Mostre de mitocănie

Unul din motivele pentru care noi, românii, şchiopătăm rău de tot la materia stil şi clasă este lipsa totală de respect şi impertinenţa pe care o afişăm faţă de autoritate. Avem un iz insuportabil de mahala, care ne însoţeşte în tot ceea ce facem, şi urlă a neam-prost de la zece poşte depărtare.
Ultima mostră de ţopârlănism cras care mi-a provocat un spasm de greaţă în stomac a avut loc ieri seară, în timp ce urmăream ştirile referitoare la decorarea a paisprezece personalităţi în semn de apreciere pentru promovarea valorilor româneşti în lume.
Printre alte nume răsunătoare ale culturii şi ştiinţei, o decoraţie urma să i se înmâneze disidentului anticomunist Vasile Paraschiv. Distincţie pe care acesta a refuzat-o cu un gest atât de mârlănesc, de ar putea fi considerat lejerissim insultă la adresa statului român.

Aici, desigur, o să îmi sară în cap trei sferturi de blogosferă să îmi explice cum stă treaba cu personalitatea impunătoare a lui Vasile Paraschiv, despre actele lui de curaj, etc. A se remarca, vă rog, că nu neagă nimeni acest fapt. Dar ceea ce e revoltător, e modul în care acesta a ales să refuze, să jignească de la obraz preşedintele şi să îşi bage picioarele – pardon de expresie, dar nu găsesc alta mai adecvată – în omagiul pe care, prin Ordinul Naţional Steaua României în Rang de Cavaler, a ales acesta să i-l ofere.
Dacă refuzul ar fi fost dictat de demnitate şi nu de dorinţa teribilistă şi “elodiacă” de a stârni niţică senzaţie – putea refuza printr-o scrisoare, sau să refuze participarea la ceremonie.

DAR SĂ UMILEŞTI ŞEFUL DE STAT ŞI APOI SĂ ÎI ÎNFULECI MITOCĂNEŞTE PIŞCOTURILE – mi se pare culmea tupeului gratuit şi a josniciei. Mai tristă e reacţia de “bine-i-a-făcut!”, pe care am întâlnit-o pe ici pe colo. Şi nu, nu sunt o simpatizantă a lui Băsescu-persoana – pur şi simplu, mi-e greaţă de şoriciul care ţine loc de obraz, pe alocuri.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Dan Selaru says:

    Un paranoic, cu merite, care nu e mai mult decat un bolnav. Si o stire.

  2. bebe says:

    Perfect adevarat!Eu sint omul care nu il suporta pe Basescu,dar aici nici macar nu este vorba de el.E vorba de un Ordin National!Ce sa inteleg?S-a razbunat pe Romania?
    Bunul simt e universal si nu poate fi scuzat de nimic!

  3. dadatroll says:

    Pai poate la om ia fost foame dupa atata sampanie, la aia teai gandit? Ca nu le da cidru la receptile astea ci sampanie din aia cu bule. Faceo foame…

  4. racusoara says:

    De acord. Indiferent de persoana sefului statului, el reprezinta o institutie care trebuie respectata ca atare. Dar respectul e o mare problema in ziua de astazi, ceea ce e trist, pentru ca (desi suna a cliseu)dispretuindu-ti propriile institutii, te dispretuiesti pe tine insuti… Iar presa face acest lucru constant, intretinand aceasta calduta mocirla si incurajand publicul sa ia totul “la misto” in neaosul stil romanesc, generand cu iresponsabilitate o slabire a autoritatii de orice gen nepermisa in momentul in care (dupa parerea mea) exista deja o criza a valorilor si a autoritatii in Romania prezenta (aici nu ma refer strict la politica, dar si la politie, la educatie etc)…

  5. Malkovich says:

    uite ca incep sa aflu si stirile tot de pe blogul tau.. nu stiam chestia cu Vasile Paraschiv dar am sa arunc un ochi pe ziarele romanesti.
    mai bine ar fi luat decoratia, pentru ca astea s-ar putea sa fie din partea statului, nu a institutiei prezidentiale.nu ca statul ar fi mai bun..
    whatever.. anticomunismul in curind nici nu o sa mai fie la moda probabil.. uneori vad niste chestii pe la yankeii astia de mi se pare ca sunt in Romania anilor ’80.
    eu ma intreb cu cine o fi votat Vasile Paraschiv.. cu PD-L clar nu, si cum nici pe Tariceanu nu cred ca-l inghite..

  6. heinrich says:

    Exact acelasi lucru l-am observat si eu! De ce a mai venit la Cotroceni daca avea de gand sa nu primeasca decoratia? Mitocania e mare, iar topul ei in “lumea’ publica romaneasca ar trebui sa aiba cel putin 100 de pozitii!

