Odiseea impozitelor: ANAF Constanța și datoria fictivă de 121.085 lei

Doamna Marina Staudt este una dintre cititoarele pe care le ador. Mereu elegantă, niciodată săritoare peste cal, inzestrată cu un umor subtil și cu un discurs mereu de bun simț, mă face să visez la cât de plăcută ar fi activitatea de blogger dacă toți internauții ar fi ca dumneaei.

Când a aflat de serialul meu. Odiseea impozitelor, care relatează povești de cetățeni jefuiți, abuzați, hărțuiți de cea mai coruptă și disfuncțională instituție a țării noastre, ANAF.

Iată povestea doamnei Staudt, relatată chiar de domnia sa.

În anul 2000, am înființat o firmă, împreună cu un român stabilit în Germania și încă un asociat domiciliat în Constanța. Firma avea sediul în Constanța. Scopul era desfășurarea activității de construcții în Germania, în cadrul acordului bilateral româno-german . Firma nu a avut activitate în primii doi ani, pentru că nu reușisem să găsim contracte în Germania .

Până să începem activitatea, în 2003, cetățeanul german a ieșit din firmă, locul fiindu-i luat de un coleg al meu din compania pentru care lucram la vremea respectivă. Până în 2005, firma a lucrat în această formulă de trei asociați. Iar după aceea, din 2005 și până în decembrie 2008, doar cu doi asociați, eu și persoana din Constanța.

Eu m-am ocupat de derularea activității în Germania, plata salariilor, a tuturor taxelor etc ., iar asociatul meu, de activitatea din România .

Am plătit mereu tot ce a fost de plată ca taxe la bugetul celor două țări, chiar dacă erau luni în care, după plata salariilor, a taxelor și a altor cheltuieli pentru mersul firmei, noi rămâneam aproape fără nimic.

În 2008, am hotărât închiderea sucursalei din Germania, pentru că activitatea devenise foarte dificilă din cauza condițiilor acordului între state. Era  aproape imposibil să poți respecta condițiile impuse de statul german, iar partea română nu a negociat niciodată pentru firmele românești. Orice impunea statul german de la an la an partea română semna și nu voiam să ne asumăm riscul de a face închisoare prin Germania, așa cum au pățit mulți.

Am închis sucursala fără a avea vreun euro datorie la statul german sau la orice altă entitate de acolo (certificatele fiscale mi-au fost cerute de autoritățile germane, când am solicitat radierea sucursalei).

În prima parte a anului 2009, eu am ieșit din firmă, am cedat părțile sociale asociatului meu, iar el a vândut firma către altcineva, câteva luni mai târziu. Ieșirea mea din firmă, cât și vânzarea s-au făcut la notariat, cu prezentarea de certificate fiscale de la ANAF, cu zero datorii către statul român.

În anul 2012, am primit o somație de la ANAF pe numele meu, în care mi se solicita plata unei sume exorbitante, fără să mi se spună de ce în amănunt. Scria doar impozit pe salarii – 121.085 lei, ceea ce însemna aproape 27 de mii de euro.

După foarte mari insistențe, am reușit să aflăm că Administrația fiscală germană solicitase ajutorul ANAF Constanța în recuperarea unor taxe neplătite în Germania.

Cum stăteau lucrurile în fapt : noi am închis sucursala cu certificate fiscale cu zero datorii, dar în momentul când a fost verificată activitatea fimei pe cei șapte ani în care am lucrat acolo – controlul a fost prin 2011 – s-a descoperit că nu fusesera impozitați niște bani de concedii acordați foștilor angajați. Dar nu era vina noastră.

În Gemania, lunar aveam obligația ca un procent aplicat la salariul angajatului să-l plătim către Casa de Concedii germană. Când omul pleca din firmă, își lua banii de la acea casă, fără ca angajatorul să mai intervină în vreun fel.

A fost o încurcătură legislativă în Germania. Multe firme românești care încă activau acolo au dat statul german în judecată și au câștigat . Practic, ei plăteau banii oamenilor, cum puteam noi să-i mai impozităm ? Suma asta de plată era de vreo 13 mii de euro, dar statul român ce a făcut? A calculat și el dobânzi + penalități + amenzi (habar nu am de ce statul român a considerat că e cazul să ne amendeze!!) și au ajuns ca din 63.000 de lei să facă 121.085 lei!!!!

Nu am înțeles nici de ce statul român a hotărât să execute asociații, deși era vorba despre firmă. Aberații peste aberații!!

Prima dintre ele a constat în faptul că toți oamenii care au avut de a face cu firma, în sensul că au fost asociați, inclusiv cel care plecase din firmă după un an, până să-și înceapă aceasta activitatea propriu-zisă, au fost inștiințați și somați să plătească aceeași sumă de 121.085 lei!!
Eu am scris un mail la administrația financiară germană, am povestit ce mi se întâmplă și i-am rugat să-mi transmită documentele pe care le-au transmis la ANAF Constanța, pentru că aceștia refuzaseră să mi le pună la dispoziție.

Răspunsul nemților a fost foarte rapid, mi-au spus că le pare rău, că ei nu au emis niciun act de recuperare de prejudiciu pe numele meu, ci pe firmă și pentru că eu nu mai am calitatea de asociat în firmă, le pare rău, dar nu-mi pot da mai multe informații.

Lucrurile au degenerat urât, nu am reușit să ne înțelegem cu ei , pentru că nu am plătit în 15 zile au emis titlu executoriu, la Constanța s-au dus peste fostul meu asociat , i-au pus sechestru efectiv pe apartament și i-au spus că, dacă în cincisprezece zile nu plătește, i-l scot la vânzare.

Atunci am demarat procesul care a durat 2 ani!!

A fost extrem de traumatizant pentru mine, eu mi-am crescut singură doi copii și am muncit cât pentru zece, am avut mai mult de zece ani în care nu dormeam mai mult de patru ore pe noapte și să ajung să mă gândesc că rămân fără casă era ceva mult prea greu de dus. Și mai ales fără nici o vină!!!

Mă termina psihic să văd cât de imbecili sunt, cum ne tratează ca pe tâmpiți, cum vorbim la pereți! Am făcut mai întâi contestații, în care am prezentat documente atât din Germania, cât și din România. Nimic! Ni s-a răspuns doar că s-a hotărât răspunderea în solidar deoarece cu rea credință nu ne-am achitat datoriile, deși nu aveau nici o dovadă în acest sens, iar statul german nu ne acuza de asta!!

Ghici cine era seful administrației de la Constanța?? Acum am văzut uitându-mă pe hârtii: Ionuț Misa! 

Am câștigat procesul la Tribunalul Constanța, au făcut apel și am câștigat din nou. În sfârșit, m-am liniștit. Dar îmi venea să omor tot ANAF-ul de la Constanța, de la primul până la ultimul, pentru ce mi-au făcut. 

*

Pe măsură ce aflu aceste povești ale oamenilor umiliți, batjocoriți, scoși hodoronc tronc datori cu zeci de mii de euro, sume astronomice fictive, și supuși unui stres de nedescris până să-și dovedească nevinovăția, eu am o singură întrebare: pe când o inițiativă legală care să oblige ANAF la daune morale pentru fiecare recalculare și fiecare amendă abuzivă?

Între timp, serialul Odiseea impozitelor continuă cât vreți voi. Ai o poveste horror cu ANAF? Sunt mai mult decât entuziasmată s-o găzduiesc. Lovește-mă cu un mail pe birou@lorenalupu.com

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: