Ieri, social media plângea toată cu lacrimi de crocodil că Tolontan a fost concediat și de la Libertatea. Mă miră puțin libertatea lui Tolontan de a dezvălui motivul concedierii, și anume, faptul că refuza să promoveze jocuri de noroc în revistă. Mă miră pentru că eu, la toate contractele mele în presă, am semnat clauză de confidențialitate, iar dacă în contractul lui Tolontan există o astfel de clauză, Ringier îl poate da în judecată fluierând.
Legat de pariuri sportive, înțeleg perfect și aplaud poziția lui Tolontan ca persoană privată. Spre deosebire de toate personalitățile publice, care au apărut în reclame la toate cazinourile, Tolontan e demn de stimă pentru că refuză să promoveze o maladie socială.
Numai că, la Libertatea, Tolontan era manager pe editorial. Pe editorial, nu pe marketing. Era vag în afara fișei postului să decidă ce reclame intră și ce nu, și prin asta îi încălca teritoriul managerului pe marketing, ceea ce nu e în regulă. Și dacă eram eu manager pe marketing, ne-am fi certat viforos, pentru că eu nu-ți spun ție ce subiecte editoriale să alegi și tu nu-mi condiționezi mie publicitatea.
Mai ales în piața anului 2023, unde campaniile sunt pe buget mai mic decât oricând, și unde te lupți pentru fiecare bănuț ca pentru Sfântul Graal.
O publicație e un business. La finalul lunii, trebuie plătite salarii, chirii, facturi, colaboratori, ăia care vin cu ponturile și așa mai departe. Toate astea nu se plătesc nici din likes pe Facebook, nici din „ce minunat sunteți, domnule Tolontan”, ci din bani.
Să faci revista să piardă bani, în condițiile în care fraierii de la marketing se milogesc de n firme să le vândă spațiu publicitar, e o iresponsabilitate. Și punct.
E o modă printre jurnaliști să înjure moguli. Și să uite convenabil că mogulul le plătește salariile, și el/ea suportă din buzunar diferența dacă tu pui sponsorii pe fugă pe considerente etice.
În orice companie, omul care pune banul trasează direcția și viziunea. Dacă ai tu o viziune mai bună, cere frumos un împrumut la bancă și fă o horă alături. Dacă nu te ține, nu o mai arde haiduc pe banii altuia. Ai un blog, tolo.ro, unde nu vine Ringier după tine să-ți spună ce să promovezi și ce nu.
Când ești pe payrollul lui Ringier, Ringier decide ce reclame intră în meniu, nu tu. Tu îți faci munca de jurnalist, dar îți asumi că, pe partea de publicitate, ai de livrat conform unui brief, și aia e. Și eu, când am publicitate pe aici, livrez conform unui brief. Și da, sunt propriul meu mogul. Dar dacă o arzi pe superioritate morală și aroganță, rămâi fără campanii.
Sigur, îmi permit să refuz cazinouri pentru că sunt o singură persoană cu câțiva colaboratori ocazionali. Dacă însă îi angajam full time și trebuia să le plătesc lunar salarii, eram șefa cazinourilor. Aveați câte o casă de pariuri la fiecare pagină. Și dacă vă trezeați careva să cârâiți, vă întrebam: Păsă, pui tu banii pe care îi pierd dacă refuz cazinoul? Nu? Atunci ia hai, taci în plm și jet în plm, că la donații nu te văd niciodată.
Dar nu avem de ce să-l plângem pe Tolontan, că, după cum ciripesc păsărelele, și-a luat despăgubiri substanțiale pentru despărțire amiabilă. Și e liber să devină propriul mogul. Să ofere el omenirii acea presă principială și deontologică, unde nu există publicitate decât la legume luate direct de la mici producători și produse cosmetice bio.
***
Dacă apreciezi articolele de opinie, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Ca să nu trebuiască să promovez cazinouri. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
presa are totusi un cod deontologic. incalcat in momentul in care patronatul a cerut sa vada materiale inainte de publicare, nu exista asa ceva, decat in cazuri exceptionale, gen Watergate. oricum, ringier si-a bagat picioarele in propriul renume, arata ca un trust interesat numai de profit cat mai mare, ideea de presa a fost data la o parte. as fi apreciat daca ar fi recunoscut, dar e mizerabil modul in care au procedat.
Patronatul cere să vadă materialele înainte de publicare în situația în care există acest război între editorial și marketing, și editorialul sabotează cu regularitate eforturile marketingului.
Se pare că e cazul să recitești pasajul în care reamintesc că o publicație e un business.
Nu e un business ca toate celelalte, ce e aia saboteaza eforturile marketingului? care eforturi? de a-i obliga pe jurnalisti sa faca lobby pentru casa de pariuri din bulgaria? de cand se ocupa jurnalistii de lobby? cred ca multi romani nu prea inteleg ca nu e o simpla decapitare a singurei publicatii mainstream cat de cat decente. convenabil pentru multi chiar inainte de alegeri. cand va muri de tot presa, se va duce pe copca si democratia. dar banuiesc ca nu ne pasa, business hraparet sa fie
Ba e fix un business ca toate celelalte. Dacă nu îți iei salariul pentru că nu există vânzări și nu există reclamă, fac pariu că demisionezi a doua zi.
Și în rest, am explicat în articol cum e cu eforturile marketingului, recitești până înțelegi, pentru că eu refuz aă investesc energie în oameni proști.
Alo, confunzi apa cu țuică.Ce reclame vrei sa iti pui în publicația ta este una, sa ma obligi sa scriu ode caselor de pariuri este alta.Daca ai blog nu insemna ca ai și calitate sa iti dai cu părerea.Adica poți dar devii penibila.Auzi, jet în plm.Vocabular de periferie, nicidecum de jurnalist.Inteleg ca salivezi după presupusa compensație primita de Tolo.Nah, asa este cind ai valoare și ești relevant, iti negociezi intrarea și iesirea.Cind ești nimeni, nu iti da nimeni prima de instalare și nici nu iti baga clauza de transfer.C-asa-i in fotbal.
Cred că n-ai înțeles organigrama unei reviste.
E departamentul editorial, care scrie textele.
Și e departamentul marketing – publicitate, care vinde reclame în ziar, și din aceste vânzări își ia lumea salariul.
Și da, uneori reclama aia presupune ode caselor de pariui. Altfel, o sugeți în ziua de salariu.
În rest, da, jet în plm, că proștii ca tine nu înțeleg de vorbă bună și ați trebui bătuți în cap cu bocanc de munte cu ținte, poate vi se conectatează neuronii. Iar despre cum e când ești nimeni, mă bucur că ne împărtășești experiența. Chiar cred că nu îți dă nimeni nimic, de aceea dă jăvrismul pe dinafară din tine. Iar când văd javre ofticate, mă bucur.