  7. radugo says:

    acum o luna s-a dat NUP la cei 67 de securisti care s-au ocupat de Paraschiv. e normal pentru orice om sa aiba reactii de genul asta cand i se ofera in compensatie niste tinichele.
    Basescu nu i-a adus nici un omagiu, a vrut sa inchida gura nu atat lui Paraschiv cat celor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, institut care a depus plangerea penala contra tortionarilor lui Paraschiv si care e condus de un om de-al lui Tariceanu.
    deci mitocania n-a fost chiar gratuita, ea a fost o modalitate de raspuns la un gest cam parsiv al presedintelui. pai, daca pe Basescu-l intereseaza victimele comunismului, de ce nu i-a dat lui Goma, nu Steaua Romaniei sau titlul de erou al muncii capitaliste, ci doar cetatenia?

  8. PicPoc says:

    Da, daca privesti lucrurile dintr-un punct neutru a fost un gest mirlan, o insulta la adresa Statului Roman, dar daca ar fi sa ne punem in papucii dlui Paraschiv…parca nu-mi mai pare asa. Exagerind un pic imagineaza-ti pe Himmler inminindu-i o decoratie unui evreu scapat din lagar. Tortionarul decoreaza tortionatul, nu ai cum sa-i ceri acestuia din urma sa aiba o reactie normala.

  9. Andhra says:

    Şi pe lângă faptul că a amestecat borcanele, incapabil să distingă instituţia prezidenţială de persoana Traian Băsescu, a şi jignit “suptil” celelalte personalităţi cărora li s-au înmânat distincţiile. Deşi nu sunt nici eu o simpatizantă a preşedintelui, a avut o reacţie concordantă cu funcţia pe care o are.

  10. vulpe vanator says:

    De cate ori nu auzim vorbele : “figura (persoana ) lui cutare iti impune respect ” ?
    Autoritatea luata ca fenomen abstract, nu impune respect pentru ca e pur si siplu o notiune.
    Cu respectul e putin altfel , e ceva ancestral, teama, frica, supunerea sunt legate de respect.
    Se poate observa cel mai bine, la regnul animal , la toate vietuitoarele care traiesc in colectivitati : grupuri, haite ( la lupi si la haite de caini maidanezi e cel mai vizibil ).
    Probabil ca,de-a lungul istoriei omenirii, cei mai mari si mai tari impuneau respect la cei mai slabi si mai mici.
    Noi,romanii, parcurgand mai putin din ciclurile istorice de maturizare decat altii ( suntem in urma cu 50-200 de ani), suntem mai aproape de momentul in care cei mari si puternici ne impuneau respect, nu ceva abstract ,ca intr-un stat democratic, precum a nu stiu cata putere in stat,legea nu stiu care, sau nu stiu ce ordonanta de guvern.
    Si cum , cel desemnat sa induca respectul, in exemplul dat, este si o persoana hilara, astea sunt rezultatele.
    Chestia a fost mai vizibila pe vremea lui Constantinescu ( presedintele Emil ).
    Mai pe scurt de tot : suntem mai INAPOIATI si fizic si psihic decat cei din tarile devoltate din VESTUL si CENTRUL Europei.

  11. vulpe vanator says:

    Alta greseala care o repetam si o repetam , asa cum a observat cineva, inainte, e dualismul asta dintre VICTIMA si CALAU un fel de nou sado-masochism.
    Ne-am invatat sa fim victime si sa fim compatimiti si mangaiati pe frunte de fostii tortionari, colaborationisti.
    Nu s-au separat apele dupa 1989 in Romania, pentru ca nu asta era motivul pentru care s-a creat momentul 1989. Motivul real era sa preia puterea esalonul 2 si 3 de potentati de la clanul Ceausescu, cu girul agenturilor marilor Superputeri ale momentului : SUA si Uniunea Sovietica.
    Disperatele incercari ulterioare de separari de ape ( , PUNCTUL 8 al Proclamatiei de la Timisoara, legea TICU DUMITRESCU ) au nascut doi monstri : un bebe schilod si un bolnav incurabil =legea LUSTRATIEI si CNSAS.
    Fata de Germania, Cehoslovacia, etc. la noi a fost un fiasco total in aflarea adevarului si desconspirarea tortionarilor fostului regim, si interzicerea dreptului de a participa la actul legiuitor, de conducere sau guvernare.
    Propun sa nu-l acuzam prea tare pe bietul VASILE PARASCHIV, la cate batai si spalari de creier a luat.

  12. Ovidiu says:

    1. “…lipsa totală de respect şi impertinenţa pe care o afişăm faţă de autoritate”

    Nu il considerati pe Vasile Paraschiv o autoritate? Sau va refereati in paragraful pe care l-ati scris doar la autoritatile institutionale?

    2. “…ar putea fi considerat lejerissim insultă la adresa statului român”
    Ce este rau in lucrul acesta?

