Fărătitlu

Mă uit la Gala Uniter – de unde îmi place mie mai nou să particip la evenimentele cu mult pipăl: de pe canapea, cu Pulică/Mişu în braţe şi o cutie de Cola în mînă. Şi trebuie să vă mărturisesc că primul şoc de proporţii pe care l-am avut a fost cel legat de lista celor care au murit anul trecut. Şi de această dată nu mă refer la cei super-mediatizaţi, la cei de care am aflat de pe Mediafax şi de pe Hotnews, ci la cei pe care i-am cunoscut îndeaproape, la cei pe care i-am iubit şi despre care nici nu am ştiut că au murit. Şi a căror moarte m-a izbit în moalele capului. Mă învîrt acum prin casă ca o găină prin hambar, şi nu ştiu pe ce să pun mîna. Dar vreau neapărat să vorbesc despre aceşti artişti minunaţi. Despre care încă nu îmi vine să cred că au murit.

Botka Laszlo:

image1

Acest bătrîn actor al Teatrului Maghiar din Sfântu Gheorghe mi-a deschis, acum nu ştiu cîţi ani – cînd eram o prichinduţă cu uniformă albastră închis – apetitul pentru comedie. Şi mi l-a deschis bine de tot, pentru că tot nu m-am săturat. Şi nici nu cred că mă voi sătura vreodată. Era genul de actor sclipitor, care ştia să stîrnească rîsul dintr-o singură privire, care ştia să-şi dozeze spectaculos reacţiile, care ştia să exploateze umorul fiecărei replici. De cînd urca pe scenă, sala izbucnea în hohote de rîs. Asta era nefericirea lui: nici un regizor nu îi încredinţa un rol de dramă, pentru că teatrul e o artă crudă, care te etichetează mult prea uşor, şi nu are răbdare să exploreze dincolo de ceea ce se vede. A murit la 81 de ani, după o carieră impresionantă şi plină de premii.

Kovacs Agnes Anna

image21

Ăsta e un deces care m-a tîmpit. Pe Agi am cunoscut-o în anul 1 de facultate, cînd ea era actriţă a Teatrului din Tîrgu Mureş. Era una dintre cele mai frumoase şi mai talentate femei pe care le-am văzut vreodată. Pe atunci nu îmi conştientizam impulsurile homoerotice, iar pe Agnes o iubeam fără să îmi dau seama că o iubesc, făceam naveta spre Tîrgu Mureş doar ca să vorbesc cu ea, să ne plimbăm, să vedem spectacole de teatru, să dormim cast împreună, să mîncăm piure de castane cu frişcă şi să îmi povestească tot soiul de tîmpenii, pe o voce caldă şi catifelată pe care mi-o amintesc şi acum. Apoi, a plecat în Ungaria, iar eu nu am mai ştiut nimic de ea. Acum, descopăr de pe google că s-a sinucis anul trecut, în octombrie. La 32 de ani! De ce????

Octavian Cercel

Cu Tavi nu am găsit poză pe net. Păcat. Tavi era fin, înalt şi aristocratic, şi se distingea prin mulţimea de bucureşteni scunzi şi graşi ca un armăsar de rasă printre o ciurdă de catîri. Îl am în lista de messenger, şi nu demult era încă online. Acum cîteva săptămîni am băut cu el o cafea cu lapte la Festival ’39. A fost ultima noastră cafea comună – iar eu nu am ştiut acest lucru. Ne-am despărţit cu pupici şi cu “Vorbim zilele astea.” Apoi, rutina mea de actor refugiat temporar în jurnalism… rutina lui de actor salariat al sistemului… şi Tavi nu mai e.

Cred că ar trebui să dau un telefon tuturor celor pe care îi iubesc şi să le spun din timp că îi iubesc. Că nu ştii niciodată.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Dan Swlaru says:

    Habar n-ai câtă dreptate ai. Dumnezeu sa-i ierte!

