot o să ai nevoie de o operație, tot o să-ți spargi o măsea, tot o să ajungi la spital cu ceva și atunci o să te izbească grav lipsa unei sume consistente cu care să îți rezolvi demn problema.
Nu mai suport corul de ipocriți care o tot bagă la înaintare pe aia cu “Munceşte pentru satisfacţii, expunere şi whatever else recompensă fictivă”. Dacă vreau satisfacţii, îmi comand o pizza, mi se pare cea mai satisfăcătoare experienţă. Dacă vreau expunere, mai pun o poză pe net. Dacă muncesc, vreau să fiu plătită şi punct.
Munca de profesor NU este uşoară, mai ales când o faci cum trebuie. Munca de profesor trebuie recompensată adecvat, mai ales că un profesor bun are toate instrumentele necesare pentru a-ţi motiva copilul să viseze la mai mult şi să ajungă departe.
“Păi da, Lorena, dar la şcoala nu ştiu care există doar suplinitori”.
De ce există doar suplinitori?
Cumva din lipsa salariilor care să motiveze oameni cu competenţă reală să-şi investească energia şi creativitatea în actul educativ?
Fă domeniul suficient de atractiv din punct de vedere al compensaţiei şi se va bate lumea pe posturi. Şi atunci vei putea alege cei mai buni oameni de pe piaţă să asigure educaţia copiilor tăi.
Pe vremea părinţilor noştri, era bătaie la politehnică. Toată lumea voia să se facă inginer, pentru că inginerii luau cele mai mari salarii. Acum, acelaşi fenomen se întâmplă cu IT. Toată lumea vrea să devină programator, pentru că acest domeniu oferă cele mai mari salarii. Şi desigur, cei care chiar le iau sunt cei mai buni pe felia lor.
Dacă domeniul nu e motivant financiar, nu are nimeni interesul să îşi sacrifice viaţa pe altarul idealurilor măreţe. Sau dacă îl are; o apendicită la două săptămâni înainte de salariu, tu neavând bani de privat şi luând mu** cu crengi pe coridoarele unui spital de stat unde nu poţi da o şpagă pentru că ai mărunţişul drămuit până la ultima monedă, şi realizezi brusc importanţa unui salariu de bun simţ.
De aceea ţin cu profesorii pe această temă. De aceea mă bucur că au obţinut salarii mai bune. Dintr-o singură “pensie nesimţită” poţi plăti zece profesori. Care fac mai mult pentru naţiune decât posesorul “pensiei nesimţite”.
***
Dacă îţi plac aceste articole, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Din păcate, jobul de profesor e unul dintre cele mai subestimate joburi. Fix ce ne-ar fi mai util și benefic pentru societate, adică educația, este, poate neîntâmplător, lăsată undeva la margine, sub diverse motive. Asta după ce programa a fost distrusă sistematic, ani la rând.
Au obținut ceva, dar puțin. Foarte puțin față de cât ar fi fost firesc. Iar la sfârșit, liderii de sindicate i-au cam trădat.