    Reactia lui Basescu are mai multa tristete si mai putina indignare (si mult mai putine cuvinte grele) decit majoritatea reactiilor pe care le-ati primit dv la postarea asta. Teama (“Aici, desigur, o să îmi sară în cap trei sferturi de blogosferă…”) s-a dovedit putin exagerata. Cel putin pina in momentul acesta.

  13. valer says:

    admit că faza cu condamnarea comunismului a fost o …. tristă de vreme ce fix elita de pe vremea lui Ceaşcă plus urmaşii a prosperat după revoluţie

    iar un torţionar zelos se bucură de o pensie mai grasă ca un salariu de softist cu vechime

    cea mai decentă variantă ar fi fost într-adevăr ca Paraschiv să-i fi transmis preşedintelui prin telefon sentimentele şi urările de bine şi să evite o fază penibilă

    admit că a vrut să protesteze faţă de condamnarea în scris şi înflorirea de facto şi n-a găsit altă variantă decât asta injurioasă; dacă i-ar fi aruncat preşedintelui decoraţia în faţă, ar fi strigat că totul e o mare porcărie, l-ar fi înjurat de mamă şi neamurile prin alianţă, i-ar fi turnat şampania în cap, etc. ar fi fost ok; inutil, dar ok, coerent; nu mi se pare că cetăţenii ar trebui să acorde mai mult respect instituţiilor statului decât le acordă lor statul

    dar de la eroismul intransigent la balcanism nu-i distanţă decât de câteva pişcoturi; ce naiba, dacă deteşti visceral pe cineva şi tot ce reprezintă persoana respectivă nu vii să-ţi faci plinul la masa lui, îi zici ceva de mamă, apoi continui să goleşti farfuriile

  14. allen says:

    zice la manual ca atunci cind scrii de cineva e bine sa asculti si varianta respectivului. asta e cea mai buna pe care am gasit-o –

    http://www.cotidianul.ro/supararea_lui_paraschiv_basescu_mi_a_pus_pumnul_in_gura-66465.html

    cei care au incercat sa se opuna in vreun fel, sa zica ‘nu’ la ceva inainte de 1989, vor intelege probabil mai usor frustrarea respectivului. Acum multi ani scriam despre un securist care chinuise un scriitor iesean, printre altele. Securistul respectiv ii spunea unei victime cu care s-a intilnit pe strada prin 1991: ‘Ar trebui sa imi multumesti, mai amaratule. Puteam sa te omor si nu pateam nimic si eu te-am lasat in pace.’ No comment.
    E normal ca a fost revolutie cu voie de la stapinire, insa le puteam schimba planurile, daca nu erau Iliescu, Constantinescu, Basescu si inca vreo citeva mii asemenea. Iar asta cu jignirile la adresa statului roman, sa o luam ca pe o gluma, zic eu. E fix in ton cu legea data de stimabilii din gasca lui Basescu et comp, ca se pedepseste prin lege defaimarea statului. Cine e statul, unde sta el toata ziua, si cine decide gradul de defaimare? Putem reciti postarea aia (foarte bine scrisa, dealtfel) despre politicienii care vroiau sa schimbe directorul teatrului din Braila? Daca vom cauta jigniri la adresa statului dupa aceeasi grila utilizata aici, sint vreo citeva banuiesc. Dar, ca de obicei, e o parere subiectiva si deci supusa greselii.

  15. aurelian says:

    1. Basescu, oricat de comunist a fost el, a recunoscut-o deschis si a condamnat comunismul. Nefiind nici legislativ si nici executiv este de la sine inteles ca nu putea face mai mult de atat (legi ale lustratiei sau cnsas-uri functionale). Dar si atunci si acum a actionat in numele statului roman. Simbolistic vorbind, a purificat Romania de comunism condamnandu-l in parlament.
    2. Spunea Allen ca “daca nu era iliescu, Constantinescu etc.”… Nu uitati ca noi le-am permis sa existe. Noi i-am pus in functii…
    3. Inca ceva, Allen: statul suntem noi… nimeni altcineva… si noi, prin actiunile noastre, determinam componenta aparatului de stat (la care probabil te referi tu)

  16. Lorena Lupu says:

    dan şelaru: aha

    bebe, răcuşoara, heinrich, andhra: exactly my point!

    dadatroll: greu să ai demnitate când îţi ghiorăie maţele, nu?

    malko: decoraţia, practic, e oferită în numele ţării. cu alte cuvinte, o recunoaştere a valorii unui om de către poporul său.

    radugo: dacă pentru tine Steaua României în rang de Cavaler e o simplă tinichea, e trist. iar dacă oferirea unei asemenea decoraţii nu e un omagiu, e şi mai trist.
    iar ceea ce am spus mai sus – că existau şi căi decente de a refuza o decoraţie – se pare că nu s-a citit.