  2. cutza40 says:

    Dumnezeu sa-i ierte. Si eu am pierdut ieri un coleg de serviciu, profesor de sport

  3. george83 says:

    “Cred că ar trebui să dau un telefon tuturor celor pe care îi iubesc şi să le spun din timp că îi iubesc. Că nu ştii niciodată.”

    asta face toata ideea…nu stii niciodata ce se intampla si cand pierzi anumite persoane din viata ta fara sa le spui ca tii la ele..

  4. Ada says:

    Trist… 🙁 am aflat ieri de moartea unui copilas de 1 an jumatate, nu-l cunosteam, nici parintii nu-i stiam, nimic, stiu doar ca lucreaza cu firma unde sunt eu angajata… si am ramas interzisa…
    Nici nu stii ce sa zici in momente de-astea…

  5. vulpe vanator says:

    Nu te lasa sfasiata de pareri de rau si de regrete tarzii , ca n-ai stiut, ca n-ai putut sa fi luat macar un ultim bun-ramas.
    Viata si moartea intra in cotidianul noastru de zi cu zi, oricat am vrea sa ne ferim de subiectul 2.
    Eu am aproape toate rudele de gradul 1 si 2 decedate si consider ca ( ele) traiesc prin mine, le port cu mine ca indienii, peste tot.
    Cea mai dura faza a fost dupa revolta din ’89 , cand am vizitat Cimitirul Eroilor Revolutiei de la Bellu si mi-am descoperit ucis primul meu coleg de banca de la clasa 1 la clasa 4 primara, pe TIBI. Mie mi l-au impuscat pe TIBI, care m-a invatat sah, cu care ma duceam in parc cu bicicletele si cu care visam sa ne facem capitani de vas.El, a si ajuns capitan in marina comerciala, si-a urmarit visul si l-a realizat. Eu m-am luat cu altele si cu altii si nu mi-am realizat nici un vis de atunci. Si uite, tocmai pe el l-au impuscat, primul meu prieten si coleg de banca, TIBERIU R.

  6. cutza40 says:

    “Vine o zi”…Holograf

  7. artistu says:

    Ca bine zici Vulpe! Mie imi place sa le fac din cand in cand seara la culcare cu mana, uitandu-ma acolo catre norii pufosi unde imi imaginez ca stau ei si au grija de noi, transformati in ingeri! 😉

  8. Cred că singura dată când am bocit până la fundul găleţii, cu urlete şi horcăieli este când am ajutat mai mulţi cu ceva bănuţi un bebeluş de 3 luni, care avea nush ce boală şi am aflat peste 2 zile că a murit.

  9. fraţilor, sunteţi foarte mişto şi vă mulţumesc.

  10. ciri says:

    Moartea este singurul lucru cert pe lumea asta.Cind?…cum?.. in ce fel va venii, asta doar Dumnezeu o stie, dar oamenii pe care i-ai iubit si nu mai sunt,vor trai in continuare prin tine si prin amintirile pe care le pastrezi cu sfintenie in suflet si gind.Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

  11. O Doamne…….. altceva nu-mi vine sa zic.

  12. Ce frumos ai scris de Tavi! Deodata, mi s-a facut foarte dor de el.
    Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei pe care i-ai pomenit tu!

  13. cutza40 says:

    M-am uitat si eu aseara si m-am bucurat pt premiul acordat Margaretei Pogonat care mi-a fost tare draga

  14. gadjodillo says:

    E ciudat ce putine referinte sint pe net despre tavi cercel. Am cautat in perioada in care a murit ceva, o stire… nimic. Ca si cum nimeni din cei care l-au cunoscut n-au simtit potrivit sa anunte cumva ca a murit. Nici cei de la Teatrul Evreiesc, nici copiii carora le-a predat teatru, nici o parte din ipocritii lui prieteni.
    Oricum, el a murit in preajma craciunului 2008, nu prea aveai cum sa iei cafeaua cu el cu citeva saptamini inainte sa scrii… Dar pun aceasta desincronizare pe seama faptului ca mereu avem senzatia ca doar de citeva zile nu ne-am mai intilnit cu un om (desi realitatea e ca, poate, nu ne-am vazut de 2 ani…)

  15. marilena says:

    Pe Octavian Cercel l-am cunoscut intamplator.Facea teatru cu elevii de la o scoala.Nu pot sa cred ca nu mai este.Am vorbit ultima data in septembrie sau octombrie 2008.Am inca in telefon numarul lui.Nu inteleg de ce s-a intamplat asta.A fost un accident?Era asa de tanar si cu atatea planuri.Copiii il iubeau foarte mult.

