Un lucru la care ţin, mai mult decât la proprietatea fizică, este proprietatea intelectuală. Motivul este simplu şi oarecum de la sine înţeles: dacă tu îţi cumperi o Toyota roşie şi vecinul tău Gheorghe îşi cumpără o Toyota roşie, veţi avea două maşini roşii, identice. Dar niciodată vecinul tău Gheorghe nu va fi în stare să scrie, să deseneze sau să făurească zmee ca tine. Poate o va face mai bine, poate mai prost, cert e că o va face diferit.
De aceea, ideea de autor mi se pare foarte, foarte importantă. Ţin minte un dialog din clasa a doua: “Mie cel mai muuult îmi place Pupăza din teeei”. “De cine?” “Nu ştiu”. “Ce prost eşti!” Încă de atunci mi se părea că nu poţi pretinde că-ţi place ceva fără să ştii cum îl cheamă pe prostul care a făcut asta, dintr-un motiv simplu: sub geamul meu e o tufă. Dacă n-o sădea o mână de om, n-ar fi existat. Pe drumul din faţa geamului meu e un căcat de câine. Dacă n-ar fi trecut Azorel acum 3 ore pe acolo, n-ar fi existat. Etc., etc., etc. Deci, fără autor, canci opera.
Buun. Iar mie mi se întâmplă acum, a doua oară, acelaşi fenomen: amnezie coregrafică. Ceea ce e grav.
Orice spectacol de dans se bazează pe o aglomerare de idei, direcţii şi mesaj, care se numeşte frumos CONCEPT. Cât timp nu-l are, coregraful e o fiinţă vulnerabilă şi disperată, cu ochi blânzi de căprioară, cu care se cramponează de om şi-l roagă: “Hai, fatăăă, vino cu o idee”.
Şi vii cu o idee. Ideea schelet. Stai, o discuţi, o dezvolţi, o ajustezi la client. Apoi, când se vede călare pe situaţie, coregraful îşi uită brusc disperarea de dinainte şi “ce căcat, chestia asta era la mintea oricui, ce să-l trec şi pe prostul ăsta pe afiş?”
Simplu. Fără schelet, nu ar fi avut pe ce să se sprijine carnea, pielea şi ţinutele de designer. E un argument destul de evident pentru oricine?
Când mi s-a întâmplat asta cu primul coregraf, am presupus că am de a face cu un egoism monstruos şi am reacţionat cu o furie uriaşă. Acum, că mi se întâmplă cu al doilea, încep să înţeleg că e vorba, pur şi simplu, de o ramură a artei în care autorul nu contează. Unde, printr-o prejudecată tâmpită, e considerat neglijabil.
Şi iată de ce mă angajez solemn să nu mai scriu concepte pentru spectacole de dans. Niciodată. Nici pe 1.000 de euro, nici pe 10.000, nici pe un milion. Pentru că banii pot sublinia respectul pentru munca altuia – acolo unde există – dar nu-l pot înlocui.
Cealalta chestie cu Toyota e ca nu se strica niciodata.
bai frate, da’ in ce lume te invirti?! aia nu recunosc, altii nu platesc, altii nu presteaza conform contractului… damn!
bine că te învârţi tu într-una în care plătesc toţi. :))
e inevitabil, când lucrezi cu o grămadă de oameni, să iei şi ţepe. raportul corectitudine / ţeapă în România e relativ subunitar.
nu ma invirt intr-una in care platesc toti, dar de la un punct sa zicem ca selectez sau oamenii se auto-selecteaza. nu m-am gindit pina acum la alta, dar am doi prieteni care m-au trecut pe genericul filmului lor, prima pentru ca ii imprumutasem (!) bani pentru productie si al doilea pentru ca i-am citit scenariul si i-am dat citeva sugestii.
oricum, ca tendinta, munca de autor tinde sa fie considerata self-satisfactory. adica, na, ai avut onoarea de a lucra la spectacolul ala, ce mama naibii ai mai putea sa-ti doresti?!
ma bucur ca ai scris frumos despre asta. imi dau seama ce greu ti-a fost, in furia normala, sa nu scrii cuvintele de-alea, muscatoare rau:)
mie mi se pare mai muşcătoare decizia de a nu mai face ever chestia asta decât nişte biete mui inofensive.
daca n-ai mai lua teapa n-ai mai fi vie, asa ca bucura-te!
asta sugeram şi eu cu reply-ul de mai sus.