    picpoc: să nu îmi spui că băsescu a fost ofiţer pe la închisorile comuniste şi a torturat deţinuţii politici. 😀 cel puţin, asta înţeleg eu din metafora ta.

    vulpe vânător: ei, vezi, dacă îţi consideri ţara un spaţiu valoros, autoritatea nu mai e ceva abstract, ci un lucru concret, demn de consideraţie. dacă alegi un om să exercite o funcţie publică şi îi arăţi lipsă de respect, arăţi implicit lipsă de respect faţă de decizia ta.
    respectul nu e absolut deloc supunere şi teamă – e o nuanţă, pe care noi, românii, se pare că nu o cunoaştem. Am o mulţime de oameni pe care îi respect, fără să mă tem de ei şi fără să mă supun lor. Pur şi simplu, le recunosc calităţile.

    şi repet: vasile paraschiv avea dreptul să îl atace pe băsescu în alt moment. în altă situaţie – într-un cadru adecvat unui asemenea dialog. dar (să fac şi eu o metaforă, că mi-a deschis picpoc apetitul): e un gest mârlănesc să te defeci în piaţa publică, nu-i aşa?

    ovidiu: 1. bun, vasile p. e o autoritate. dar o autoritate, pe lângă drepturi, are şi obligaţia de a se comporta ca atare – impusă de statutul său de autoritate. or, această ceremonie era destinată, în mod paradoxal, recunoaşterii acestei autorităţi. comportându-se aşa cum a făcut-o, d-l. p. şi-a subminat propria autoritate.

    2. statul este totalitatea cetăţenilor lui, nu? iar dacă dvs. nu aveţi nimic împotrivă să fiţi insultat, eu am. şi, din câte văd, şi alţii au. deci, nu e ok să fim insultaţi.

    3. reacţia lui băsescu a fost absolut superbă. în momentul ăla, l-am stimat din toată inima.
    iar dacă blogosfera îmi infirmă teama, acest lucru nu poate decât să mă bucure.

    valer: în acest caz, statul a acordat respect unui cetăţean merituos, i-a recunoscut valoarea – iar cetăţeanul l-a scuipat în ochi. Apoi s-a apucat de halit.

    allen: am citit linkul dvs.
    întrebare: omul nu ştia înainte de decernare că băsescu e aşa şi pe dincolo? şi dacă ştia, de ce s-a mai dus?
    nu neg că într-adevăr, comunismul i-a făcut teribil de mult rău lui v. p. În fond, răul făcut de comunişti e singura parte notabilă a existenţei lui – norocul lui că i-au făcut comuniştii rău, altminteri murea anonim. 😀
    dar, în fond, decoraţia era menită să recunoască TOCMAI acest lucru: că v. p. e un om valoros, un român minunat.

    statul, repet, suntem noi toţi. dvs., eu, toţi cei din jurul nostru. dacă nu înţelegem lucrul ăsta, şi nu începem să ne purtăm ca atare, vom rămâne acelaşi neam de traistă, jenat de faptul că există.

  17. Lorena Lupu says:

    aurelian: am postat commenturile în acelaşi timp. mă bucur că simţi ce simt şi eu.

  18. aurelian says:

    si inca ceva pentru cei cu “tinicheaua”:

    dragilor, urmariti va rog istoria decoratiei si apoi considerati-o tinichea. Aceasta decoratie reprezinta esenta natiunii asteia de 2 lei. Pe scurt: a fost infiintata de catre Cuza (Ordinul Unirii) purtand cele 2 numere magice ale unirii mici. Apoi a fost legalizata de guvernul Bratianu in 1877.

    dincolo de faptul ca este o distinctie a statului roman, deci si a voastra, istoria acestei decoratii ar trebui sa impuna putin respect.

    si la final: GENERE ET CORDRES FRATRES, tinichelelor!

  19. PicPoc says:

    Am exagerat un pic(poc)…mai mult 🙂
    Pt. acel om, Basescu era un reprezentant al sistemului comunist. Metoda aleasa de a refuza distinctia nu a fost cea mai eleganta, in mod normal nici nu trebuia refuzata fiindca e o distinctie a statului roman, nu a presedintelui Romaniei, dar trebuie tinut cont ca e un mosulet de 80 de ani care a suferit foarte mult in vremuri cind cei mai multi au ales sa plece capul si pentru asta pot sa trec peste aceasta ofensa adusa Romaniei (eu fiind mai nationalist de fel).

    @vulpe vanator

    Nu ma consider inapoiat nici fizic, nici psihic si nici mental fata ceea ce tu numesti tarile dezvoltate din vestul si centrul Europei. Dincontra consider ca zona balcanica este mult peste “tarile dezvoltate”, noi macar sintem umani, nu niste creiere spalate care functioneaza numai pe baza de reguli.