  16. catalin_zarnesti says:

    pacat de tavi.eu am copilarit in preajma lui.am ramas socat cand am aflat ca a murit.era un om foarte bun.tin minte ca eu fiind mai mic cei care erau mai mari se mai luau de mine dar tavi imi lua mereu apararea.tavi a murit inainte de craciun.a fost gasit mort in casa dupa ce parintii lui au tot incercat sa il sune si nu raspundea.dupa ce a murit a durat 2 saptamani pana cand l-au gasit.Asta e.DUMNEZEU SA-L IERTE!

  17. pamaitmaria40 says:

    sug pula.

  18. panait maria sau maru sandu, sau cum pana mea îţi mai zici, încă nu ţi-a trecut, bre, obsesia? în atâtea luni? tu n-ai o chestie de-aia… viaţă personală îi zice?

  19. Alisa says:

    Nu imi vine sa cred ca Tavi nu mai e printre noi.Am aflat acum cateava zile si nu mi-a venit sa cred.Ultima oara cand l-am vazut a fost pe cand eram cls a4a,in vara,in 2008 cand am avut spectacol,la sc Jean Monett.Toti copiii care practicau teatrul alaturi de el il iubeam,chiar daca ne cunosteam doar de cateva luni.Ne-am atasat foarte mult de el.Si acum inca mai am id-ul de mess.Dumnezeu sa-l ierte!Era un om extraordinar!

  20. mihaela says:

    http://picasaweb.google.com/arabelaneazi/OctavianCercel#5284511007975353826
    am gasit cateva poze cu tavi, poate vrei sa le postezi.

  21. adrian says:

    tot ce scrie-ti e nimic in comparatie cu ceea ce simtim noi familia.a venit pe lume ca un inger si a plecat ca un luceafar,a stralucit in toata splendoarea dar a lasat in urma un gol imens din care nu mai gasim drumul spre realitate,a luat cu el bucuria craciunului ce n-o vom mai regasi nicicand,il vrem inapoi prin el sarbatorile aveau farmecul lor acum a ramas simplu 25decembrie………………………….

  22. Tuica Razvan says:

    Intradevar foarte trist ce s-a intamplat cu Tavi.Am fost foarte buni prieteni…imi aduc si acum aminte ca in data de 18 dec 2008 am fost la el acasa invitat la o friptura si-un pahar de vin si ne faceam planurile de Craciun …trebuia sa facem Craciunul in Zarnesti cu mai multi amici.Stabilisem sa ne auzim la un telefon pe data de 21 dec si sa hotarm ora la care vom pleca spre Zarnesti. L-am sunat atat pe mobil cat si pe fix timp de 3 zile pana in ajunul Craciunului si nu mi-a mai raspuns.Crede-am ca este ocupat cu repetitiile si chiar am crezut ca a plecat fara sa spuna spre Zarnesti insa vestea cea cumplita despre moartea lui am primit-o chiar in Prima de zi de Craciun cand un alt amic comun m-a sunat si mi-a spus.Imi pare nespus de rau ca nu am avut curajul de-a ma duce la inmormantarea lui pentru ca am vrut sa m-il pastrez in memorie ca pe un om vesel si plin de viata cu zambetul mereu pe buze mereu pus pe shoti si cu vorbele de duh la el.
    D-zeu sa-l odihneasca in pace !

  23. Irina Baciu says:

    Buna. Imi este dor de Tavi! Am niste poze cu el intruchipandu-l pe Contele Dracula, personaj foarte drag lui. Dupa multi ani, am ramas datoare sa spun despre el. Cine crede ca putem pregati ceva “IN MEMORIAM!”? Multumesc.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger