Când scrii prima carte, e cireşica de pe tortul eforturilor tale. E cel mai bun lucru pe care-l poţi livra în secunda aia şi, dacă eşti şi prost ca noaptea, îţi imaginezi că e megatare, ultracool.
Aşa am dat eu la publicat Rondo Capriccioso. Am avut noroc de un redactor hiperindulgent şi de o înţelegere a faptului că nu voi rămâne întotdeauna atât de sinistru de proastă. Na, şi mai e şi chestia aia: prezintă orice borâtură în faţa unei audienţe, fă-o cu un tupeu fantastic, şi minim jumătate vor pune botul.
Bun. Au trecut zece ani. Şi recitesc acum Rondo Capriccioso. Şi râd cu toate orificiile corpului. Cartea aia e de un penal dureros, frate. Nu ştiam asta pe atunci, pentru că eu însămi eram dureros de penală. Dar… really. E stângace, cu jocuri de cuvinte forţate, cu siropoşenii care l-ar face pe Otravă să se otrăvească de ciudă. E stupidă. E atât de jenantă încât, la judecata de apoi, când mă va trage Dumnezeu la răspundere cum am putut să scriu o asemenea tâmpenie, îi voi răspunde că nu eram acasă şi-mi voi inventa un alibi.
Concluzia: dragi copii, oricât de prost scrieţi astăzi, it gets gradually better. Important e să puneţi osul la treabă şi să vă scoateţi capul din cur. Şi, musai, să vă recitiţi obiectiv. Mult şi cu atenţie. Nu vă rezumaţi la “las’ că merge”; dacă aveţi un strop de creier, va veni momentul de ruşine şi umilinţă, când veţi înţelege ce penibili eraţi.
Cine e Otravă? :))
Autodafe.
nu e putin lucru sa publici o carte la 20 de anisori; la varsta aia sunt destui care nu s in stare sa scrie o compunere; redactorul a vazut potentialul si a stiut cat de important e sa nu-ti taie aripile
Ai concluzionat corect. Sa te recitesti obiectiv inseamna sa ai cu adevarat cojones si multi autori nu prea reusesc azi sa o faca in mod corect. Sa mai si razi pe seama scrierilor vechi inseamna ca esti capabila sa lasi trecerea libera in culisele propriului stand-up comedy. 😀
ce bizar. chiar azi mă întreba un prieten cu cârciumă când vin cu stand-up-ul ăla.
Si eu inteleg penibilul eu din trecut, e un sentiment bun dar jenant.
Of, cunosc sentimentul desi n-am publicat nici o carte. Numai ca mie nu-mi vine sa rad. Cand ma uit in urma la ce am scris sau la ce faze penibile am pus botul, imi vine sa sterg tot, sa formatez discul, sa ard serverele si tot internetul.