  20. dadatroll says:

    Pai dela sampanie.

  21. Lorena Lupu says:

    picpoc: păi dacă eşti naţionalist, trebuia să te simţi şi mai jignit decât mine.

    dadatroll: normal. şampania ia minţile rapid. 😛

  22. Yambo says:

    Acum realizez ca ofiterii de securitate, procurorii si activistii PCR care au avut de furca cu elementul social periculos Vasile Paraschiv nu identificasera de fapt adevarata buba : lipsa absoluta de stil a personajului! A lui si a altor cateva zeci de mii de neciopliti care ultragiau societatea oamenilor muncii. Indivizii astia fortau respectabila autoritate a statului nostru sa recurga la varii masuri civilizatoare, de la corective intense cu pumni in ficati si in teasta pana la solutia radicala a extirparii din corpul social, practicata in institutiile sanitare de profil ale vremii (puscarii, lagare, canale si mai apoi spitale psihiatrice).

    Din nefericire, in cazul lui Vasile Paraschiv tratamentul a esuat si iata ca insul recidiveaza. A fost mitocan cu Ceausescu, cum sa fi devenit peste noapte lord in regimul Basescu ? S-a priceput sa tulbure metabolismul delicat al oamenilor muncii prin iesirile lui toparlanesc-protestatare, de ce ar fi azi mai putin respingator? De ce sa ne miram ca s-a dat in stamba printre “nume rasunatoare ale culturii si stiintei” si nu s-a multumit sa-si verse oful intre filele prafuite ale condicii de cereri si reclamatii? Indraznesc totusi sa spun ca si Presedintele e de vina. Cum de i-a permis? De ce l-a invitat? Nu era previzibil ca frustratul de-abia asteapta sa dea cu mucii in fasole (recurg la aceasta expresie numai pentru o mai buna adecvare la caracterul personajului)?

    Esenta problemei e ca spiritul grosier al lui Paraschiv nu poate trece dincolo de judecata vulgara ca omul innobileaza institutia si nu invers! Si pe cale de consecinta, ca nu poti respecta un om pentru functia pe care o intruchipeaza, daca el insusi si-o necinsteste in cel mai inalt grad. Pentru Vasile Paraschiv, momentele coregrafice pline de gratie oferite de Presedintele Romaniei pe scena unui birt, in compania baiaderelor autohtone, excentricitatile bahico-automobilistice, o politica externa precara condimentata, cand si cand, cu declaratii belicos-inepte, imbogatirea casunenilor si cocosilor in numele luptei anticoruptie, condamnarea comunismului printr-un raport semnat de fiul unui demnitar comunist cu consecinta fireasca a supunerii fostilor mahari la drastica pedeapsa a unor pensii manoase -un act moral exemplar in opinia intelectualilor de protocol-, infierarea securitatii de catre un fost reprezetant ale ei la Anvers, toate astea nu pot fi semne ca Traian Basescu e “un presedinte pentru noi coordonate istorice”. Nu pot fi, pentru ca spre deosebire de ultrarafinatii Liiceanu, Patapievici, Cartarescu -ultimul din enumerare, scriitor de geniu, helas!- care au emis aceasta stralucita constatare, lui Vasile Paraschiv ii lipseste cultul nuantei. In plus, nici nu se bucura de spatii generoase in presa si, chiar de s-ar fi bucurat, este lipsit complet de virtuozitatea de a compune osanale pentru respectabilul nostru Presedinte, spre deosebire de cei mai sus amintiti.

    Tot ce a incercat dalcaucul a fost sa tulbure diafanul cor elogios al personalitatilor neamului cu disonantele grosolane ale vocii sale. Din fericire, nu prea i-a iesit. Presa, prea ocupata cu facerea majoritatilor parlamentare, a expediat salutar evenimentul intr-o stire de fapt divers. S-a evitat astfel contaminarea societatii cu obsesia verticalitatii, recunoastea imposturii, judecata morala limpede si alte asemenea mahalagisme care ne produc “un spasm de greata in stomac”!

  23. Lorena Lupu says:

    yambo: se pare că nu aţi citit cu atenţie postarea. 🙁
    e trist să vezi că oamenii sar cu gura fără să fie atenţi la nuanţe.

    am spus: 1. nimeni nu neagă că omul e o personalitate.

    2. faptul că te pretinzi vertical implică să te şi porţi ca atare – să refuzi printr-o modalitate demnă, şi să nu bei şampanie de unde ai scuipat. altfel, verticalitatea se cam cocoşează, şi se confundă rău de tot cu impostura, iar judecata morală limpede se cam abureşte. 😉

    3. îmi place că ştiţi multe cuvinte frumoase, dar înainte să le peroraţi, aţi citit ce am scris eu?