în fine, statistic e logic ca, din 10 oameni, 4 să-ţi dea ţepe. şi recunosc că am un mod de a gândi care să trateze cele 6 succese ca pe ceva de la sine înţeles, în schimb să spumege sinistru pe marginea celor 4 ţepe. asta sunt.
la mine rata de luat tepe e putin mai mica. in schimb, atunci cind trece ceva timp si n-am mai luat una incep sa ma ingrijorez
păi da, dacă ai o figură masculină şi o aparenţă de pumn greu, evident că rata de luat ţepe scade. ah, şi să nu uităm că nu lucrezi în showbiz.
🙂
la concepte de papa bun te ştii?
nu. dă şi tu pe masterşef.
In dreptul anglo-saxon pina si-o mizgalitura pe un servetel de hirtie, la restaurant, poate fi acceptat contract de o instanta de judecata. Ba si-o discutiune orala la care asista un tert martor.
Deci, Lorena, ori te muti la Londra, ori umbli cu contractele beton in poseta. “Nu semnezi, nu vine ideea!”
(Stiu, ar cam trebui sa imprumuti ceva din spiritul unui agent literar. Domnul Boierescu ce mai face?)
Uneori, mai fac (făceam?) chestii şi din prietenie, dar începe să-mi treacă.
Si nu a zis ca esti o avara cinica?
cetăţene, ăsta nu e un post propice pentru trolat. altminteri, iar o să plângi că mă-ta e de fapt femeie cinstită şi continentul african nu e şogor cu taică-tu.
uite ce e draga, am stat prea mult pe net ca sa ma mai intereseze insultele, trec pe langa ele ca pe langa reclamele din ziar.
da’ era o intrebare legitima, ma gandesc ca asta ar fi fost reactia lui, dat fiind cum explici tu ca s-au intamplat treburile si genul lui de persoana..
A! am uitat sa zic ca facerea de bine e futere de mama si de cate ori o sa scrii despre chestia asta si cand ai de gand sa te inveti minte?
Ca la vo 5 posturi tot despre tepari de astia ne vorbesti. Deci ori lasi tu impresia gresita la om ca esti dispusa sa ajuti dezinteresat ori suferi de ceva amnezie si tot uiti ce vrei tu de fapt si iar te tepuieste cate unu. Ba manzi, ba aia cu surorile marx, ba ala ba alalalt.
Pai futui mama ei de viata, spune clar la om: ba fratele meu alb, uite atata te costa, marca paraua si te ajuta tanti, nu vrei, meri de fa cu altcineva.eu nu am timp de muncit pentru altii.
pai ori asa ori ai nevoie de PR si notorietate si de aia te bagi tu in chestii de astea. In cazul asta e ca o investite, cateodata merge cateodata nu. Asta e, baga si tu fise la mai multe aparate.
du-te, bă, în pula mea. scriu la câte una dintre cele mai mari reviste din ţară, de mai mulţi ani. de ce morţii mă-tii crezi tu că aş avea nevoie de PR şi publicitate de la toţi puştanii din jurul blocului?
pur şi simplu, îmi place să fac chestii mişto pe lângă. uneori ies mişto, alteori, nu. dar da, mă aştept ca dacă eu te ajut să treci strada, tu să zici mersi, că mă-ta n-o fi făcut felaţie toată viaţa ei, o fi apucat şi ea să te înveţe o regulă-două de conduită.
şi nu în ultimul rând, cretinătate ambulantă: “numai de ţepari din ăştia ne povesteşti”. nu e ca şi cum aş alerga eu după tine să-ţi povestesc despre ţepe, corect? ci e ca şi cum ai tasta tu adresa blogului, căutând content gratis creat de mine. Ia scoate 10 lei şi cumpără revista Tabu, tot eu o scriu şi să moară bibi dacă e vreo poveste cu ţepari în toată revista.
Pai da eu am zis ori-ori, inseamna ca tu ai o problema de body language, de expresie, de ceva, ca astia tot cred despre tine ca iti place sa faci lucruri pe gratis si in anonimitate. Si cateodata te mai si invita la evenimente la care erai deja anuntata.