    Dacă refuzul ar fi fost dictat de demnitate şi nu de dorinţa teribilistă şi “elodiacă” de a stârni niţică senzaţie – omul putea refuza printr-o scrisoare, sau să refuze participarea la ceremonie.

    DAR SĂ UMILEŞTI ŞEFUL DE STAT ŞI APOI SĂ ÎI ÎNFULECI MITOCĂNEŞTE PIŞCOTURILE – mi se pare culmea tupeului gratuit şi a josniciei”

    Ei?

  24. Yambo says:

    Lorena Lupu: Nu va mai straduiti atat. Zau ca nu merita. Degeaba imi subliniati textul cu linii, cu italice, cu ghilimele. Nu pricep si pace. Am o inapetenta funciara pentru detalii. Pe deasupra, mai si sar cu gura, cu tasta, cu mausul, cu ce mai gasesc la indemana. Asa-s eu, mai saritor din fire. Am insa noroc de bunavointa interlocutorilor.

    Exista insa in fragmentele evidentiate o asertiune mult prea majusculata si italicizata ca sa nu adast o clipa asupra ei. E vorba de “umilirea sefului de stat”, pe care eu o asociez cu un moment din filmul evenimentului, solemn si tragic deopotriva. Un moment ce m-a impresionat teribil. Indraznesc sa cred ca si pe dumneavoastra. E vorba de acea secventa cand seful statului, cu privirea in pragul inlacrimarii si voce tremurata rosteste magicele sintagme: insemme nationale, stat roman, inalt ordin, respect, starnind, nici ca se putea altfel, ropote de aplauze. Primul impuls a fost sa sufar solidar alaturi de domnul Presedinte, pentru insulta la adresa statului roman (parca asa spuneati in textul dvs; daca gresesc, corectati-ma, stiti doar ca sunt incapabil sa retin detaliile) adusa de marlanul Paraschiv. Nu mai vorbesc de virila indignare patriotica ce-mi da ghes. Din pacate, sfruntata memorie si blestemata de logica au intervenit prompt, curmandu-mi efuziunile. Pesemne ca episoadele din tumultosul mandat al Presedintelui pe care le-am amintit in textul anterior dovedesc ca Traian Basescu adoarme si se scoala cu gandul la rolul institutiei prezidentiale si la respectul pe care trebuie sa-l impuna aceasta. Sau poate cunoasterea la perfectie de catre Domnia Sa a imnului ori faptul ca, nu-i asa, de Ziua Nationala se aniverseaza unirea Basarabiei cu Romania, cum foarte just a observat in discursul de la Alba-Iulia, nu sunt altceva decat dovezi graitoare despre profundul respect nutrit de Traian Basescu fata de insemnele nationale. Asa o fi. Nu pot pricepe insa nici in ruptul capului cum de refuzul lui Vasile Paraschiv de a primi o medalie meritata cu prisosinta, refuz insotit de o justificare exprimata decent dar raspicat -e drept, nu prea laudativa, vai, fata de distinsul Presedinte – e o ofensa adusa statului. Intr-adevar, asa era pe vremuri. Cand spuneai ceva mai putin elogios despre Dej, sau mai apoi despre Ceausescu, insemna ca uneltesti impotriva oranduirii socialiste si ca ofensezi statul si poporul, ca esti, cum se spunea, dusman al poporului. Pesemne ca s-a pastrat acelasi obicei iar eu nu m-am informat. Totusi, consider refuzul decoratiei drept un sacrificiu, nu o ofensa. Un sacrificiu, caci Vasile Paraschiv chiar merita acest ordin. Iar scopul acestui sacrificiu a fost de a transmite publicului un mesaj. Nu din casa dlui Traian Basescu, printre piscoturile si sampania cumparate de dl Traian Basescu din banii de piata ai dumnealui, ci dintr-o institutie publica. Nu printr-o scrisoare ce avea sa fie uitata prin arhive si ignorata total de presa. Caci e vorba de o atitudine pe care autenticul dizident anticomunist Vasile Paraschiv a vrut sa o contrapuna panegiricelor pe care moralii nostri intelectuali le inchina lui Traian Basescu, cel care, nu-i asa, a avut curajul sa condamne comunismul. In asta a constat “dorinta teribilista si “elodiaca” de a starni nitica senzatie” a venerabilului Vasile Paraschiv. Refuzand Ordinul Steaua Romaniei, Vasile Paraschiv a mai refuzat ceva. Ca faptele sale sa devina o insigna pe reverul intaiului demascator al comunismului, Traian Basescu. Altfel spus, a refuzat sa dea autenticitate imposturii. Asta-i motivul pentru care poza de tragedian a Presedintelui din secventa amintita nu vorbeste de fapt de umilinta, cat de furia unui individ caruia i s-a dejucat planul. Un plan atat de bine conceput de prea credinciosul (si destul de costisitorul) sau slujitor, Vladimir Tismaneanu*

    *”Vicepresedintele Aliantei Civice, Sorin Iliesiu, sustinut si de Vladimir Tismaneanu, presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, a solicitat presedintelui ca disidentul Vasile Paraschiv sa primeasca Ordinul “Steaua Romaniei”… “La un ceas cand unii incearca sa conteste insusi demersul Comisiei Prezidentiale si al Presedintelui, de condamnare a unui regim ilegitim si criminal, trebuie sa ne reamintim lectia lui Vasile Paraschiv, a unui om care a demascat, cu pretul unor cumplite chinuri, faptul ca dictatura comunista a fost una a minciunii, samavolniciei si nesimtirii”, se preciza si in scrisoarea de sustinere a disidentului, semnata de Vladimir Tismaneanu.” – http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=480097

  25. Lorena Lupu says:

    stimate domn,
    daca dumneavoastra insistati ca atitudinea lui v. p. a fost decenta, se pare ca aveti o viziune asupra decentzei pe care eu nu o inteleg.
    insistati sa imi insirati fapte pe care eu am mentionat din postare ca nu le contest – inteleg insa ca nu sesizati acea granita – poate prea subtire – dintre un refuz stilat si demn si o marlanie penibila. daca nu o sesizati – nu am cum sa va ajut in acest sens. asadar, propun sa incheiem aici.

  26. valer says:

    am văzut azi pe Realitatea “filmul” evenimentului; nu avea nuanţa aceea de Caragiale ce rezultă din textul tău (nu ştiu de ce, dar îmi imaginam scena de la Cotroceni cam ca în “De ce trag clopotele, Mitică?”); lipsesc pişcoturile, de fapt nu vedem decât un individ naiv şi încăpăţânat, un fel de Don Quijote, în dispută altul versat şi abil; de fapt dispută e destul de mult spus, căci lui Paraschiv i s-a luat rapid microfonul ca să nu mai strice atmosfera; iar restul audienţei s-a străduit serios să-l ignore

    mi s-a părut mai degrabă o scenă tristă; statul dispreţuieşte cetăţenii – căci o decoraţie, oricât de ilustră ar fi, nu poate compensa în nici un caz viaţa bună şi pensiile grase ale foştilor torţionari; iar cetăţenii îi răspund statului cu aceeaşi monedă

  27. valer says:

    ajuns în Bucureşti în toamna lui 1940 agentul secret britanic Julian Amery a lăsat unele relatări despre starea de spirit a populaţiei:

    “un ofiţer apăruse la o paradă în haine civile; cerându-i-se să-şi explice gestul a răspuns – Uniforma mi-e dată la curăţat. M-am p… pe ea când am aflat cum a cedat guvernul nostru la Viena”

    şi în ambele cazuri exasperarea vizavi de stat (văzut ca autorităţi, nu ca ansamblul cetăţenilor) nu-i tocmai nejustificată

  28. Yambo says:

    Lorena Lupu: Nu-s naiv.Mi-era clar, din start, ca suntem incompatibili in gandire si simtire. A fost doar o tentativa de reducerii a nocivitatii textului dumneavoastra pentru mintile neprevenite ce ar trece intamplator pe aici.

    Mai ales ca reactiile presei mi s-au parut extrem de palide, cu exceptia unui crampei din articolul lui Cristian Tudor Popescu, “Ziua Marii Uniri?”. Intre timp situatia s-a ameloriat: Vasile Paraschiv a fost invitat azi la Stelian Tanase, a aparut si un articol excelent in Observatorul Cultural, “Curajul de a fi un om liber” de Carmen Musat

    Incheiem aici, cum bine propuneti si apreciez ca nu m-ati cenzurat.

  29. v says:

    da’ unde-a scris c-a stat la piscoturi? ca io stiam ca n-a stat la nimic.

  30. Lorena Lupu says:

    valer: acum, orice filmuleţ poate fi editat în aşa fel, încât să capete ce nuanţe vrem noi. nu?
    şi dacă omul a fost invitat în emisiuni TV şi menţionat în rubrici de citate menţionate de comentatorul nostru care se încăpăţînează să ne convingă de incapacitatea sa de a desprinde o idee principală dintr-un text, şi-a atins scopul: atenţia opiniei publice. nici o decoraţie, oricât de ilustră, nu se poate compara cu setea de băgare în seamă. 😉

    valer2: în toamna lui 1940, starea lor de spirit era perfect justificată. acum însă, suntem “europeni” şi ar trebui să ne purtăm ca atare.

    yambo: această incompatibilitate nu poate decât să mă bucure. iar cei care vă vor parcurge mesajele nu vor vedea decât o persoană care refuză cu încăpăţânare să descifreze tematica unei postări şi bate câmpii pe alături. dacă asta doriţi, de ce să vă cenzurez această plăcere nevinovată?

    v: iar eu ştiu sigur că a stat.