Unde, mai era si scriitorasul ala sau poet ce era el, de te-a pus din oficiu ca cititoare pe cand tu nici nu stiai si te-ai suparat ca nesimtitul si-a permis.
Cred ca problema e la tine, adica prea te astepti ca restul sa se prinda de niste chestii care tie ti se par evidente si de bun simt si ei habar nu au si nici nu se gandesc la ele, si ar trebui sa fii mai clara in exprimare.
In plus asa sunt unii oameni profitori si te iau de fraier, iar altii sunt ignoranti la chestii de eticheta si nu stiu ei de acestea.
Si cand inchid astia Tabu, sau inca nu ai reusit?
cert, am pe frunte inscripţia “Prost suprem, fac chestii gratis şi în anonimitate”. Şi mai cert, am tot dreptul să protestez unde vreau eu, inclusiv pe propriul blog, fără să mă fută la cap toţi retardaţii.
pai cu ce scop scrii tu aici ca asta cred ca e problema. Eu am avut impresia ca tu vrei sa discuti despre chestiile astea, si din greierul de barbat, cand cineva imi spune ca are o problema ma gandesc ca se asteapta de la mine la o solutie.
Femeile nu, ele se descarca expunandu-si problemele, practic nu cauta solutii, cauta sustinere, refulare etc.
Pe mine nu ma deranjeaza ca scrii de jdemii de ori chestia asta, ma deranjeaza ca ti se intampla de jdemii de ori chestia asta (la modul cel mai onest).
Sunt destul de parsiv incat sa stiu ca daca scriam o ciurda de injuraturi la adresa respectivului nu as fi fost in asentiment, in schimb nu pot intelege la ce ar fi contribuit.
Daca scrie omul ce crede de cuviinta: HUOO muie, boule ma-tai curva
Daca scrie sa gadile bine urechile autorului bravos.
La ce ajuta?
Eu is de asta ca Churchil cu beneficiul pluralitatii de opinie indiferent de opinie.
deci, problema în cazul tău e că nu ştii să deduci ideea principală a unui text. să luăm titlul. “Nu o să fac cutare lucru niciodată”. Text: “Iată de ce”. Care parte e neclară?
“Dacă scrie omul ce crede de cuviinţă”, iar ce crede el de cuviinţă e un şir de cretinătăţi penibile şi retardate, da, libera exprimare îmi permite şi mie să spun că-s un şir de cretinătăţi penibile şi retardate. Şi cu fiecare replică, pe lângă muia de rigoare, ţi-am şi desenat DE CE sunt cretinătăţi penibile şi retardate.
Problema proştilor siniştri ca tine ştii care e? Că voi aveţi impresia că eu muiesc părerea voastră pentru că se opune părerii mele. şi de fapt, nu în opoziţie constă problema, ci vă muiesc pentru că sunteţi ţopârlani cretini şi debitaţi tâmpenii. dar când vă muiesc, vă şi desenez de ce tâmpenia e tâmpenie.
evident, incapacitatea de a deduce ideea principală dintr-un paragraf loveşte iar, şi tot ce pricepeţi voi e că aţi fost muiţi. fără să vă prindeţi cât de muibili sunteţi de fapt.
Nu ţi-aş recomanda să te muţi la Londra dacă e adevărat ce zice Doooh. Te pomeneşti că vine un fost partener de discuţie şi te întreabă unde e basculanta aia de mui pe care i-ai promis-o de faţă cu terţi. Penalităţi de întârziere, breach of contract terms, belele.
:)))
Reblogged this on ofloarealbastra.
Am o curiozitate, dumneavoastra aveti un stil curajos, spuneti lucrurilor pe nume, sau prea radical pe nume ceea ce e minunat…Numai ca …numai lucrurilor le spuneti pe nume, nu si oamenilor…De ce oare? De ce nu divulgati numele celor 2? Sau ar trebui sa facem o deductie simpla si sa ne prindem?…Numai ca eu nu prea am fost la spectacole de dans, promit sa incep sa fac asta..mi-ar fi de folos sa stiu cine tepuieste in industria asta…sa nu fac greseala sa atribui cuiva ceva ce nu ii apartine…Ma ajutati in sensul asta?
povestea cu primul se poate afla dintr-un simplu google, iar al doilea e suficient de no-name încât să nu vreau să-i fac reclamă.