  31. v says:

    pai, de unde, asta intrebam. ca ma rodea iele, curiozitatile.

  32. Lorena Lupu says:

    de la martori oculari.

  33. Yambo says:

    1. Sunt silit sa revin, pentru ca imi infirmati aprecierea ca nu cenzurati. Cenzurati, dar cu finete! Ati scos link-urile de la articolele “Ziua marii uniri?” de Cristian Tudor Popescu si “Curajul de a fi un om liber” de Carmen Musat, adica alte pareri despre “gestul marlanesc” al lui Paraschiv. Nicio problema, lumea inteligenta stie sa caute pe google.

    2. Cat priveste argumentul forte al produselor de patiserie: dupa ce “a umilit seful de stat”, Vasile Paraschiv NU i-a infulecat piscoturile, cum dezinformati dumneavoastra!

    Scarbit de populismul discursului prezidential : “Vreau sa stiti ca eu respect insemnele statului roman” (mai ales imnul pe care-l stiti integral, chiar si prima strofa, Domnu’ Presedinte, mai ales semnificatia zilei de 1 Decembrie -n.m.)etc. , de faptul ca Presedintele il acuza voalat de ofensa adusa insemnelor nationale, in timp ce nimeni de acolo nu i-a luat apararea, – din contra, auzind cuvintele magice : respectul insemnelor nationale, statul roman, ordin national, bla bla, toti au aplaudat pavlovian -, VASILE PARASCHIV A PLECAT PUR SI SIMPLU, FARA SA CIOCNEASCA NICIUN PAHAR DE SAMPANIE, FARA NIMIC ALTCEVA! S-a intretinut,INAINTE de ceremonia propriu-zisa, cu parte din invitati pe care-i cunostea, si atunci, pesemne, a manacat piscoturi CUMPARATE DIN BANI PUBLICI, INTR-O INSTITUTIE PUBLICA unde fusese invitat. Nu piscoturile lui Basescu, cum afirmati dumneavoastra. SI A PLECAT DUPA CE SI-A SPUS OFUL. IMEDIAT, CACI FUSESE UMILIT DE ANESTEZIA MORALA A TUTUROR! A UNEI SALI CARE N-A STIUT DECAT SA APLAUDE DEMAGOGIA SI CALOMNIA!

    3. “Ideea principala” din textul dvs. nu e decat explicitarea raspunsului pe care ilustrul nostru sef de stat l-a dat lui Paraschiv. Caci, spre deosebire de dumneavoastra, Basescu a calomniat subtil!

    4. Veti fi atat de generoasa incat sa-mi permiteti si aceasta ultima placere nevinovata, postandu-mi comentariul in integrum? In caz afirmativ, va multumesc.

    5. Incompatibilitatea de care vorbeam se refera strict la acest post! Si trebuie sa va marturisesc ca stiti sa indignati oamenii pana la incadescenta! O fi facand parte din farmecul dumneavoastra 🙂

  34. Lorena Lupu says:

    1. vă informez că ăsta e blogul meu, prin urmare nu găzduieşte decât linkurile pe care le dau eu. cine e curios să citească textele date pe dvs, să le caute.

    2. şi presupunând că ar fi fost înainte – vi se pare mai elegant să bagi în tine, rumegând lovitura de şoc? mie nu.

    3. iar eu m-am rezumat să enumăr fapte.

    4. câtă vreme nu dă linkuri unde nu am eu chef să trimit trafic, no prob.

    5. eu îi indignez? eu de obicei fac o afirmaţie atunci când sunt convinsă de ea. şi dacă am un pedeve, îl susţin.

  35. inexprimabil says:

    Pacat ca uitam sa apreciem oamenii care au avut curaj inainte de ’89. Pacat ca le spunem, direct sau indirect, marlani sau toparlani, desi discursul sustinut de Vasile Paraschiv este unul care nu contine nimic ce ar merita epitetele de mai sus. Asta cand cel care a fost nevoit sa suporte iesirea lui Vasile Paraschiv (da, Presedintele Romaniei, in acest caz) a inteles ca trebuie sa uite ca a fost marinar si a dat un raspuns demn de un presedinte. Fara “pasarici” si “ciori”…

  36. SETH says:

    eu unul am citit numai primul articol referitor la incidentul de la stiri si desi nu sunt cum a spus si autoarea, un pro-basescu convins sau al armiei romane, da’roman tot ma sim. si sincer imi pare rau ca n-am fost prin preajma aluia sa-i zic vre-o 2 de dulce si sa-l linsez oleak, asa ca in Moldova la noi.

Leave a Reply to vCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading